6.71ºC Chișinău
Luni 25 martie 2019

ACUM sau niciodată. Evghenii Șolari explică de ce Plahotniuc poate conduce Moldova la nesfârșit

Trebuie oare blocul ACUM, împreună cu socialiștii, fiind în noul parlament, să bată în Plahotniuc? Polemica în acest sens continuă chiar și după ce a devenit clar că totul este hotărât și se desfășoară conform unui scenariu cu totul diferit. Și așa e corect. Pentru că această discuție este cu mult mai importantă decât un moment politic concret. Și nu doar pentru opoziție, ci și pentru întreaga societate moldovenească.

Un vot comun dintre ACUM și PSRM împotriva lui Plahotniuc nu va fi. Acum, după scenariile președintelui Dodon și a celor 10 puncte ale Partidului Democrat, acest lucru devine foarte clar. Că într-o asemenea alianță ipotetică, nu putem avea încredere în socialiști și să mizăm pe ei, era clar și mai devreme. Aum însă, ei au făcut totul pentru ca la o asemenea alianță nici să nu ne gândim.

Acest lucru însă nu scutește blocul ACUM de responsabilitate. Dodon este în capcană. Bine. În acest caz, dacă ei ar fi propus socialiștilor să bată, împreună, în Plahotniuc, noi am fi văzut cum Dodon și Co se furișează ca un șarpe doar pentru a nu ajunge la o asemenea alianță. Iar opoziția, cel puțin în acest episod, ar fi putut afirma că măcar a încercat. Însă cei din ACUM au decis altfel. Și în locul socialiștilor, noi am văzut „șerpi” în persoana celor din opoziție – furișându-se și născocind scuze în care nici ei nu cred.

Această răscruce, la care ei au ajuns, este mult mai importantă decât actualul moment politic. Și blocul ACUM și-a făcut alegerea nu în momentul în care, deja după alegeri, Țîcu, Bolea și Slusari, ajunși în parlament pe listele de partid, susțineau, în studioul TV8, că fostele supărări de la terenul de joacă nu pot fi iertate, iar ei și alegătorii lor au suficientă răbdare pentru ca timp de patru ani, în parlament, „să stea și să vadă” cum alții împart puterea.

Și nici atunci când, cu doar câteva zile până la alegeri, ei au semnat un angajament de a nu vota „pe același hectar” cu toți cei care nu sunt cu ei. Incluzând „Partidul Nostru” în lista celor cu care nu poți să te saluți, strict din principiu geopolitic – pentru că aceia „vorbesc confuz despre vectorul politic extern”. Angajamentul semnat seamănă, într-un fel, cu afirmațiile lui Dodon despre lupta cu „oligarhii” – la numărul plural. În politica moldovenească, a rămas un singur oligarh suprem și o singură mașină politică de tocat, care macină și suprimă tot și pe toți. Fără înlăturarea acesteia, în țară, în principiu, nu poate fi o concurență politică – nici oameni, nici idei, nici direcții.

Ei și-au făcut alegerea nici chiar atunci când, formându-și „biroul politic” al ACUM și lista electorală, prin alegerea cadrelor, au intrat într-un impas de extremă dreapta, limitat la 20% din voturi. Că la alegeri, blocul, în actuala sa formă, a luat un pic mai mult, este rezultatul votului supărat, dar nevoit, fără alternativă și de protest al unei categorii de alegători conștienți. Așa ceva însă nu se va repeta.

În acest mod s-ar fi putut developa pelicula până la decizia Curții Constituționale din anul 2016 cu privire la revenirea la alegerea directă a președintelui, după care cei din opoziție, certându-se într-o clipă, s-au aruncat asupra unui „os” prezidențial inutil aruncat de guvernare. Însă și după alegerea președintelui, a fost o șansă de a repara situația.

Mulți s-au așteptat că, după alegerea cu succes a președintelui, opoziția de dreapta va începe să se pregătească serios de luarea puterii la alegerile parlamentare. Ce înseamnă aceasta?
În primul rând, crearea unui larg front antioligarhic, cu un singur scop și o singură lozincă – demontarea sistemului de acaparare a statului și restartarea totală a procesului politic în țară.
În al doilea rând, pregătirea unui teren de protest, larg și unic. O adresare sinceră și deshisă după ajutor către toți cetățenii țării, fără nicio excepție. Toți au înțeles deja, demult, că fără consolidarea societății și o presiune din „stradă”, nu se va reuși eliberarea țării.

În al treilea rând, și acesta, se pare, este cel mai important – anularea agendei geopolitice artificiale. Adepții demontării sistemului autoritar și al restartării politicii moldovenești sunt astăzi și în stânga, și în dreapta, și printe proeuropeni, și printe eurosceptici. Astăzi, în politica molovenească, linia de delimitare în „albi” și „negri” nu trece conform alegerii geopolitice.
În timp ce divizarea în „ai noștri” și „ceilalți” se face pe motive lingvistice și naționale, loc de trai, atitudini, numărul de blesteme ori laude la adresa lui Putin sau a Occidentului, democrații și Plahotniuc pot dormi liniștit. Anume ei percep geopolitica drept un instrument flexibil de dezbinare, trolling asupra opoziției și a partenerilor externi și de formare a configurării guvernării convenabile lor – neapărat cu participarea lor.

În loc să continue pomparea geopolitică, deplasarea imaginii nr. 1 pe „prietenul lui Putin”, Dodon, opoziția ar fi trebuit să se preocupe de lucrul cu propriul electorat, cu creșterea, educația acestuia în spiritul transparenței, toleranței și civilizației. Să-l conducă, dar nu să urmeze cea mai puțin avansată parte a acestuia în labirinturile xenofobiei și a isteriei geopolitice. Să crească o bază electorală în centru, să construiască inteligent poduri, împreună cu forțele antioligarhice de pe alt flanc. Treptat, să elimine fobia, să-i „legitimeze” reciproc pe adepții diferitelor viziuni politice și geopolitice, care se află pe platforma antioligarhică, să construiască platforme și canale pentru dialog.

De ce? Pentru ca peste doi ani, electoratul opoziției de dreapta să nu mai fie influențat de „cazul Kozlovska” care este un fake și care, chipurile, leagă opoziția de „ruși”. Pentru ca guvernarea să nu aibă posibilitatea de a face trolling și de a șantaja opoziția cu „unioniști” și „rusofobi” falși, s-o impună mereu să se dezvinovățească. Pentru ca astăzi, convenționalii de stânga și cei de dreapta să-și aibă propriii „Tkaciuk și Pistrinciuc”, capabili să gândească, să vorbească și să se negocieze în timp ce liderii, înainte de execuție, își măsoară vanitatea și îngâmfarea.

newsmaker.md/rom/noutati/furia-zilei-marina-supac-despre-cine-si-cum-alimenteaza-ura-in-moldova-38459

În sfârșit, ca ei înșiși să nu folosească retorica toxică despre „babele rusofone”, „drepturile etnice”, „mafia rusească” și „transnistrizarea”, făcând jocul guvernării și alimentând haterii geopolitici. Fredonând în acești doi ani agenda „hibridă” a guvernării, temându-se să facă un pas, ca nu cumva să dezamăgească partea xenofobă și intolerantă a electoratului său, opoziția singură a făcut totul pentru ca manipulările geopolitice să funcționeze.

Un caz elocvent a fost atunci când trollii guvernării l-au învinuit pe unul dintre activiștii opoziției că acesta „lucrează pentru FSB” și „are legături cu Platon”. Dovezile invocate: înainte de destrămarea URSS, el a făcut armata în unitățile de grăniceri și a absolvit academia KGB. Pentru oamenii care gândesc critic, toate acestea au părut amuzante. Însă aici, trollingul a fost impecabil: și activistul, și colegii săi obsedați de geopolitică sunt ei înșiși mari amatori de conspirații și denunțuri ale „agenților KGB” și ale „coloanei a cincea” și îi alimentează cu „dovezi” asemănătoare. Șarpele geopolitic și-a mușcat propria coadă.

Blocul de dreapta n-a avut niciodată, nu are și nici nu va avea șansa de a obține majoritatea la alegerile din Moldova. Limitându-se la un spectru îngust de dreapta, pomparea agendei geopolitice, arderea tuturor podurilor cu alte forțe antioligarhice – toate acestea înseamnă că Plahotniuc poate guverna atât cât va dori.

Puritatea, corectitudinea, transparența, principialitatea și idealismul – toate aestea sunt importante în politică. Probabil, ele sunt cele mai importante chiar. Anume pentru toate acestea, mulți, inclusiv eu, au votat și la alegerile prezidențiale din anul 2016, și la actualele parlamentare, în pofida tuturor celor expuse mai sus. Dar să rămâi curat nu înseamnă să te reții într-o parte, ca să nu-ți murdărești manșetele. În primul rând, aceasta înseamnă neacceptarea răutății, consecvența în combaterea acesteia și lupta cu propriile slăbiciuni. Să declari înainte de alegeri că voi și copiii voștri sunt otrăviți cu mercur, învinuind de fapt, regimul de canibalism, iar peste câteva zile să discuți despre supărările pe Dodon, „vectorii europeni” și despre faptul că noi vom sta și vom urmări, cum suntem mâncați – toate acestea, cum s-ar spune, sunt de partea cealaltă a bunului și a răului.

Mințiți și dezamăgiți de rezultatele scenariului realizat astăzi vor fi, de fapt, toți. Cu siguranță, cei care i-au votat pe socialiști, nu au votat pentru menținerea la guvernare a lui Plahotniuc. Celor care au votat Partidul Democrat nu le-a fost promisă coaliție cu Dodon.

newsmaker.md/rom/noutati/partea-intunecata-a-moldovei-evghenii-solari-despre-ura-nationalism-si-miscarea-pr-38620

În ce privește ACUM, ei singuri au intrat în impas. Și, se pare, se simt acolo destul de confortabil. Neînțelegând că până la următoarele alegeri, fie ele anticipate sau ordinare, ei nu vor rămâne întregi. Și acesta va fi un rezultat logic pentru noii politicieni, care s-au dovedit a fi prea „moldoveni”, pentru a schimba Moldova.

Pur și simplu acum, se pare, toate trebuie luate de la capăt. Bine ați venit într-un nou ciclu politic.

Evghenii Șolari, editorialist al NM
Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

Партнерские ссылки