„Am rămas șocat când am aflat că am tuberculoză"
De ce în Moldova oricine se poate îmbolnăvi de TBC
Tuberculoza este considerată „boala celor săraci" – să te îmbolnăvești de TBC nu e doar îngrozitor, dar și rușinos. În Moldova însă oricine riscă să se îmbolnăvească de tuberculoză, indiferent de venituri și statut social, susțin medicii. De aceea și nivelul morbidității este de șapte ori mai mare decât cel din Uniunea Europeană. De Ziua Mondială de combatere a tuberculozei, care a fost marcată la 24 martie, NM a discutat cu medici și pacienți și a aflat, de ce nimeni nu trebuie să ignore tuberculoza, cum are loc, în Moldova, combaterea bacilului Koch, de ce adesea această maladie este depistată prea târziu, poate fi tratată sau nu și trebuie oare să evităm persoanele bolnave de tuberculoză.
„Odată... am ajuns"
Timp de șapte ani, Roman (la rugămintea sa, numele i-a fost schimbat) mergea la muncă în Rusia și în Europa. El spune că nu dorea să lucreze în orașul natal Bălți pentru un salariu mic și fără nicio perspectivă. „Nu văd aici un viitor, de aceea și cutreieram țările și orașele. Și iată că odată, am ajuns", a oftat Roman. Deja de o lună, el este pacient al Institutului de Ftiziopneumologie din Chișinău. Este internat în secția pentru bolnavii de tuberculoză rezistentă la medicamente multiple.
Timp îndelungat, Roman nu a observat niciun fel de probleme de sănătate. „A fost doar o slăbiciune, dorință de a nu face nimic. Orice încercam să fac, mă plictiseam și oboseam foarte repede. […] Sunt convins că mulți, la fel ca și mine, „poartă" boala în ei și nici nu bănuiesc despre aceasta. E bine când sunt simptome evidente. Transpirația, de exemplu. Eu nu aveam", povestește Roman.
A fost diagnosticat aproape întâmplător, când el a decis să lucreze în Moldova și trebuia să fie supus unui examen medical. Văzând rezultatele radiografiei, medicii l-au trimis pe Roman la Dispensarul Ftiziopneumologic din Bălți. Analizele suplimentare au confirmat că el e bolnav de tuberculoză.
„Am rămas șocat când am aflat că sunt bolnav de tuberculoză. Până atunci, am comunicat cu oameni, m-am jucat cu copii, am fost în ospeție. Mă gândeam că, doamne ferește, sunt contagios. Am amețit. A doua zi, am dat iarăși analiză de spută și s-a constatat că eu nu sunt contagios, că am o formă ascunsă de tuberculoză. Și mi-am revenit un pic", își amintește Roman.
El bănuiește că s-a îmbolnăvit atunci când s-a odihnit într-o companie. „Sunt oameni bolnavi de tuberculoză, care nici nu conștientizează seriozitatea acestei maladii. Ei încearcă să se trateze prin propriile metode. Însă ei nu pot controla, dacă sunt ori nu contagioși. Omul se simte bine, iar într-o zi – hop! Și începe să producă această bacterie", menționează Roman.
Cine riscă mai mult să se îmbolnăvească
Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, aproape un sfert din populația lumii este purtătoare a bacilului Koch „adormit", care provoacă tuberculoza. Vicedirectorul Institutului de Ftiziopulmonologie, Valentina Vilc, în Moldova, purtători ai infecției TBC pot fi până la o treime din populație.
Confirmă acest nivel înalt al morbidității:
În Moldova, la 100 mii de locuitori
75 de bolnavi de tuberculoză
În statele CSI, la 100 mii de locuitori
63 de bolnavi de tuberculoză
În statele UE, la 100 mii de locuitori
11 bolnavi de tuberculoză
Conform datelor pentru anul 2018
Ftiziatrul precizează că „bacteria poate dormi toată viața fără a se trezi vreodată, dar se va trezi dacă îi vor fi create condiții".
Din principalele grupuri cu risc sporit de îmbolnăvire cu tuberculoză fac parte:
  • deținuții și foștii deținuți,
  • persoanele fără adăpost
  • persoanele infectate cu HIV
  • persoanele dependente de droguri și alcool
  • persoanele bolnave de diabet zaharat
  • migranții
  • persoanele neadaptate social

«
Deși cel mai adesea se îmbolnăvesc de tuberculoză persoanele din grupurile de risc, nimeni nu este asigurat că nu se va infecta, menționează Valentina Vilc. Potrivit ei, tuberculoza „preferă" imunitatea slăbită, provocată de un stres puternic, infecțiile pe care le-a suportat, administrarea preparatelor în cazul altor îmbolnăviri, care „au lovit" organismul.
„Înainte, se spunea că tuberculoza este „boala celor săraci", însă în realitate, este boala celor flămânzi. Poți fi sărac, dar sătul, dacă prioritatea ta este alimentarea ta și a familiei tale și nu castelele și automobilele. Dieta strictă, de exemplu, la fel, este un stres pentru organism. Și într-o țară cu morbiditate înaltă, acest lucru de asemenea poate crește riscul", a menționat ftiziatrul.

«
Medicii au constatat că mulți oameni cred că pot evita această boală datorită statutului lor social.
„Ei se gândesc: eu nu pot să mă îmbolnăvesc de tuberculoză, pentru că sunt bogat. Însă dvs. știți că sunteți bogați, dar bacteria TBC nu știe. Orice stres fizic sau emoțional poate provoca îmbolnăvirea", mai susține medicul.

«
Există un stereotip precum că din toți migranții, se pot îmbolnăvi doar cei care pleacă la muncă în Rusia, a adăugat ea.
„În realitate, acest risc este și pentru cei care lucrează în Europa. Condițiile sunt egale pentru toți. Aflându-se peste hotare, migranții nu se adresează întotdeauna la medic, pentru că este scump și așteaptă să revină acasă, unde vin cel mult de două ori pe an. Iar stresul provocat de munca în străinătate adesea provoacă scăderea imunității", mai spune ftiziatrul.
Valentina Vilc
vicedirector al Institutului de Ftiziopulmonologie
„Orice om se poate îmbolnăvi de tuberculoză. Oricine respiră se poate îmbolnăvi de tuberculoză. Trebuie să coincidă doi factori: sensibilitatea organismului și contactul cu persoana bolnavă de tuberculoză"
Vaccinul împotriva BCJ nu vă poate asigura că nu vă veți îmbolnăvi: vaccinul salvează garantat doar de tuberculoza generalizată (care afectează multe organe interne) și alte forme complicate de tuberculoză.
Toți sunt la fel de contagioși?
Tuberculoza se transmite doar pe cale aeriană. O simplă comunicare cu purtătorul de bacterii nu este suficientă: este nevoie de un contact îndelungat, în încăpere închisă, iar bolnavul ar trebui să vorbească tare ori să tușească.

„Adesea, se îmbolnăvesc familii întregi, din cauza contactului strâns și nicidecum pentru că tuberculoza s-ar transmite prin ereditate. Iată încă un simplu exemplu: autobuzele care pleacă în Europa sau la Moscova. Acestea merg aproape o zi întreagă. Într-un asemenea mijloc de transport, este suficientă prezența unui singur bolnav de tuberculoză, ca oamenii cu imunitate slabă să riște să se îmbolnăvească", susține Vilc.

Doar bolnavii cu așa-numita formă deschisă de tuberculoză produc bacilul Koch. Ftiziatrul a precizat că diferența dintre forma deschisă și cea închisă se vede foarte bine în imaginile obținute în urma radiografiei. În cazul formei închise, în imagini se văd pete. „Pata înseamnă începutul îmbolnăvirii de tuberculoză, infiltrarea pulmonară. Dacă bolnavul nu se adresează la medic, bacteria trebuie să se „alimenteze" cu ceva. Dar cu ce se alimentează ea? Cu țesutul pulmonar", precizează medicul.

Când boala progresează și în plămâni se formează o gaură, în timpul tusei, bolnavul elimină bacteriile care s-au acumulat în plămâni. Și doar atunci devine contagios.
„Tratăm una, îmbolnăvim alta"
La Roman, a fost depistată forma închisă de tuberculoză. El a început să se trateze, supravegheat de ftiziatru, la Dispensarul Ftiziatric din Bălți, în condiții de ambulatoriu. Recunoaște însă că era cam neglijent față de tratament: periodic, înceta să mai ia pastile.
„Mi s-a spus cam superficial: tu ai tuberculoză. Te vei trata timp de doi ani, în fiecare zi vei veni și vei lua pastile. Și atât. Nu mi-au spus, ce se poate, ce nu, ce-i de dorit, ce nu, care sunt riscurile. Eu nu am obținut informația necesară. Poate de aceea nici nu eram prea serios", își amintește tânărul.
Din cauza întreruperilor de tratament, organismul său a dezvoltat rezistență la preparatele din prima linie – medicamentele cele mai eficiente și mai puțin toxice. Tuberculoza s-a acomodat și pastilele obișnuite nu mai aveau efect. Roman a fost diagnosticat cu „tuberculoză cu rezistență multiplă la medicamente" și a fost îndreptat spre Institutul de Ftiziopneumologie din capitală – o asemenea formă de tuberculoză este tratată doar aici și internarea este obligatorie.

Sub supravegherea medicilor, acestor pacienți li se prescriu „manual" medicamentele, uneori – aproape că prin metoda probelor și a erorilor. În prezent, Roman ia preparate mult mai toxice, de linia a doua, care „bat mai puternic asupra organismului".
„Eu iau cam câte 17 pastile pe zi. Acum însă, numărul acestora a fost redus în jumătate, pentru că ultimele investigații ale ficatului nu au avut rezultate prea bune. Și medicul a lăsat doar cele mai necesare medicamente. Astăzi, am mai dat niște analize. Dacă starea ficatului s-a îmbunătățit, voi reveni la cele 17 pastile. Tratăm una, îmbolnăvim alta", oftează tânărul. Și precizează: ficatul se poate restabili, dar iată plămânii nu au funcția de regenerare.
Preparatele influențează nu doar asupra ficatului. Roman a observat că la mulți vecini de salon apar diferite efecte adverse ale pastilelor – cineva a devenit mai iritabil, cineva – mai nervos, mulți simt slăbiciuni. „Eu simt mai mult o stare de stres, de depresie: unde am nimerit, cât mă voi afla aici, în jur toți sunt bolnavi, ce fac eu aici? Eu sunt unul dintre cei mai tineri de aici. Doar câțiva pacienți de aici au mai puțin de 30 de ani", mai spune Roman.
El recunoaște că doar de la medicii din Chișinău a aflat mai multe despre boala sa și a înțeles ce i se întâmplă. Roman comunică și cu alți pacienți, cu unii dintre aceștia reușește chiar să discute probleme ce țin de modul de viață sănătos și despre cine și cum a ajuns la Institut cu acest diagnostic. El spune că mulți au avut un mod de viață incorect și au apărut cu recidivă a tuberculozei: nu au fost în stare să renunțe la vicii, companii rele, alimentație incorectă.

În timp ce discutam cu Roman, câțiva pacienți fumau la intrarea în secția în care sunt internați bolnavii de tuberculoză.

Roman însă intenționează să se trateze în mod serios. Dar e prea puțin probabil că va reuși să iasă din spital mai devreme decât peste două-trei luni. Unii vecini de-ai săi se află în clinică și câte o jumătate de an.
Cum este depistată tuberculoza?
La începutul anilor 2000, numărul persoanelor din Moldova diagnosticate cu tuberculoză a început să crească simțitor: și-au spus cuvântul consecințele situației dificile din anii 1990. Însă după apogeul morbidității înregistrat în anul 2005, când Moldova a fost în pragul unei epidemii, aceste cifre au început să scadă. Rita Seicaș, coordonator de programe din cadrul Centrului pentru Politici și Analize în Sănătate (PAS), consideră că indicii au început să se îmbunătățească datorită implementării sistemului de combatere a tuberculozei.

Și în continuare apar probleme ce țin de diagnosticarea timpurie, care de multe ori depinde de pacienți. „Ei se adresează la medic în ultimul moment. Stau acasă prea mult, încearcă toate metodele populare, google-esc, citesc ceva și doar după aceasta merg la medic. Cu cât mai mult timp trece, cu atât este mai complicat tratamentul tuberculozei și cu atât mai rele sunt rezultatele", menționează ftiziatrul Valentina Vilc.
Mulți oameni nu au suficiente cunoștințe despre maladie. Foarte mulți și acum sunt siguri că principalul semn al „ofticăi" este tusea cu sânge. Însă boala progresează altfel.
Valentina Vilc
vicedirector al Institutului de Ftiziopreumologie
„Tuberculoza apare cu simptome care fie sunt neglijate, fie sunt explicate prin altceva: indispoziție, oboseală, transpirație, temperatură subfebrilă (până la 37,5), care apare pentru câteva ore seara, iar dimineața trece. Un semn care nu poate să nu fie observat este pierderea progresivă în greutate. Și doar după toate acestea apare tusea: la început, uscată, apoi cu spută. Aceasta este tratată prin metode populare, beau fel de fel de antibiotice și doar după aceasta merg la medic. Ce e mai îngrozitor în cazul tuberculozei – ea nu provoacă durere, de aceea oamenii și tărăgănează. De la primele simptome până la tuse pot trece de la două până la șase luni. Doar când este afectată pleura, apare durerea de plămâni".
Pacienții care bănuiesc că ar putea fi infectați cu tuberculoză pot să se adreseze la medicul de familie sau direct la medicul ftiziatru de la clinica raională ori la secția consultații a Institutului de Ftiziopneumologie din Chișinău. Adesea tuberculoza este depistată în timpul tratamentului altor maladii.
În perioada sovietică, principala panaceea contra tuberculozei era considerată radiografia obligatorie de masă. În Moldova, ea a fost anulată în anul 2001. Potrivit afirmațiilor lui Vilc, acest lucru nu a provocat creșterea bruscă a morbidității, de care toți se temeau. Dimpotrivă, acest indice a continuat să scadă.

„Chiar și în timpul radiografiei de masă, noi niciodată nu am reușit să investigăm 100% din populație – doar 93-97%. Anume cei care trebuiau să fie investigați în primul rând rămâneau neinvestigați", menționează medicul.

În prezent, o dată pe an, medicii încearcă să investigheze în primul rând reprezentanții grupurilor de risc și ai grupurilor cu așa-numită suspectare sporită. Din luna august 2018, în Moldova, funcționează instalațiile raiodologice mobile. Vilc este convinsă că acestea vor permite efectuarea investigației pacienților „inaccesibili" pentru medici, care adesea își fac prea puține griji pentru sănătatea proprie – dependenții de droguri și de alcool, migranții și reprezentanții păturilor social vulnerabile ale populației.

„Radiografia de masă nu ne ajută să depistăm tuberculoza la timp. Ea nu merita resursele care se cheltuiau în acest scop", precizează coordonatorul de programe PAS Rita Seicaș.

În Transnistria, tuberculoza este tratată, în general, conform acelorași programe ca și în Moldova. Însă acolo, radiografia obligatorie de masă, o dată pe an, a fost menținută și ei sunt mulțumiți de rezultatele acesteia.
„În anul 2018, noi am investigat 77 la sută din populație. Acest lucru ne-a permis să depistăm tuberculoza în stadiu timpuriu și nu atunci când oamenii vin la medic deja cu plângeri", a spus coordonatrul Programului de combatere a tuberculozei din regiunea transnistreană Cristina Albu. Potrivit afirmațiilor ei, și în această regiune, nivelul morbidității continuă să scadă: în anul 2017, în șase centre comunitare din stânga Nistrului s-au tratat 810 pacienți, iar până la 1 ianuarie 2019 – 660.
De ce tuberculoza adesea este tratată acasă
Diagnosticarea cu tuberculoză a unei persoane nu înseamnă neapărat că ea va fi nevoită să stea în spital câteva luni. Dacă pacientul are formă închisă a maladiei și el nu produce bacilul Koch, nu are patologii asociate și organismul său este sensibil la preparatele de bază, se poate trata în condiții de ambulatoriu. Adică să vină o dată pe zi la medic și, sub supravegherea acestuia, să ia medicamentele necesare.

Pentru aceasta, practic, în fiecare raion din Moldova, pe lângă spitale, sunt create centre comunitare pentru suportul bolnavilor de tuberculoză. În total, în țară sunt 42 de astfel de centre. În ele activează medici ftiziatri, psihologi și asistenți sociali.
Adesea, în grija angajaților centrelor comunitare sunt reprezentanții celor mai dificile grupuri de risc. Medicii sunt nevoiți să-i identifice cu propriile forțe pe pacienți și să-i convingă să se trateze. Asistenții sociali din cadrul centrelor îi ajută să întocmească actele necesare și îndemnizațiile.
„Există o problemă: noi nu avem transport permanent. De exemplu, dacă aflăm că cineva a întrerupt tratamentul, noi nu putem pleca imediat în raion să rezolvăm această problemă. Totul depinde dacă în spital este transport liber", spune ftiziatrul de la centrul comunitar din Nisporeni, Nina Ioniță. În anul 2017, la Nisporeni, a fost înregistrată una dintre cele mai mari cifre ce țin de nivelul morbidității. În opinia medicilor, în multe privințe, acest lucru depinde nu atât de numărul bolnavilor, cât de faptul că medicii au lucrat mai activ, pentru a-i identifica. În anul 2018, doar 10 la sută din pacienți au ajuns la medicii din localitate deja în stadiul distructiv al tuberculozei.
Eleonora Samohina, coordonator al centrului comunitar din Ocnița, ne-a spus că dacă este identificată persoana bolnavă, medicii, din proprie inițiativă, se deplasează la domiciliul acesteia și investighează și pacientul, și întreaga familia a acestuia, precum și pe toți cei cu care a fost în contact.
Și la Taraclia există problema transportului. Coordonatorul centrului comunitar local, Elena Allenova spune că automobilul este foarte vechi și „în caz de necesitate, spitalizarea unui pacient în Chișinău este foarte dificilă".
Menționăm că centrele comunitare din Moldova au fost create cu susținerea Fondului global de combatere a SIDA, tuberculozei și malariei. Finanțarea va dura până în anul 2020. După aceasta, conform planului, centrele trebuie să treacă la finanțare de stat.
Pentru a-i încuraja pe pacienți să urmeze tratamentul până la sfârșit, Casa Națională de Asigurări în Medicină le alocă îndemnizații – aproape 1000 de lei lunar – și le compensează cheltuielile pentru deplasarea către instituția medicală. Bolnavii într-adevăr au nevoie de răbdare: tratamentul medicamentos durează aproape șase luni și în fiecare zi, ei trebuie să fină după medicamente în instituția medicală.
Nu toți rezistă. „Există și o astfel de problemă – peste două-trei săptămâni după începutul tratamentului, bolnavul se simte mult mai bine. Iar peste două luni, el deja recuperează kilogramele pierdute și încetează să mai tușească. Omul începe să creadă că s-a însănătoșit definitiv și întrerupe tratamentul", menționează Valentina Vilc. Ea spune că acest lucru se întâmplă mai ales cu migranții muncitori: ei se grăbesc să revină la muncă.
Iar tratamentul nu trebuie întrerupt în niciun caz. De regulă, boala progresează, iar combaterea ei este mult mai dificilă: din cauza renunțării la medicamente, organismul reușește să se acomodeze și încetează să reacționeze la preparatele „de primă linie".

Asemenea pacienți, cu rezistență multiplă la medicamente, ajung în staționar: ei sunt tratați doar la Institutul de Ftiziopneumologie din Chișinău și la filiala acestuia din Vorniceni. Pacienții cu formă rezistentă la medicamente urmează un tratament mult mai îndelungat, care poate dura până la doi ani și chiar mai mult. Preparatele de linia a doua sunt mult mai toxice și mai puțin eficiente.

Foto: api.md
În afară de pacienții cu formă rezistentă, pe patul de spital ajung și oameni cu formă deschisă de tuberculoză, care produc bacterii, bolnavii cu complicații și boli asociate. Aceștia pot ajunge în staționarul Institutului sau la Spitalul Municipal de Ftiziopneumologie din Chișinău, sau la dispensarul de tuberculoză din Bălți.

La fel ca și mai înainte, nimeni nu-i ține pe pacienți în clinici cu anii. Însă de regulă, bolnavii se află în spital câte două-trei luni. Unii – și câte o jumătate de an. Când starea pacienților devine stabilă ori acetia încetează să mai fie contagioși, ei sunt transferați la la locul de trai, pentru tratament în condiții de ambulatoriu.

În Moldova, oamenii continuă să moară din cauza tuberculozei și a complicațiilor provocate de această maladie. În anul 2018, din cauza TBC au decedat 295 de persoane. Din anul 2005, acest indice s-a micșorat de aproape trei ori și continuă să fie în scădere.
„Apar asemenea priviri... compătimitoare"
Roman recunoaște că „la început, familia sa a rămas șocată" că un băiat atât de tânăr a înhățat tuberculoza. „Și eu mă uitam, înainte, la această boală cam... că doar ea se consideră boală a săracilor. E neplăcut, desigur. Ei, și mai vezi cum chiar și în familie apar asemenea priviri.. compătimitoare. Este o senzație atât de neplăcută când cineva te privește cu milă...", mai spune tânărul. Însă cei din familie s-au obișnuit cu diagnosticul lui Roman, mama sa a venit deja de câteva ori la Chișinău, pentru a-l vizita la spital.

Însă chiar și atunci când era la Bălți, la tratament de ambulatoriu, Roman nu s-a grăbit să povestească în stânga și-n dreapta despre diagnosticul său. „Le-am spus doar celor mai apropiați oameni cu care comunicam. Și cineva s-a retras. Oamenii pur și simplu se pierdeau – încetau să mai sune și dispăreau, înghețau", mai spune tânărul.

Unii dintre cei apropiați dimpotrivă, încercau să-l încurajee, de exemplu, cereau intenționat să bea din ceașca sa, ca el „să nu se simtă discriminat". Boala însă oricum „i-a îndepărtat pe cei de care el nu avea nevoie", recunoaște Roman.

Cum se va răsfrânge această experiență asupra vieții lui de mai departe, Roman deocamdată nu încearcă să ghicească. Însă își face griji că diagnosticul îi va „treiera" nu doar pe oamenii de care nu are nevoie, dar și serviciul necesar. „Nu știu cum va fi când mă voi externa. În timpul apropiat, eu nu voi putea să mă angajez oficial nicăieri. Dacă nu ar fi fost rudele, nu știu ce aș fi făcut. În mod automat, eu sunt la evidență ca bolnav de tuberculoză. Da, sună dur", oftează Roman. Va fi exclus de la evidență și îi vor anula invaliditatea doar atunci când pacientul se va trata complet de tuberculoză.

Institutul de Ftiziopneumologie din Chișinăuj

Printre vecinii de secție ai lui Roman este și un bărbat care are trei copii. Tânărul spune că acesta a încercat să se angajeze și ca șofer, și ca măturător, însă de când a fost luat la evidență, toți refuză să-l angajeze oficial. „Și ce să facă atunci? Umblă și vinde cuțite. În Moldova, și fără boală nu prea sunt perspective, dar dacă te-ai împotmolit în această boală, nu știi ce să faci", menționează tânărul.
Cum sunt evitați și discriminați bolnavii de tuberculoă
În pofida nivelului înalt al morbidității provocate de tuberculoză, caracteristică pentru Moldova, pentru oameni încă se consideră ceva rușinos să fii bolnav. Adesea, cei infectați încep să fie evitați chiar și de oamenii apropiați. Potrivit datelor diferitelor -cercetări, o cauză a acestui fapt este lipsa banală a informațiilor: mulți cred că te poți îmbolnăvi de la o persoană infectată printr-o simplă atingere sau prin utilizarea veselei comune. Conform datelor PAS, 24 la sută din locuitorii Moldovei sunt încă siguri că e o rușine să te îmbolnăvești de tuberculoză.
Valentina Vilc
vicedirector al Institutului de Ftiziopneumologie
„Nu dea Domnul să te îmbolnăvești de tuberculoză – toți cred că este sfârșitul lumii. Odată am auzit-o pe o pacientă spunând: „Mai bine mă îmbolnăveam de cancer". Și e greu să-i explici că tuberculoza se tratează, iar cu oncologia se întâmplă diferite chestii. Oamenilor le este frică să vorbească despre aceasta, cică, dacă se va afla că ești bolnav de tuberculoză, nimeni nu va dori să vorbească cu tine, să te salute".
Valentina Vilc mai spune că adesea chiar și cei din familie reacționează dur când aud despre îmbolnăvire: după plecarea persoanei bolnave, se face ordine cu clor, se fierbe vesela din care el mănâncă, i se oferă farfurii și căni aparte, chiar dacă înainte de aceasta, nu se făcea așa ceva.

Drept urmare, mulți nu sunt pregătiți să recunoască celor din jur despre diagnosticul lor. Ei pot găsi susținere doar la specialiști. Valentina Vilc mai spune că cei care au fost diagnosticați cu tuberculoză, deseori au nevoie să vorbească, să discute, anume de aceea psihologii din centrele comunitare lucrează cu aceste persoane.
Rita Seicaș
Coordonator de programe, Centrul pentru Politici și Analize în Sănătate (PAS)
„Potrivit datelor ultimei cercetări, care a fost efectuată în anul 2017, 50% din respondenți au comunicat că s-ar teme să le spună celor din jur că s-au îmbolnăvit de tuberculoză. Oamenilor le este teamă că societatea le va întoarce spatele. […] Atâta timp cât societatea nu va conștientiza că bolnavii de tuberculoză nu sunt niște mizerabili, ci o parte a societății, care are nevoie de sprijin și cât pacienții nu vor simți această susținere, eforturile medicilor nu vor avea efectul dorit".
După ce pacientul se tratează totalmente de tuberculoză, el este exclus de la evidență. Însă boala este înscrisă în cartela medicală. Și aici există riscul că fostul bolnav se va ciocni de o discriminare mult mai vădită decât simplele priviri bănuitoare. La angajarea în câmpul muncii, angajtorul vede această informașie și adesea ia o decizie în defavoarea fostului pacient.
Pavel Rucșineanu
Președintele Asociației Naționale a Bolnavilor de Tuberculoză (SMIT)
„Bolnavilor de tuberculoză în anamneză le este foarte dificil să se angajeze în câmpul muncii. Ei nu sunt acceptați, pentru că se consideră că dacă omul s-a îmbolnăvit o dată de tuberculoză, el este deja „veșnic bolnav" de TBC. Noi încercăm să-i ajutăm pe pacienți în acest sens: căutăm locuri de muncă, negociem"
Rucșineanu mai spune că sunt și cazuri când unii lucrători medicali, lipsiți de scrupule, dezvăluie informația precum că persoana în cauză este bolnavă de tuberculoză.

„Zvonurile se răspândesc foarte repede, și în sate, și în orașe. Mulți consideră, după aceasta, că persoana este bolnavă chiar dacă s-a însănătoșit de mai mult timp. Adesea, pacienții se confruntă cu situații de stigmatizare: în societate, oamenii care sunt sau care au fost bolnavi de tuberculoză sunt priviți ca niște leproși. De aceea mulți nu doresc să vorbească despre aceasta", precizează președintele SMIT. El știe despre toate acestea nu doar din auzite: Rucșineanu a înființat Asociația după ce el însuși a suferit de această maladie.
Roman nu se plânge de condițiile de la Institutul de Ftiziopneumologie: apă fierbinte este, alimentația este bună, curățenie se face de două ori pe zi. Pentru orice eventualittate, el merge prin secție purtând mască – unii vecini nu au grijă deloc de ei, iar el nu dorește să se îmbolnăvească și mai tare. Îl întristează faptul că în secție nu este nici internet, nici televizor. Iar el are de trăit aici încă cel puțin câteva luni.

Peste câteva zile după discuție, Roman ne-a transmis o fotografie cu un pumn de pastile. Analizele au demonstrat că starea ficatului s-a îmbunătățit. Acum, în palma sa era o nouă doză zilnică – deja 19 pastile.

527 de pastile pe lună
administrează, în medie, un bolnav de tuberculoză cu rezistență medicamentoasă multiplă
Text: Olga Gnatcova, Tatiana Sultanova
Prezentare: Tatiana Bulgac