Cum poți obține finanțare în Moldova pentru un proiect de interes public. Mircea Eșanu despre societatea civilă din afara Chișinăului

În Moldova sunt înregistrate câteva mii de organizații ale societății civile. Cu toate astea, trei pătrimi din cetățeni continuă să nu participe în viața satelor și orașelor. În interviul oferit ediției Newsmaker, Mircea Eșanu, managerul Proiectului «Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova» a explicat de ce societatea civilă din Moldova trece printr-o criză și cum poate o organizație a societății civile funcțională să vină în ajutorul oamenilor, astfel încât ei să poată influența deciziile autorităților locale și cum un simplu sătean ori orășean poate deveni cetățean.

 

Înainte de a ajunge în acest proiect ați activat în calitate de director executiv al Fondului de Investiții Sociale din Moldova, o instituție ce se ocupă de proiecte de infrastructură, inclusiv în regiuni. Ați reparat grădinițe, străzi, iluminat stradal. Societatea civilă este un domeniu total diferit. Cu toate astea, ați avut ocazia să colaborați cu autoritățile publice locale și să înțelegeți ce se întâmplă în regiuni. Cum credeți, în afara Chișinăului, există o societate civilă viabilă?

Apropo, în Fondul de Investiții Sociale din Moldova am venit din societatea civilă. Anterior, am lucrat în Centrul «Contact», la PNUD Moldova și la Fondul Est-European. Trebuie să înțelegem că Fondul de Investiții Sociale nu este o brigadă de construcții. Această instituție a fost fondată cu suportul Băncii Mondiale și al țărilor-partenere în vederea reparației și dotării obiectelor de importanță socială și a elementelor de infrastructură economică, având la bază principiile dezvoltării durabile. Și unul dintre aceste principii a fost promovarea tocmai a participării civice, inclusiv în cadrul proiectelor de infrastructură. Aceasta a fost o parte a garanției că proiectele vor răspunde nevoilor comunității și vor fi puse în aplicare în mod transparent.

Consultam obligatori localnicii ce ar trebui să reparăm în localitățile lor, din punctul lor de vedere. Au fost proiecte cu accent pe partea socială, cum ar fi, de exemplu, incluziunea copiilor cu dizabilități în școlile generale. S-ar părea că e un proiect strict de infrastructură: să construiești rampe, să amenajezi grupuri sanitare special amenajate. Dar există și o altă componentă. La început, mulți părinții erau reticenți și nu vroiau să accepte că alături de copii lor vor studia și elevi cu dizabilități locomotorii sau mintale. Dar pe parcursul activității noastre, am putut observa cum s-a schimbat atitudinea lor: părinții copiilor cu dizabilități își împărtășeau experiențele, gândurile și trăirile, povesteau cu ce probleme se confruntă zilnic și au fost până la urmă înțeleși de toată lumea.

Iată și un alt exemplu. În Moldova există sate unde este reparat doar drumul care duce la cimitir, iar drumuri care ar duce spre școală sau grădiniță, în general, nu există. Merg mamele cu copii și se cufundă în noroi. În cazul nostru, când aveam de reparat o porțiune de drum, solicitam expres să fie consultați cetățenii în acest sens.

Atunci când deciziile se iau unilateral, ori de către primar, ori în Consiliu, te poți pomeni în situații bizare. Fără o implicare cetățenească, proiectele de infrastructură nu vor fi durabile și nu vor avea efectul scontat.

O lecție importantă pe care am învățat-o în perioada în care am lucrat la Fondului de Investiții Sociale din Moldova este că reparația unei grădinițe nu durează mult. Un an și gata. Pe când, schimbarea sistemului de formare, educare este un proces care durează. Mentalitatea este mult mai greu de schimbat.

Adică, îmi sunt cunoscute principiile de activitate ale societății civile. Totodată, pe parcursul a cinci ani de activitate în FISM, nu m-am detașat complet de societatea civilă și am fost la curent cu ceea ce se întâmplă în sectorul asociativ.

Așa dar, ce urmează?

Când am revenit la activitatea nemijlocită cu societatea civilă, am constatat, din păcate, o situație mult mai tristă în acest domeniu. Procesele sociale care au loc în țara noastră au avut aceleași repercusiuni și asupra asociațiilor aobștești. Oamenii, pur și simplu, pleacă. Pleacă liderii, pleacă oamenii curajoși, pleacă oamenii cu gândire critică. Ei văd ce se întâmplă în țara asta și poate nu văd rostul să stea aici, inclusiv, din cauza copiilor – din cauza stării precare din domeniul educației și lipsei perspectivei pentru ei. 

Cred că în ultimii cinci ani, societatea civilă a pierdut mulți lideri cu o pregătire profesională foarte bună. Una dintre problemele sectorului neguvernamental de la noi din țară este că dacă dispare liderul, dispare și organizația.

Dar au mai rămas prin raioane careva organizații?

Da, pe hârtie, nominal sunt multe organizații. Însă, sunt relativ puține organizații ale societății civile active, care știu în ce constau activitățile unor astfel de organizații, pot lucra în teren cu oameni, știu unde și cum să găsească finanțare pentru proiectele lor. Sperăm că aceste organizații vor participa la concursul pe care l-am anunțat în cadrul Programului nostru de granturi. Cu atât mai mult, că o bună parte dintre acești lideri de organizații activează într-un domeniu de interes pentru noi: promovarea bunei guvernări, promovarea drepturilor omului și a educației civice, dezvoltarea gândirii critice și a competențelor mediatice, implicarea tinerilor.

Pe de altă parte, din cauza migrației sectorul asociativ trece ciclic prin aceleași activități. Suntem puși în situația să repetăm o dată la 3-4 ani ceea ce am mai făcut anterior: să explicăm principiile bunei guvernări, să explicăm ce înseamnă transparență, ce înseamnă libertate de expresie, ce înseamnă acces la informații și de ce toate astea sunt importante. Instruim persoanele, iar la un moment dat, o parte din ele pleacă.

Credeți că prin intermediul proiectului «Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova» îi veți putea opri pe lideri să nu plece din Moldova?

Aceasta este o întrebare, mai degrabă, pe termen mediu și lung. Proiectul nostru are un termen de implementare de trei ani. Soarta de mai departe a organizațiilor neguvernamentale care vor fi susținute prin intermediul proiectului nostru depinde, în mare măsură, de finanțarea ulterioară.

Desigur, există alți donatori care susțin proiecte similare. În prezent, Delegația Uniunii Europene la Chișinău mizează pe organizațiile societății civile care operează în afara Chișinăului. Sperăm că, împreună cu alți donatori, vom aduna o masă critică de organizații și persoane care vorbesc aceeași limbă cu noi și înțeleg cum și ce trebuie făcut pentru bunăstarea comunităților lor și pentru dezvoltarea democrației în țară.

Întrebarea este ce se va întâmpla în continuare. Orice lipsă de finanțare duce, practic, la dispariția sau încetarea activității acestor organizații. În Moldova există deja posibilitatea de a redirecționa 2% din impozitul pe venit în favoarea unor ONG-uri. Dar, deocamdată, vorbim despre sume modice, care nu sunt suficiente pentru a menține activitatea stabilă a organizațiilor. Desigur, că acesta este un început bun.

Dar, dacă comparăm, să zicem, cu Statele Unite, acolo sunt mult mai mulți oameni dispuși să aloce o parte din veniturile proprii pentru activitatea unor ONG-uri. În țara noastră, însă, sunt foarte puțini astfel de persoane. Și dacă ne uităm la sumele care au fost direcționate, ele sunt extrem de mici și nu pot acoperi o activitate consistentă. Cu toate astea, este un început bun. Este important ca procesul să continue, deoarece, în timp, se creează o tradiție a oamenilor de a dona pentru activitatea apărătorilor drepturilor omului, pentru tratamentul copiilor, diaspora se implică mai activ în proiecte de infrastructură locale.

Ați numit mai multe activități și domenii ce ar fi eligibile în cadrul programului de grant. Dar ce fel de organizații lipsesc în regiuni?

Lipsește o masă critică de organizații ale societății civile. În multe localități, astfel de organizații lipsesc cu desăvârșire. Prin urmare, putem vorbi peste câțiva ani despre lipsa unor anumite domenii.

Dar dacă e să ne referim doar la proiectul nostru, atunci, aș vrea să menționez că suntem interesați, în primul rând, de domeniul bunei guvernări. Vrem ca cetățenii să se intereseze mai activ și să afle cum gestionează autoritățile publice locale fondurile bugetare, cum și cît de transparent au loc achizițiile publice. În plus, dorim să susținem proiectele legate de promovarea diversității și unității culturale la nivel local, promovând statul de drept și nediscriminarea.

În general, suntem interesați de crearea platformelor de orice tip pe care oamenii ar putea să discute liber despre problemele din regiunea, orașul, satul lor. Potrivit Barometrului de Opinie Publică, numai 25% din populația Republicii Moldova este pregătită să critice în mod public autoritățile. Adică, trei sferturi din populație se tem să facă acest lucru. În condițiile în care, 80,9% din persoanele interviate consideră că țara este guvernată nu în interesul sau de voința poporului.

Obiectivul nostru este să-i ajutăm să-și redobândească vocea pe cei care au curajul să o facă. Prin urmare, prioritatea noastră sunt organizațiile nou create. Nu ne sperie faptul că nu au experiență și că sunt proaspăt înregistrate.

De ce?

În fiecare an, avem câte o nouă generație de tineri care capătă dreptul la vot. De ce ei n-ar putea organiza ceva? Oamenii care au ieșit la pensie, s-ar putea să aibă mai mult timp liber ca să facă ceva pentru comunitatea în care trăiesc. Poate anterior au lucrat în administrații, cunosc procedurile de achiziții. Ei de ce nu s-ar implica, de ce n-ar face ceva în calitate de simplu cetățean? Prin intermediul Proiectului «Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova» vom încerca să contribuim la soluționarea unor problemele de bază ale acestui sector.

Pe lângă faptul că mulți oameni pleacă din țară, practic, am încetat să mai generăm apariția unor noi lideri în acest domeniu. De asta noi vrem să dăm greutate noilor voci.

Desigur, asta poate să se întâmple doar treptat. Dacă o persoană nu are încredere în propria sa voce, nu are certitudinea că poate schimba ceva la ea în localitate, cum putem să avem așteptarea că aceasta se implice va la un nivel mai sus, la nivel de regiune sau țară? De asta, apariția unor noi voci, care, la rindul lor, ar încuraja alți semeni de ai lor din localitățile din care vin, este foarte importantă. Noi nu vorbim despre confruntarea dintre administrația publică locală și societatea civilă. Ele pot lucra eficient împreună. Dar există situații când societatea civilă ar trebui să se mobilizeze și să ceară de la autorități luarea anumitor decizii, și asta este normal.

În Moldova, în perioada alegerilor, și partidele politice deseori folosesc organizațiile societății civile drept instrumente de campanie electorală. Cum veți verifica organizațiile cu care veți colabora? Mai ales când vine vorba de organizații nou create?

În primul rând, Moldova este o țară mică. Cunoaștem organizațiile care au agendă politică și sunt afiliate unor partide politice. Noi lucrăm în parteneriat și cu alte instituții donatoare, facem schimb de informații și știm cum să ne protejăm de astfel de situații. Nu zic că vom avea o reușită de 100%, dar intenția noastră este să minimalizăm, pe cât posibil, implicarea sau folosirea unor proiecte finanțate de noi în scopuri politice.

În plus, noi practic acționăm ca și investitorii într-o afacere. Nu dăm bani pur și simplu și fie ce-o fi. Noi urmărim ce fac organizațiile, cum cheltuie banii, în ce mod raportează. Nu transferăm toți banii deodată, dar în tranşe, astfel ca să putem eventual să retragem finanțarea, dacă ceva nu merge bine.

Dar asta nu înseamnă că organizațiile pe care le susținem nu se pot implica în procesul electoral, nu pot urmări promisiunile electorale și cum sunt ele respectate. Poți fi cetățean activ, fără să susţii agenda unui partid. Asta este una din misiunile societății civile.

Folosirea organizațiilor societății civile în scopuri politice este o problemă doar în Moldova ori este o istorie răspândită?

O astfel de problemă există peste tot. Mai mult, în lume există organizații ale societății civile afiliate puterii și care sunt finanțate direct de către autorități. Deja și la noi apar astfel de structuri.

Unul din obiectivele noastre este să dezvoltăm gândirea critică. Politicienii ne aruncă în dispute geopolitice: în Est, în Vest, în NATO, ne sperie cu migranți, ne confruntă percepțiile privind familia tradițională, egalitatea și diversitatea. Dar dacă te uiți peste sondaje, constați că, de fapt că, oamenii sunt îngrijorați de alte subiecte: corupția este pe primul loc, sărăcia este pe locul doi, locurile de muncă sunt pe trei. Elita politică ne aruncă în dispute geopolitice, deși noi stăm într-un mediu în care problemele sunt de cu totul altă natură. Dar dacă oamenii nu au suficientă inteligență să treacă peste această ceață de propagandă, atunci ei se vor lăsa antrenați în acest joc. Noi nu avem o agendă politică. Pe noi ne interesează implicarea cetățenească, drepturile omului, transparența utilizării banului public, coeziunea socială și culturală, elemente care fac o societate vie.

Dacă e să revenim la buna guvernare, ce instrumente are la îndemână societatea civilă de nivel local ca să poată influența real asupra autorităților?

Ca sa poți influența, trebuie să ai o anumită credibilitate. Multe organizații își fac bine treaba, dar ele nu au suportul cetățenesc. Ele nu comunică din poartă în poartă, așa cum fac unele partide politice. Informațiile pe care ei le propagă ajung la un număr restrâns al populației. Nivelul de credibilitate al organizațiilor obștești este același ca al instituțiilor publice, ca al guvernului și parlamentului. Organizațiile obșteşti trebuie să-și câștige propria credibilitate. Pentru asta este nevoie de timp, insistență, continuitate și transparență.

În prezent, instrumentele de influență sunt mult mai dinamice. Din ce în ce mai mult, internetul pătrunde și în localitățile mai mici, la sate. Toată lumea comunică prin intermediul rețelelor de socializare, își contactează rudele prin Skype și Viber. Noi avem exemple frumoase, când o organizație obștească a reușit să convingă Consiliul local să transmită ședințele online. Și s-ar părea că ăsta este un pas mic, dar în acest caz, timp de un an de zile, de la 3-4 persoane care se uitau inițial la ședințele online, s-a ajuns la 100 de persoane. Este un ochi în plus care privește. Și asta înseamnă mult.

Zilele acestea, Organizația ADEPT a lansat o platformă foarte interesantă, «servicii comunale». Intenția lor este să arate care sunt prețurile la serviciile comunale pe întreg teritoriul țării. De ce, de exemplu, într-o localitate din nordul republicii prețul la serviicile de canalizare este de 5-7 ori mai mare decât la Bălți? Corupția poate duce la creșterea semnificativă a costurilor serviciilor publice. Dar atâta timp cât lumea nu cunoaște că plătește de 3-4 ori mai mult pentru apă decât la Chișinău, întrebările nu au de unde să apară. Ei sunt siguri că prețurile sunt la fel în toată țara.

Nu mai vorbesc aici despre campaniile media, despre programele de instruire. Sunt foarte multe activități care pot fi făcute de către organizațiile neguvernamentale în regiuni.

Pentru multe din aceste activități este nevoie de suportul autorităților publice locale. Dar, deseori, mai apar probleme cu «ședințele deschise» și cu accesul la informații.

Este puterea exemplului. Cu câțiva ani în urmă, noi, în general, nu discutam despre declarațiile de avere ale politicienilor și funcționarilor. Astăzi consumăm aceste informații ca ceva firesc. Cu 10 ani in urmă extrem de rare erau cazurile când puteam returna o marfă necalitativă. Nu avem iluzia că lucrurile se vor schimba peste noapte. Dar aceste schimbări au loc cu inclusiv cu suportul societății civile. De exemplu, dacă primăria nu dorește să-și difuzeze online ședințele, ONG-urile pot solicita în mod legal ca acestea să fie monitorizate prin accesul la informație publică. Este important ca dialogul dintre ONG-uri și autoritățile locale să se bazeze pe o critică corectă, bazată pe dovezi. Atunci, mulți cetățeni o vor accepta. Atunci când cetățenii pot lua decizii-cheie, participarea devine o acțiune independentă, «voce și alegere» sau «împuternicire».

În plus, în proiectele pe care intenționăm să le finanțăm, instituțiile de stat pot fi parteneri. Deși nu pot participa de unii singuri la concursul de granturi. De exemplu, în zonele rurale, școlile, grădinițele și bibliotecile sunt centre de educație și cultură, iar dacă vorbim despre promovarea unor valori și principii, tribune mai eficiente nu pot fi găsite. Când eram la liceu, elevii din clasele superioare editau un ziar mic. Aceasta a format deprinderea de a analiza lucrurile și evenimentele care ne înconjoară, de a privi lucrurile în mod critic. Nu este necesar să devii după asta jurnalist, dar astfel de proiecte sunt importante, chiar dacă efectul lor nu este vizibil imediat a doua zi.

Proiectele ce urmează a fi implementate în regiuni, vor fi coordonate împreună cu ONG-uri cu experiență. Există organizații responsabile de regiunea transnistreană? Cum veți lucra acolo?

Vreau să menționez că avem patru parteneri de implementare ai Proiectului «Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova», fiecare fiind responsabil de o anumită regiune. Asociația pentru Democrație Participativă «ADEPT» este responsabilă de regiunea Sud, Centrul Analitic Independent «Expert-Grup» este responsabil pentru regiunea din nordul țării, Asociația pentru Politică Externă - pentru centru și Centrul Pro-Europa din Comrat - pentru Găgăuzia și raionul Taraclia. Vrem să transferăm în regiuni experiența acestor organizații. Partenerii noștri îi vor ajuta pe viitorii beneficiari de granturi să înțeleagă ce trebuie să facă ca să implementeze cât mai reușit proiectul la nivel local.

În ceea ce privește regiunea transnistreană, deocamdată, se mai poartă discuții. Subiectele pe care le vom ridica sunt foarte sensibile pentru partea stângă a Nistrului. Sper că vom lansa în curând un proiect special dedicat acestei părți a țării. Dar vom face acest lucru numai atunci când ne vom asigura că activitatea organizațiilor și angajaților lor este în deplină siguranță. Atâta timp cât se caută un compromis și până la finalizarea discuțiilor cu autoritățile locale din acea regiune, nu vom deschide această linie de finanțare.

Nu vrem să supunem riscului familiile și persoanele care vor lucra cu noi. Scopul nostru este să se facă auzită vocea fiecărui cetățean. Ar fi straniu să interzicem ceva. 

Este posibil acest lucru în regiunea transnistreană? Acolo, anul trecut a fost adoptată o lege privind ONG-urile, care interzice activitatea politică din contul finanțărilor străine.

Având în vedere că această lege transnistreană nu are nimic de-a face cu proiectul nostru, situația din regiune este diferită. Acolo funcționează fără vreun obstacol ONG-urile care furnizează servicii sociale sau implementează proiecte de infrastructură. Buna guvernare, democrația sunt interpretate total diferit. Vrem să lucrăm acolo. Dar nu depinde totul de noi.

În ce regiuni ar mai putea apărea dificultăți?

În cadrul Programului nostru de granturi, termenul-limită de depunere a dosarelor este 31 mai 2019. Doar atunci lucrurile se vor clarifica. Este foarte important cum a fost formulată ideea în propunerea de proiect. Am simplificat la maxim procedura de depunere a cererilor de finanțare, vom vedea ce va ieși din asta.

În al doilea rând, este important numărul de cereri de finanțare calitative. Peste 70% dintre cetățeni declară că țara se dezvoltă într-o direcția greșită. Nu cred că câteva procente din populație nu au propuneri sau soluții cum poate fi schimbată această stare de lucruri. Tot ce-i posibil, nu toate regiunile vor fi reprezentate, dar asta depinde deja de oameni.

A treia problemă care ar putea apărea este dictată de limitele impuse de proiect. Nu putem finanța idei de infrastructură: nu putem aloca bani pentru reparații, pentru achiziționarea și închirierea de spații și așa mai departe. Dar putem finanța achiziționarea de echipamente pentru implementarea unei idei: de exemplu, un calculator și o imprimantă pentru editarea aceluiași ziar școlar, ghidajul acestuia de către un jurnalist profesionist.

Putem afirma că unele regiuni sunt mai active civic, iar altele – mai pasive?

Acest lucru depinde doar de oameni concreți. Nu cunosc regiuni în care organizațiile societății civile s-ar fi confruntat cu interdicții din partea autorităților locale. Nu avem enclave în care nu ar exista nicio organizație a societății civile din considerentul unor impedimente impuse din partea autorităților ori în care ar exista vreun monopol. Problema, mai degrabă, constă în oameni și în calitatea cererilor de finanțare.

Cât de rapid vă așteptați să vedeți efectele produse de implementarea proiectului?

Unele activități sunt ușor de monitorizat și cuantificat la nivel de rezultat: cum au avut loc campaniile informaționale, câte persoane au venit la un eveniment, etc. Acesta este, de asemenea, un indicator.

Dar când vine vorba despre respectarea drepturilor omului și de schimbarea mentalității - acestea sunt lucruri foarte greu de urmărit. Sociologii se pot expune asupra principalelor tendințe: ce-și doresc oamenii, cât de mult sunt implicați în viața comunității, etc, dar iarăși doar urmărind în timp evoluțiile.

Nimic nu se schimbă peste noapte. Dar noi vom contribui la menținerea tendințelor sănătoase.

Cum intenționează Proiectul «Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova» să stimuleze oamenii să participe mai activ la luarea deciziilor în orașele și satele lor? Toată lumea are propriile motive pentru a nu face acest lucru.

Este o decizie proprie. Țineți minte clasica Piramidă a lui Maslow? Apatia intervine atunci când nevoile de bază nu sunt satisfăcute. O persoană începe să se preocupe de problemele sociale și morale atunci când are asigurate necesitățile de bază de viață. Atunci când o persoană este preocupată de ce va mânca și cum își va hrăni copiii diseară, ea nu are cum să se gândească la principii și valori.

Un om trebuie să decidă singur. Noi oferim o oportunitate, de care el poate profita. În prezent, există relativ puțini donatori care se încumetă să finanțeze organizații ale societății civile nou create. De regulă, este foarte greu să câștigi primele două-trei proiecte. Sarcina noastră este să-i ajutăm, în primul rând, pe începători.

Totul începe de la propria decizie. Implicarea în viața comunității face dintr-un individ un cetățean.

***

Proiectul «Dezvoltarea societății civile la nivel local în Republica Moldova» este finanțat de Delegația Uniunii Europene și Fundația Konrad Adenauer. Termenul-limită de depunere a dosarelor este 31 mai 2019. Au rămas doar câteva zile!

Detalii pe site-ul oficial al programei. 

Мaterialul este publicat pe baza comercială.

Autor: Olga Gnatcova

Партнерские ссылки