Datoria pentru gaze intră în impas. Din 2020, Moldova ar putea rămâne fără gaze

În ultimele două zile, președintele Moldovei Igor Dodon a făcut câteva declarații categorice: despre livrările de gaze rusești în Transnistria la prețuri de piață începând cu anul 2020, despre datoria la gaze pe care Moldova nu o va plăti Rusiei, despre negocierile privind noul contract dintre întreprinderea de stat «Moldovagaz» și concernul rus «Gazprom». Președintele nu a precizat, cum se vor schimba condițiile pentru Tiraspol și ce se va întâmpla cu datoria totală de șapte miliarde acumulate pentru gaze. Despre aceasta, nu vorbesc nici cei de la guvern și nici cei de la «Moldovagaz». Experții cu care a comunicat NM consideră că situația intră în impas și, cu cât  mai mult este tărăgănată soluționarea ei, cu atât mai mult îi va costa pe cetățenii Moldovei.

Președintele Moldovei Igor Dodon a declarat, în cadrul unei emisiuni din 4 iunie, de la NTV-Moldova, că Chișinăul nu va plăti datoria pentru gazele livrate de Rusia Transnistriei. «Nu vom plăti niciodată pentru acest gaz. Consumatorii de pe malul drept al Nistrului plătesc regulat pentru gaz, iar această datorie este a malului stâng. Problema gazelor este o bombă care poate exploda periculos pentru noi», a subliniat șeful statului.

La fel, Dodon a declarat că începând cu anul viitor, Transnistria va plăti pentru gaze la prețuri de piață.

Afirmațiile sale categorice, fără explicații, au provocat multe întrebări. De exemplu, e adevărat că Moldova din dreapta Nistrului nu are datorii față de «Gazprom», cine și cum va răspunde pentru datoria la gaze, cum va fi impus Tiraspolul să plătească «la prețuri de piață», care variantă a contractului de livrare și de tranzitare a gazelor urmează să fie încheiat între «Moldovagaz» și «Gazprom» începând cu anul viitor, ce a prevăzut guvernarea în caz dacă Rusia va stopa tranzitarea gazelor prin Ucraina și așa mai departe.

NM a adresat o parte din aceste întrebări președintelui. Nici Dodon, nici consilierul său pe probleme economice, Elena Gorelova nu au răspuns nimic. Solicitarea NM a rămas și fără răspunsurile celor de la «Moldovagaz» și de la Ministerul Economiei.

Unele întrebări vor fi adresate repetat.

De ce a apărut discuția despre datoria la gaze?

În ajunul alegerilor prezidențiale din anul 2016 și pe parcursul a doi ani de președinție, Dodon a promis, periodic, soluționarea diferendului transnistrean. Însă această chestiune se rezumă la datoria de câteva miliarde a Transnistriei pentru gaze.

În prezent, această datorie constituie aproape 6,2 miliarde de dolari fără penalitățile care, din punct de vedere juridic, sunt «atribuite» întreprinderii «Moldovagaz». Datoria Moldovei din dreapta Nistrului este de aproape o jumătate de miliard de dolari.

Cauzele acumulării datoriei par a fi aceleași, în pofida diferențelor aparente: datoriile întreprinderilor de stat și diferența de tarife. De exemplu, în prezent, prețul de import al gazelor în Moldova este 240 de dolari pentru 1000 de metri cubi. Iar prețul intern pentru gaze în Transnistria este 65 de dolari. Și pe parcursul a 20 de ani, acesta este de trei ori mai mic decât cel de import. Respectiv, datoria a devenit mai mare.

Dacă va apărea problema reintegrării Moldovei și Transnistriei în vreun format oarecare, cineva va fi nevoit să răspundă pentru această datorie. Responsabilizarea autorităților transnistrene nu va fi posibilă din câteva cauze. În primul rând, decizia administrației din Transnistria nu poate fi anulată, dar anume cei de acolo au stabilit tarifele interne, – legea nu are putere retroactivă. În al doilea rând, ei nu au ce cedeze în contul acestei datorii.

Un expert care cunoaște situația privind reglementarea transnistreană ne-a comunicat, sub protecția anonimatului, că este sigur de faptul că datoria la gaze este una dintre piedicile principale în calea reintegrării. În acest sens, nu există nicio soluție – nici economică, nici juridică. Ce-i drept, există una politică – Rusia ar putea anula datoria. De această părere este și expertul în energetică Sergiu Tofilat.

«Din punct de vedere juridic, nu există mecanisme de recuperare a datoriilor. Unde să ne adresăm? În instanța transnistreană? Cel mai probabil, datoria va fi anulată de «Gazprom». Aceștia scriu în rapoartele lor anuale că Transnistria nu plătește pentru gaze, însă continuă livrările. Din punct de vedere economic, acest lucru este inoportun», precizează expertul.
La întrebarea NM despre eventuala anulare a datoriei de către Rusia, Dodon nu a răspuns.

Cum poate fi restituită datoria la gaze «Gazprom»-ului?

Tofilat este sigur că recuperarea datoriei de la «Moldovagaz» nu va fi posibilă: chiar dacă vor fi vândute toate activele existente, acestea ar acoperi mai puțin de 20% din datorie. «Pentru transformarea ei în datorie de stat, este nevoie de o hotărâre a guvernului, dar cine va vota pentru ca cetățenii RM să plătească 7 miliarde de dolari pentru ceea ce nu au consumat?», subliniază expertul.

Actuala datorie a Transnistriei constituie aproximativ 48% din PIB-ul Transnistriei din ultimii 10 ani. Cu alte cuvinte, o jumătate din economia regiunii din stânga Nistrului există datorită acestei «subvenții» a gazelor.

Tofilat a presupus că Moscova examinează o altă formă de dotare a regiunii sau regiunea nistreană va fi nevoită să ia loc la masa de negocieri și să discute condițiile privind reintegrarea țării.

Expertul de la Centrul Analitic Expert-Grup, Sergiu Gaibu, menționează că «din punct de vedere juridic, această datorie aparține agenților economici, nu Republicii Moldova ca stat». Cu toate acestea, el consideră că Moldova riscă să piardă cota din compania «Moldovagaz» – în prezent, acesteia îi aparțin 35 la sută din acțiuni. La fel, și «Termoelectrica» va trebui să rezolve problema datoriilor istorice la gaze.

El presupune că suma datoriilor pentru gaze ar putea fi transformată în datorie de stat. «Rusia ar putea să impună anumite cerințe suplimentare Guvernului pentru datoriile regiunii nistrene. Cu toții cunoaștem ce se întâmplă cu aceste garanții de stat. Este clar că Transnistria nicidecum nu va onora obligațiunile date. Astfel, există riscul că aceste garanții să se transforme în datorii ale guvernului», a spus el (citat de zdg.md).

O altă sursă a NM, care cunoaște piața gazelor din regiune, consderă că transformarea datoriilor la gaze în datorie de stat este posibilă. El presupune că schema va fi «bancară». «Moldovagaz» va anunța falimentul înteprinderii, guvernul va acorda ajutor prin garanția guvernului, așa cum a acordat băncilor «cu probleme» acum cinci ani, apoi va transforma acest ajutor într-o datorie de stat enormă», a explicat sursa.

Cum va fi impus Tiraspolul să plătească la prețuri de piață?

Tofilat este de părere că după toate probabilitățile, la Moscova este o soluție politică de a înceta livrările «gratuite» de gaze în Transnistria începând cu anul viitor.

Victor Parlicov, expert în energetică, este de acord cu Sergiu Tofilat. «Dacă mai devreme, doar unii oameni înțelegeau că, prin schema gazelor, de fapt, este întreținută Transnistria, acum toți își dau seama de aceasta și trebuie de tras o linie», menționează expertul.

El consideră că acum, pentru «Gazprom» este o perioadă favorabilă de a obișnui Transnistria cu prețurile de piață la gazele naturale, pentru că, deocamdată, nu există alternative pentru livrările de gaze în Moldova. Însă mai devreme sau mai târziu, fie vor fi puse la punct livrările reversibile de gaze din România (livrarea reversibilă presupune livrarea gazului natural care deja a fost vândut și a tranzitat teritoriul Republicii Moldova), fie vor finisa construcția gazoductului Iași-Ungheni, iar Ucraina ar putea bloca gazul în Transnistria și atunci va trebui să rezolve problema în regim urgent. «De aceea ei îi pregătesc pe toți, din timp, de faptul că Transnistria nu poate fi deconectată de la gazoduct. Vor spune: vedeți, ei plătesc», a subliniat Parlicov.

Pe de altă parte, susțin experții, achitarea completă, chiar și la prețul actual al gazelor, va fi o lovitură foarte puternică asupra economiei. 35% din veniturile în bugetul regiunii vin din vânzările gazelor «gratuite» consumatorilor interni (cel mai important – MoldGRES) la prețuri reduse și transferurile veniturilor de pe contul special al gazelor în bugetul regiunii.

Pentru locuitorii din stânga Nistrului, trecerea la achitarea completă a gazelor înseamnă creșterea de câteva ori a tarifelor și reducerea veniturilor pentru bugetari.

Și e prea puțin probabil că actualul lider al Transnistriei, Vadim Krasnoselski că își va asuma această responsabilitate, cel mai degrabă, va învinui Rusia de toate.

Și mai este un apropo. Chiar dacă consumatorii din Transnistria vor începe să plătească pentru gaze la prețuri de piață, companiei «Tiraspoltransgaz» îi va fi dificil să obțină un asemenea volum de valută, ca să se răsplătească cu «Gazprom». În Transnistria nu există atâta valută. În anul 2016, volumul rezervelor valutare și cele de aur ale băncii centrale din Transnistria era de 12 milioane de dolari, iar actualmente, potrivit unor surse, această sumă abia atinge 20-30 de milioane de dolari.

De ce anul 2020 este atât de important pentru Moldova?

Expiră termenul contractului de livrare și tranzitare a gazelor în Moldova.

La fel, expiră și contractul semnat de Rusia și Ucraina pentru tranzitarea gazelor. Contractele cu ambele țări trebuie fie prelungite, fie întocmite din nou. Ori să nu fie întocmite. Semnarea noului contract cu Moldova complică situația incertă a tranzitului ucrainean.

În pofida faptului că Rusia, cel ma probabil, va finaliza lucrările de construcție a conductei magistrale «fluxul turcesc», care asigură livrarea gazelor în Bulgaria și în Balcani, gazoductele existente și chiar «fluxul turcesc» ar fi insuficiente pentru asigurarea volumului necesar de livrări în Europa, fără sistemul ucrainean de transportare a gazelor. De aceea va fi nevoie de o înțelegere cu Ucraina. Cu atât mai mult că lucrările de construcție a «fluxului de nord – 2» se tărăgănează din cauza opunerii Danemarcii.
Rusia a propus deja părții ucrainene să fie deocamdată prelungit contractul actual de tranzitare a gazelor. Este imposibil de presupus, ce decizie va lua țara vecină. Ucraina câștigă peste 3 miliarde de dolari datorită tranzitului, însă contextul politic ar putea fi mai mare și ea va bloca conducta de tranzit pentru Rusia.

În afară de termenul de finalizare a contractului, anul 2020 mai este important și prin faptul că până atunci, Moldova era obligată să implementeze al Treilea pachet energetic, însă până la liberalizarea pieței gazelor este încă departe. Reamintim că cel de-al Treilea pachet energetic presupune divizarea livrărilor, a transportului și distrubuția gazelor printre operatori diferiți, ceea ce îmbunătățește concurența.

Nu există o decizie despre cine va fi proprietarul sistemului de transportare a gazelor, despre «Tiraspoltransgaz», care deține 12% din acțiunile «Moldovagaz» (aceasta nu are autorizație temporară, licență pentru activitatea pe teritoriul Moldovei) și, la fel, decizia cu privire la datoria pentru gaze, care împiedică liberalizarea.

Care sunt sursele alternative de gaze pentru Moldova?

Livările reversibile din România

Victor Parlicov consideră această variantă cea mai chibzuită și mai puțin costisitoare. Potrivit afirmațiilor sale, pot fi stabilite livrările reversibile din România prin Ucraina, în «nodul de sud» de gaze din Orlovka, situat în apropierea Isacci.

În același timp, un interlocutor al NM, care cunoaște piața gazelor din regiune, nu este sigur că Ucraina va dori să fie stabilit un asemenea revers, iar fără ea, acolo nu se va reuși. El consideră că există și varianta de livrare din Ucraina (Alexeevka) prin gazoductul care traversează hotarul de nord al Moldovei, ținând cont de faptul că în apropiere se află un depozit de gaze în regiunea Cernăuți. «Însă noi revenim, din nou, la dorința Ucrainei», a menționat sursa citată.

Gazoductul Ungheni-Chișinău

Probabilitatea că gazoductul Ungheni-Chișinău va fi construit până la sfârșitul anului 2019 există, deși este minimă, ținând cont de faptul că în prezent, proiectele se schimbă în grabă, reducând lungimea gazoductului și «rotungind» unghiurile acestora. Însă probabilitatea că prin acest gazoduct vor circula gaze din România este egală cu zero, este sigur Parlicov. «În primul rând, românilor nu prea le este convenabil acest lucru, ei nu prea doresc să împartă din gazele lor mult mai ieftine, în al doilea rând, ei pur și simplu nu vor reuși să finiseze gazoductul și stația de comprimare pe teritoriul lor», a spus expertul.

newsmaker.md/rom/noutati/la-ei-ba-plapuma-a-fugit-ba-cearsaful-a-zburat-cum-stau-lucrurile-la-gazoductul-un-41836

Astfel, Moldova este într-o situație de neinvidiat în ce privește securitatea energetică. Guvernul moldovenesc trebuia de mult să inițieze negocieri cu «Gazprom» cu privire la noul contract, la riscurile care vor crește până în anul 2020 și la datoria pentru gaze. Deocamdată, despre disponibilitatea de a iniția negocieri în privința noului contract a declarat Dodon, la 6 iunie, după întrevederea cu președintele «Gazprom», Alexandr Miller, în cadrul Forumului Eonomic de la Sankt-Petersburg.

Reamintim că mai devreme, Dodon a anunțat că a discutat cu Miller despre prețul la gaze pentru Moldova, însă după aceasta, subiectul nu a mai fost abordat.

În orice caz, despre orice s-ar fi înțeles cu «Gazprom» autoritățile Moldovei, pentru orice înțelegeri va plăti consumatorul. Acum, diferența dintre prețul de achiziție a gazelor în tarif și actualul preț de achiziție constituie 35%: în tarif sunt 170 de dolari pentru 1000 de metri cubi, iar prețul de import este 240 de dolari.

NM a aflat că la «Moldovagaz» s-a luat decizia de a se adresa Agenției Naționale pentru Reglementare în Energetică pentru a fi revizuite tarifele, însă nu se știe, când anume întreprinderea de stat va face acest lucru. La întrebarea despre revizuirea tarifelor și data adresării către ANRE, cei de la «Moldovagaz» nu au răspuns.

Autor: Natalia Melnic

Партнерские ссылки