11.52ºC Chișinău
Joi 25 aprilie 2019

„Cei din Europa cred că Transnistria este un loc exotic”. Un regizor suedez a realizat un film documentar despre adolescenții din stânga Nistrului

La unul dintre cele mai importante festivaluri europene de film documentar, Vision du Reel, care s-a desfășurat în Elveția, la 6 aprilie, a fost demonstrat filmul „Transnistria”, realizat de regizoarea suedeză Anna Eborn. Eroii principali ai peliculei sunt un grup de adolescenți în vârstă de 16 ani, din Camenca. Aceștia se maturizează, se îndrăgostesc și visează la un oraș care pare a fi blocat în trecut. Reporterul NM Ecaterina Cojuhari a fost la prezentare și a aflat de la regizor, cum aceasta a ajuns în Transnistria, ce s-a dovedit a fi, în realitate, republica „exotică” nerecunoscută și de ce filmul său riscă să nu fie demonstrat în stânga Nistrului.

Premiera filmului Annei Eborn „Transnistria” a avut loc în Elveția, la unul dintre cele mai importante festivaluri de film documentar – Vision du Reel, în orașul Nyon. În ziua prezentării, biletele deja nu mai puteau fi găsite. Cu toate acestea, regizoarea a fost nevoită să-și înceapă prezentarea filmului cu câteva specificări despre unde se află Moldova și cum poți ajunge în Transnistria.

„Transnistria” este un film documentar cu durata de o oră și jumătate, despre un grup de adolescenți în vârstă de 16 ani, din Camenca. Tania și grupul său de admiratori hoinăresc pe la construcțiile părăsite, merg la râu, discută despre dragoste, condimentându-și abundent discuția cu vorbe necenzurate. Eborn a filmat istoria maturizării într-o republică nerecunoscută, acordând atenție deosebită detaliilor. Iată, Tania și fratele său mai mic, Vanea, cadet al școlii militare Suvorov, mănâncă niște castraveți în grădină și discută despre viitor. Iar Tolea duce gâștele spre casă, pe drumurile satului, le duce prin curte și le închide în șopron.

Condițiile de viață într-un stat nerecunoscut apar în istoria despre încercările de a câștiga dragoste și de a învinge plictiseala de vară. În treacăt, se menționează că Tania a încercat să-și provoace durere fizică, iar acum visează să iasă din Camenca și să plece la Atena. Viitorul lui Tolea este și mai tare învăluit de ceață: din cauza problemelor de vorbire și de văz, îi este teamă că va fi nevoit să trăiască anul viitor în spitalul de psihiatrie.

Regizoarea Anna Eborn a fost adusă în Transnistria de o altă peliculă. „Totul a început de la filmul meu anterior, „Lida” – despre coloniștii suedezi, pe care l-am filmat în Ucraina. Atunci, unul dintre eroii „Lidei” mi-a povestit despre Transnistria”, povestește Eborn într-o discuție cu reporterul NM. Ea a recunoscut că, mai devreme, nu știa aproape nimic despre acest stat nerecunosut, însă subiectul a captivat-o. Abia finalizând lucrul asupra filmului anterior, Eborn s-a lăsat absorbită de istoria transnistreană.

Regizoarea recunoaște că a îndrăgit foarte mult viața din Ucraina și „căsuțele rurale inundate de verdeața grădinilor și a livezilor”. Eborn înțelegea că în acest sens, Transnistria nu se va deosebi prea tare.

Eroii viitoarei pelicule au fost găsiți întâmplător, atunci când ea a venit în Transnistria. „Într-o seară, am văzut-o pe Tania la o stație de alimentare cu gaze. Ea m-a rugat s-o duc până la Camenca. Acolo, ea a fost întâlnită de niște prieteni – anume acel grup de adolescenți. Și am înțeles că ei se potrivesc de minune pentru film. Ei toți sunt foarte talentați”, își amintește Eborn. Și adaugă: „Ați auzit doar cum cântă Tolea”.

Un scenariu pentru acest film documentar nu era. Eborn și colegii săi pur și simplu îi urmau pe adolescenți. „Noi îi filmam așa cum sunt și tot ce făceau și spuneau”, mai spune Eborn.
Filmările au durat un an și jumătate. Regizoarea a comunicat pentru NM că în acest timp, ea a fost de șase ori în Moldova, venind aici pentru câteva săptămâni: își filma eroii de la Camenca, apoi revenea la Stockholm pentru a monta.

În buletinul festivalului, filmul „Transnistria” este descris ca „un portret extraordinar de exact al aspirației spre un viitor mai bun într-o lume în care fiecare zi este o nouă provocare”.

Eborn a recunoscut pentru NM că în timpul filmărilor, ea „a descoperit mult mai mult decât s-a așteptat”. „În Europa, în Elveția, oamenii cred că Transnistria este un loc exotic, însă oamenii din toată lumea sunt cam aceiași”, precizează Eborn. În stânga Nistrului, ea a întâlnit adolescenți obișnuiți, cărora li se întâmplă aceleași lucruri care li se întâmplă semenilor lor din toată lumea. Diferența o fac oportunitățile pe care le au în republica nerecunoscută. Și aici dezamăgirea adolescenților în dragoste este strâns legată de disperarea din jur.

O descoperire importantă pentru regizoare a fost faptul că în Transnistria, ea s-a confruntat cu o societate în care nu există conflicte lingvistice.

„Mama unuia dintre eroi – a lui Tolea – vorbește în limba moldovenească sau română, mama eroinei principale, a Tanei, vorbește în ucraineană. Acolo, oamenii vorbesc în același timp și în ucraineană, și în română, și în rusă, și trăiesc împreună, se împacă foarte bine”, povestește Eborn.

Potrivit afirmațiilor regizoarei, ea speră că va aduce filmul la Chișinău în timpul apropiat. Însă ea se îndoiește de faptul că va reuși să-l prezinte în Transnistria. Eborn este de părere că cenzura de acolo nu-l va admite pe ecranele cinematografului din Tiraspol.

Nota NM: Anna Eborn este un regizor de film din Suedia. Primul său film – „Pine Ridge” – a apărut în anul 2013 și este despre o rezervație de indieni din SUA. Acesta a fost prezentat la festivalul international de film de la Veneția. De asemenea, el a fost recunoscut cel mai bun film documentar la Festivalul Internațional de Film din Göteborg (2014).

În anul 2016, Eborn a turnat filmul „Epifania” – despre o locuitoare a îndepărtatei Insule Feroe, care suferă din cauza morții mamei sale, iar în anul 2017 – „Lida”, despre ultima locuitoare a Ucrainei, care vorbește în vechea limbă suedeză. Filmul „Transnistria” din anul 2019 a cucerit deja două premii la festivalurile de film Big Screen Award – International Film Festival Rotterdam (Olanda) și Dragon Award Best Nordic Documentary – Göteborg Film Festival (Suedia).

Ecaterina Cojuhari, Nyon, Elveția

Autor: Ecaterina Cojuhari

Партнерские ссылки