2ºC Chișinău
Miercuri 12 decembrie 2018

„Chiar dacă găseam un serviciu interesant, salariul era de doar 3-4 mii de lei”. Patru istorii despre căutarea unui serviciu în Moldova

Așa cum am mai scris, în Moldova s-a creat o situație contradictorie: pe de o parte, în fiecare zi, din țară pleacă oameni, cu speranța de a-și găsi un serviciu în străinătate, iar pe de alta, angajatorii de la noi se plâng de un deficit acut de cadre. Anterior, NM a scris, ce cred despre aceasta conducătorii întreprinderilor moldovenești. Acum, am decis să reflectăm situația din alt unghi: să prezentăm istorii reale ale tinerilor care, după ce au obținut studii superioare, timp îndelungat au încercat să-și găsească de lucru. Despre cum a fost și care-s rezultatele – patru istorii.

Unii eroi ai acestor istorii nu au dorit să-și facă publice numele.

 „Mi-am dorit o carieră de funcționar public”

Manager HR (reurse umane), 27 de ani

newsmaker.md/rom/noutati/de-ce-in-moldova-nimeni-nu-vrea-sa-lucreze-ce-zic-oamenii-de-afaceri-39866

 

După ce am absolvit Universitatea de Stat, specialitatea Administrare publică, timp îndelungat am încercat să-mi găsesc un serviciu. În timpul studiilor, am avut un stagiu într-o instituție de stat – nu vreau s-o nominalizez – și îmi doream foarte mult să ajung acolo, ca angajat. Mi-am dorit o carieră de funcționar public și eram gata să încep de la cel mai mic. Dar nu am reușit să răzbat acolo. Pentru toate funcțiile într-un serviciu de stat se organizează concurs, eu am așteptat acest concurs, dar, până la urmă, s-a constatat că acesta a fost organizat înainte de a fi fost anunțat. Aceasta a fost în anul 2014.

Atunci am înțeles că nu voi putea activa conform specialității și am încercat să-mi găsesc un serviciu în alte domenii, dar peste tot se cerea experiență. Până la urmă, m-am angajat într-o companie de imobiliare, unde se făceau angări fără experiență de muncă. Era clar că e vorba de o companie-fantomă, iar cei mai buni angajați vor pleca la Proimobil. Eu am plecat, iar peste câteva luni, compania s-a închis.

Însă eu nu am plecat în neant: mi-am găsit un serviciu conform specialității, într-o agenție de recrutare, care se ocupa de selectarea personalului pentru alte companii. Ce-i drept, nu am fost angajat oficial, însă mi-au promis că vor face acest lucru mai târziu. Dar așa și nu au mai făcut. Eram remunerat conform rezultatelor: angajezi oameni – primești bani, nu angajezi – nu primești.

Am lucrat acolo aproape doi ani – până în 2017. M-am ocupat nu doar de selectarea cadrelor, ci și de vânzări și multe altele. Am încercat să obțin un salariu mai mare și stabil. Când mi-am întemeiat familie, am înțeles că acești bani vor fi insuficienți. Și am decis să reiau căutările unui serviciu, însă de data aceasta, știam ce vreau: să activez anume în domeniul resurselor umane și doar cu angajare oficială.

Eu nu am căutat dintr-odată „munți de aur”, dar îmi doream ca la noul serviciu să fie perspectiva de creștere – și în carieră, și financiar. O jumătate de an am căutat un asemenea serviciu – destul  de mult. Și am găsit. În general, sunt mulțumit. Însă îmi doresc să câștig mai mult, mai ales că, în opinia mea, sunt util în această companie.

 „M-am concediat, însă de data aceasta, mi-a fost mai ușor să-mi găsec un serviciu, pentru că știam sigur ce doresc”

Elena Sidor, 25 de ani, manager în turism

Am absolvit universitatea, specialitatea Bănci și finanțe. M-am angajat într-o bancă, în calitate de ofițer de creditare (analizează rambursarea creditului). Erau anii 2016-2017. Atunci, în sistemul bancar aveau loc multe transformări. A crescut rata dobânzii la credite și toți debitorii erau nevoiți să plătească mai mult decât era stabilit inițial. În fiecare zi, eram nevoită să le comunic clienților acest lucru și, firește, ei nu se bucurau prea mult auzind această noutate. O jumătate de an mai târziu, am înțeles că la acest serviciu, am învățat tot ce se putea și că e timpul să mă concediez.

Următoarea jumătate de an, am căutat un nou serviciu. Practic, în fiecare zi, urmăream anunțurile de pe site-uri, expediam CV-ul și mergeam la interviuri. Atunci, erau puține oferte interesante – companiile căutau, în special, contabili, specialiști în vânzări sau personal pentru oficii. Aproape că nu erau locuri vacante în marketing, design, cultură, IT. Chiar dacă găseam un serviciu interesant, salariul era de doar 3-4 mii de lei.

Eu refuzam, pentru că era important să găsesc un serviciu care nu doar îmi va oferi stabilitate financiară, dar și posibilitatea de a mă dezvolta. De asemenea, doream să lucrez cu oameni de la care aș putea învăța multe. De atunci, în timpul interviurilor, acord atenție la cum e colectivul în care voi lucra și cine va fi mentorul meu.

Până la urmă, m-am angajat la un serviciu unde mi-a fost utilă cunoașterea limbilor străine pe care le-am învățat în copilărie: trebuia să traduc texte într-o limbă străină. Și chiar dacă acest serviciu mi-a oferit posibilitatea de a mă descoperi din alt unghi, continuam să-mi caut un serviciu care mi-ar conveni din toate punctele de vedere.

M-am adresat unei agenții de recrutare în care mi-au propus să fiu manager în turism la o vinărie. Inițial, am reacționat sceptic, mai ales că nu îmi convenea perspectiva de a pleca în afara orașului. Însă în timpul interviului, mi-am schimbat părerea. Am fost angajată imediat și am decis că este o oportunitate bună care nu trebuie ratată. Am lucrat acolo mai mult de un an și am înțeles că doresc să lucrez și mai departe în domeniul turismului, dar deja într-o agenție de turism.

M-am concediat, însă de data aceasta, mi-a fost mai ușor să-mi găsesc un serviciu, pentru că știam sigur cu ce vreau să mă ocup și la ce ar trebui să mă aștept de la noul loc de muncă.

În prezent, activez într-o agenție de turism, care organzează tururi prin Moldova, pentru străini. Îmi place să particip la expoziții internaționale la care reprezentăm Moldova. În afară de aceasta, a apărut posibilitatea de a-mi încerca puterile ca blogger și redactor. Am început să scriu despre destinații turistice. Pentru mine, acest lucru este important, pentru că lucrez cu oameni pasionați de turism la fel ca și mine. E foarte ușor să lucrezi în echipa în care capacitățile tale se disting, însă, în același timp, toți colaboratorii se completează reciproc. Iar cel mai plăcut e să auzi mulțumirile din partea turiștilor.

 „Să lucrez de la oră până la oră și să depind de angajator – e un adevărat chin pentru mine”

Auditor, 28 de ani

Eu am absolvit Universitatea Tehnică, specialitatea Tehnologia vinificației. Imediat după absolvirea universității, mi s-a propus să fac un masterat în Bulgaria, specialitatea Business și administrare. Acolo, această specialitate este predată în colaborare cu o universitate franceză. Am considerat că mi-a mers, pentru că specialiștii cu diploma unei universități franceze prestigioase sunt foarte solicitați în țara noastră.

După masterat, am avut un stagiu de un an la filiala din Moldova a rețelei internaționale de companii Deloitte. Ea face parte din top – 4 cele mai mari companii din lume, care se ocupă de audit și consultanță financiară. Un an mai târziu, am fost angajată în calitate de asistent al auditorului. Trebuia să îndeplinesc un volum foarte mare de muncă. Mă rețineam mereu până târziu în oficiu și mai luam de lucru și acasă. Acestea puteau fi trecute cu vederea dacă într-adevăr mi-ar fi plăcut serviciul și dacă mi s-ar fi plătit suficient. În primul an, primeam 300 de euro pe lună, în cel de-al doilea – 350 de euro, dar îmi doream să primesc de două ori mai mult, pentru ca să îmi ajungă cât de cât pentru viață.

Mai târziu, împreună cu un prieten, am decis să ne deschidem propria afacere. Am văzut o perspectivă în modelul de afaceri pe care îl propune Amazon. Datorită acestuia, noi vom putea pătrunde pe piața din SUA sau pe alte piețe online din toată lumea. În prezent, noi lucrăm la crearea brandului nostru în categoria home and kitchen.

În curând, am înțeles că nu voi reuși să îmbin munca mea și dezvoltarea propriului proiect și m-am concediat. După aceasta, de patru ori am primit oferte de lucru, din partea altor companii de audit. Angajatorii mă găseau prin intermediul rețelei Linkedin sau al cunoștințelor. De fiecare dată, refuzam, pentru că, așa cum s-a constatat, să fiu în dependență permanentă de angajator și să stau la serviciu de la ora 09:00 până la 17:00, fără posibilitatea de a-l amâna – era un adevărat chin pentru mine. Acum, toate forțele mi le îndrept în dezvoltarea proiectului meu, pentru că vreau să-mi asigur un viitor stabil.

Peste o jumătate de an după concediere, iarăși am fost nevoit să îmi caut un serviciu, deoarece am investit toți banii în dezvoltarea proiectului și nu doream să-i scot din circulație. M-am angajat în calitate de agent de turism într-o companie americană, care vinde bilete avia. Îmi place că acolo este un colectiv tânăr, interesant, un orar de muncă comod pentru mine și există posibilitatea de a câștiga în fiecare lună câteva sunte de dolari suplimentar la salariu. Iar cel mai important e faptul că datorită schimbării serviciului, îmi rămâne timp liber, pentru a mă ocupa de proiectul meu.

 „În Olanda, au rămas șocați că nu am acceptat propunerea lor”

Serghei Zagaiciuc, programator, 38 de ani

Timp îndelungat, am avut propria afacere – consultanță în IT. Aceasta include efectuarea auditului în IT, elaborarea strategiilor în IT și auditul proceselor de business. Probabil, nu reușeam prea bine să fiu om de afaceri, să caut clienți. În general, afacerea nu-mi aducea venitul necesar. Am decis că trebuie să pun punct și să-mi caut de lucru, așa cum fac toți oamenii normali. Aceasta s-a întâmplat în primăvara-vara anului 2017.

La început, eu nu căutam prea activ un serviciu, însă la un moment dat, am început să caut de zor, să mă interesez. Consideram că am un nivel profesional de programare bun. Nu erau probleme privind invitațiile la interviu – am un CV normal. Însă primele două interviuri le-am picat. Pur și simplu mi s-a spus: „Scuzați-ne, nu sunteți potrivit pentru noi”. Sincer vorbind, cred că dacă acum aș merge în aceste companii, ar fi mai puține probleme, însă atunci eu nu eram pregătit. Nu puteam crea impresia potrivită.

Îmi pare că la început, eu chiar nu știam ce dorec. Aveam o afacere în care eu eram și manager de proiect, și programator ș.a. Și acesta era un minus. Dacă o companie caută un colaborator, înseamnă că ea are o problemă concretă care trebuie soluționată. Ei știu de ce de specialist au nevoie. Iar dacă tu spui că poți și una, și alta, și a treia, ei cred că tu dorești să fii manager de proiecte, dorești salariu mare, însă ei pot găsi un asemenea om cu mai puțini bani.

Trebuie de studiat foarte bine toate ofertele, de elaborat CV-ul conform poziției solicitate, de pregătit de interviu. Chiar dacă puteți mai mult decât se cere, nu trebuie să spuneți despre aceasta. Vorbiți convingător, strict la temă. Știți mai mult – va fi un plus în viitor, dar la interviu va fi o piedică.

Când am înțeles ce vreau și am început să caut un serviciu în calitate de programator, pentru banii pe care mi-i doresc, a devenit mai simplu. Însă și aici sunt niște subtilități. De exemplu, elaborați programe pe platforma NET, iar compania are nevoie de programator care lucrează pe Ruby sau PHP. E ca și cum unui jurnalist de limba rusă i s-ar propune să scrie în altă limbă. Dacă el este profesionist, peste un an de antrenamente, probabil, va putea. Ca să trec la un alt limbaj de programare, eu am nevoie de două-trei luni. Companiile însă nu doresc să aștepte chiar și această perioadă, ele vor să găsească un colaborator care ar putea lucra pe deplin din prima zi.

Am picat două interviuri, apoi am susținut un interviu la distanță, în Olanda și eram deja gata să-mi închid firma și să plec. Am zburat în Olanda și, la fel, și acolo a fost totul bine. Însă în paralel, continuam să merg la interviuri aici. Și așa s-a întâmplat că în câteva zile până la interviul final din Olanda, am fost acceptat de compania Mobiblocks, unde lucrez în prezent. Ei mi-au propus de lucru nu numai mie, ci și întregii echipe – în compania mea lucram în trei. Un alt plus – nu trebuia să mă mut, iar acest lucru era foarte important ținând cont de faptul că am familie.

În acest proiect, noi ne ocupăm de crearea spoturilor de publicitate online, atragem agenții de publicitate. Cu ajutorul produsului nostru, acestea pot să creeze un spot publicitar gratuit și să-l includă în aplicațiile mobile.

Interesant e faptul că după ce mi-au propus de lucru, eu nu am mai picat niciun interviu, iar acestea au fost cinci sau șase la număr. Deja din interes, mergeam să văd ce companii mai sunt și care este oferta lor. Discuția se termina la fel: că mi-am găsit deja de lucru, iar mie mi se spunea: dacă veți intenționa să plecați de acolo, sunați-ne.

În Olanda, au fost șocați când au aflat că am refuzat oferta lor. Dar, ținând cont că am aici familie, locuință și prețurile de aici sunt mai mici, în primii câțiva ani, nivelul de trai de acolo ar fi fost mai scăzut. Nu văd, de ce trebuie, câțiva ani, să suport înrăutățirea nivelului de trai. Probabil, și-a spus cuvântul și încrederea în sine. Ea a apărut după ce am început să primesc oferte.

Autori: Nicolai Paholinitchi, Nadejda Coptu

Партнерские ссылки