0ºC Chișinău
Joi 13 decembrie 2018

Alexei Tulbure despre cum poate fi readusă Moldova în cadrul constituțional

Începând cu 4 martie 2016, Moldova trăiește în condițiile unei lovituri anticonstituționale. Constituția a fost încălcată chiar de Curtea Constituțională a Moldovei care adoptat decizia privind alegerile prezidențiale directe, adică a modificat Legea supremă a țării. Curtea Constituțională nu avea dreptul să facă acest lucru.

În pofida caracterului anticonstituțional al acestei modificări, în „alegerile directe ale președintelui” au participat practic toate partidele de opoziție, inclusiv Partidul Socialiștilor (PSRM), Platforma „Demnitate și Adevăr” (DA), Partidul „Acțiune și Solidaritate” (PAS) și „Partidul Nostru”.

Opoziția nu a considerat acest lucru o abatere de la statul de drept în Moldova, ci o oportunitate de a-și promova persoanele de încredere în funcția supremă în stat. Argumentele opoziției erau asemănătoare: de la înălțimea postului de președinte (un președinte ales de popor – ce tare sună!) noi vom lupta cu regimul oligarhic.

În realitate, iată ce s-a întâmplat (despre aceasta au avertizat și unii experți și politicieni):

1. Opoziția s-a discreditat prin participarea la fărădelege. Acest lucru a subminat dreptul moral al opoziției de a critica puterea pentru anarhie și alte infracțiuni.

2. Liderul PSRM Igor Dodon, care a câștigat „alegerile”, a uitat foarte repede despre promisiunile electorale și împreună cu partidul său a devenit parte a regimului care servește interesele lui Plahotniuc și ale partidului acestuia. Numirea în funcții a persoanelor de care oligarhul are nevoie, adoptarea sistemului electoral mixt – sunt doarte câteva exemple elocvente în acest sens.

De menționat că speranțele opoziției proeuropene în persoana lui Andrei Năstase și a Maiei Sandu la victorie au fost nesigure: în condițiile unui control total al lui Plahotniuc asupra instituțiilor statului (iar statul este responsabil de organizarea alegerilor), putea să „câștige” doar candidatul favorabil lui Plahotniuc. El a și „câștigat”.

Adoptarea sistemului electoral mixt a devenit o continuare a loviturii anticonstituționale. Țara s-a îndepărtat și mai mult de cadrul constituțional. Modificarea sistemului electoral s-a făcut cu încălcarea normelor guvernării democratice. Legea a fost adoptată în ajunul alegerilor (asemenea reforme se implementează în prima jumătate a mandatului și nu înainte de alegeri) și în favoarea partidului de guvernământ. Participarea socialiștilor în această reformă antidemocratică doar i-a adăugat legitimitate. Modificarea sistemului electoral de către un partid (PDM) cu un rating de 3-4% este uzurpare sigură a puterii și în acest sens au fost bineveniți socialiștii, care sunt mult mai populari.

Moldova a adoptat sistemul electoral mixt încălcând propriile angajamente internaționale. Aceste angajamente sună simplu: țara se bazează pe normele, standardele și recomandările societății internaționale când e vorba de funcționarea institutelor democratice, drepturile omului și ale statului de drept. Principala recomandare a Comisiei de la Veneția – cea de neaplicare a sistemului electoral mixt – a fost ignorată de oficialii de la Chișinău.

Evident, Moldova este în afara cadrului constituțional și tot ce se întâmplă și se va întâmpla în continuare în țară, fără revenirea la normele și standardele democratice, va fi o continuare a loviturii anticonstituționale, o continuare a expulzării Moldovei din cadrul de drept, din democrație.

Mulți politicieni și experți vorbesc deja deschis despre faptul că în Moldova nu există politică. Și aceasta e adevărat, pentru că politica constă de fapt într-un șir de acțiuni conforme regulilor generale și obligatorii pentru toți. Acestea nu sunt intimidări și manipulări, ci un dialog permanent și sincer dintre politicieni și populație, alegători, convingerea oamenilor în existența unei competiții deschise și obiective cu alți politicieni și alte formațiuni, care pretind la încrederea și susținerea electoratului. Politica o mai constituie instituțiile independente ale puterii, care reglementează corect și obiectiv (conform legii) procesele publice de reglementare. Toate acestea și justiția independentă, care respectă legea. Aceasta și presa independentă, care informează obiectiv oamenii despre ceea ce se întâmplă. Și o societate puternică și liberă. Nimic din toate astea nu există astăzi în Moldova.

Astăzi, în Moldova, există un stat controlat de Plahotniuc și de cei care îl deservesc. Există un monopol aproape total asupra televiziunii și radioului, inclusiv a televiziunii publice, care este întreținută din banii contribuabililor. Există Comisia Electorală Centrală, care este gata să execute necondiționat principiul formulat cândva de „tatăl popoarelor”: „Nu contează cine votează... contează cine numără voturile”. Cum poate CEC să facă acest lucru, s-a demonstrat la alegerile parlamentare din anul 2014 și la cele prezidențiale din 2016. Mai e nevoie și de alte dovezi?

În asemenea condiții, alegerile parlamentare din anul 2018 pur și simplu nu trebuie să aibă loc. Pentru că acestea nu vor fi alegeri, ci o îndepărtare și mai mare a Moldovei de normalitate, de democrație. Aceasta va deveni o destrămare definitivă a cadrului constituțional al Moldovei. Aceste alegeri vor consolida actuala situație, când suveranitatea nu aparține poporului (art. 2 al Constituției RM), ci unui grup de uzurpatori care au acaparat statul.

Nici nu mai are sens participarea opoziției la alegerile care se vor organiza în condițiile descrise. Se va întâmpla ceea ce a fost și până acum: va câștiga Plahotniuc (voturile vor fi numărate de oamenii lui în instituțiile puterii controlate de el), iar opoziția va pierde de trei ori: 1) nu va deveni putere, 2) se va discredita prin participarea la spectacolul anticonstituțional și antidemocratic, 3) va adăuga legitimitate alegerilor antidemocratice.

Mai au vreun sens, în asemenea condiții, discuțiile despre faptul că opoziția va schimba puterea din interior? Cred că nu.

Cele spuse mai sus nu înseamnă că alegerile trebuie anulate. Nu. Anularea alegerilor este un vis al oricărui uzurpator. Pot fi schimbate condițiile de organizare a acestora. Din punctul meu de vedere, crearea premiselor pentru alegeri cu adevărat democratice trebuie să fie, în următoarele luni, principala sarcină din agenda opoziției. Formulată astfel, agenda poate fi foarte largă. În condițiile noastre, ea poate fi redusă până la trei sarcini:

1. Revenirea la sistemul electoral proporțional și îmbunătățirea acestuia. Examinarea posibilității de trecere la alegerile pe liste de partid deschise. Acest lucru va democratiza semnificativ sistemul și într-adevăr va oferi alegătorului posibilitatea de a decide, cine să fie în parlament și cine nu.

2. Schimbarea completă a componenței CEC. Transmiterea dreptului de constituire a noului CEC opoziției (reale, nu celei false, în persoana PCRM). Aceste modificări ale legislației trebuie să fie votate de parlament.

3. Numirea unui nou procuror general, a directorului Centrului Național Anticorupție și a șefului Agenției Naționale de Integritate prin concursuri deschise, cu participarea în procesul de numire a puterii a opoziției, societății civile independente și a partenerilor străini ai țării. Conducătorii acestor instituții – independenți și cu reputație bună, vor deveni garanți ai neimplicării în alegeri a oamenilor suspectați de corupție, furturi și alte infracțiuni. De asemenea, acest lucru va deveni garanție a nefolosirii respectivelor structuri de către Plahotniuc, a puterii în ansamblu, împotriva opoziției.

Aceasta este viziunea mea și propunerile mele, ele pot fi criticate, completate, modificate etc. Este acel minimum care va asigura revenirea la procesele politice și constituționale care au loc în țară, la un anumit nivel de normalitate. Inclusiv la alegeri.

Aceste sarcini nu vor fi soluționate de la sine, iar puterea, bineînțeles, nu va accepta compromisuri. De aceea este necesar ca puterea să fie obligată să meargă la compromis. Aceste lucruri pot fi realizate prin proteste cu participarea Platformei DA, PAS și altor partide de opoziție și cu amenințarea de a nu participa la viitoarele alegeri, ceea ce îi va lipsi de legitimitate democratică.

În paralel, opoziția, activiștii civici pot începe colectarea semnăturilor pentru organizarea unui referendum pentru anularea sistemului electoral mixt. O asemenea inițiativă este și are sens doar atunci când opoziția politică își pune scopul de a anula sistemul electoral mixt, dar nu de a participa la ea. Pot fi folosite și alte forme active de rezistență împotriva fărădelegilor. Propuneți, the floor is open, cum se spune.

Fiți de acord, a protesta activ împotriva aplicării sistemului electoral mixt antidemocratic, din cauza adoptării căruia Uniunea Europeană a încetat finanțarea guvernului Moldovei, împotriva căruia mii de cetățeni au ieșit în stradă, iar unii au fost supuși persecuțiilor și arestărilor – acestea sunt acțiuni logice și consecvente. Iar participarea la discuțiile despre divizarea incorectă a țării în circumscripții electorale și șansele actorilor politici la alegeri conform regulilor lui Plahotniuc, adică de facto să se accepte continuarea loviturii anticonstituționale date de Plahotniuc-Dodon – este lipsită de logică, inconsecventă și înseamnă un eșec total al opoziției.

Despre bocot. Experții vorbesc despre faptul că neparticiparea este un omor politic al celor care boicotează. Posibil. Eu am argumente (unele dintre ele le-am expus deja mai sus) în favoarea neparticipării. Această dezbatere poate continua până la alegerile propriu-zise și nu va aduce niciun folos. Până la alegeri mai e mult și la fel de mult mai e până la posibila soluție privind boicotul. Acum este necesară trecerea la activitatea politică despre care am vorbit mai sus. Trebuie să ne punem luntre și punte, dar până la adoptarea unei decizii despre participare/neparticipare, să nu admitem alegerile conform regulilor lui Plahotniuc.

Despre opoziția  „europenilor”. Europenii, cică, insistă asupra participării opoziției la alegeri. Să admitem. Însă această poziție a europenilor a apărut pe fundalul comportamentului pasiv al Platformei DA și PAS după adoptarea sistemului electoral mixt și implementarea lui în practică. Cu o asemenea atitudine a opoziției, europenii pot fi înțeleși: dacă PAS și DA nu sunt capabili să se opună activ, în această situație trebuie să fie măcar ceva – să meargă la alegeri. Mai știi, poate iese ceva din aceasta.

Sunt convins că poziția europenilor față de alegeri și față de Moldova în ansamblu trebuie și poate fi formată de opoziție și societatea civilă activă. Dacă opoziția a lăsat mâinile în jos, dacă se simte confortabil să participe la fărădelegi și nu să opună rezistență față de acestea, Europa nu va putea hotărî altfel pentru opoziție. Europa susține acele decizii care sunt luate de partenerii săi (în cazul nostru, de partidele proeuropene) din Chișinău.

Dacă opoziția are un alt plan, dacă ea este gata de orice pentru a nu admite alegerile antidemocratice și anticonstituționale, dacă este puternică nu prin conformism, ci prin principialitate și consecvență, Europa va susține anume o asemenea opoziție. Ceea ce va susține Europa în Moldova depinde de Platformele DA, PAS, alte partide de opoziție și societatea civilă independentă. De poziția lor consolidată. De aceea trebuie să se vorbească și să se adopte o decizie comună.

Eu consider că astăzi nu trebuie să participăm la discuțiile despre cum slugile lui Plahotniuc au dezmembrat Moldova în circumscripții electorale, comode raiderului și grupului său și despre care coaliții sunt posibile în viitorul parlament (se poate întâmpla așa, de ce nu, ca manipulările și falsificările să ajungă la un asemenea nivel, că Plahotniuc și PDM nici nu vor avea nevoie de parteneri), ci să se opună activ desfășurării alegerilor care la sigur nu vor fi alegeri.

Acest lucru va crea o mulțime de incomodități, e mult mai complicat și mai antipatic decât „să participi la alegeri” pentru a „distruge sistemul din interior”. Însă participarea este o cale mult mai rapidă a opoziției spre cimitirul politic. De la o asemenea opoziție „participantă” la fărădelegi în curând nu va mai rămâne nimic.

Propun amânarea întrebării despr boicot și/sau participarea la alegeri până în momentul în care toate formele de protest față de agenda antidemocratică a lui Plahotniuc vor fi epuizate. Sunt sigur că dacă s-ar schimba agenda opoziției, și poziția europenilor va fi revizuită.

Opoziția este puternică prin principialitate și consecvență în lupta pentru restabilirea democrației în țară. Este puternică prin faptul că se deosebește de putere în sensul bun. Este o alternativă. Dacă aceasta nu este, nici opoziția nu mai există.

Autorul – fostul Reprezentant Special al Moldovei la ONU și în Consiliul Europei

Opinia autorului poate să nu coincidă cu cea a redacției.

Партнерские ссылки