0ºC Chișinău
Marți 20 noiembrie 2018

De ce Moldova nu este Elveţia? Pe ce principii şi valori se bazează societatea elveţiană

Elveţia este în topul celor mai bogate, prospere şi paşnice ţări de pe planetă. Şi, se pare, nicio altă ţară nu este dată drept exemplu atât de des pentru Moldova. Reporterul NM Ecaterina Cojuhari a fost în Elveţia şi a discutat cu experţi locali despre principalele principii şi valori ale societăţii elveţiene şi despre cum toate acestea funcţionează şi se completează reciproc.

I. Referendumul şi democraţia

Referendumul în Elveţia nu este doar o simplă formă de exprimare a voinţei democratice. Acesta este instrumentul principal pentru luarea deciziilor în ţară. Patru zile din an sunt destinate, în Elveţia, pentru votarea în cadrul referendumului pentru probleme ce ţin de sănătate, pensii, politică internă şi externă, proiecte de legi sau amendamente la ele ş.a.

Potrivit afirmaţiilor experţilor, democraţia directă — când toate problemele-cheie se rezolvă în cadrul referendumului — a devenit în Elveţia o tradiţie mai veche şi un motiv de mândrie. «În Elveţia, este cea mai curată formă a democraţiei de pe planetă», a menţionat pentru NM Pascal Sciarini, doctor în politologie şi relaţii internaţionale, de la Institutul din Geneva. 50 la sută din toate referendumurile care au fost organizate în lume în sec. XX, au avut loc în Elveţia.

Democraţia directă este şi un instrument de verificare a elitelor politice, susţine Sciarini. «În comparaţie cu alte ţări, unde politicienii obţin un post pe o perioadă de patru ani, se relaxează şi fac tot ce doresc, aici nu este aşa. Orice întrebare poate fi expusă la referendum şi poate fi anulată prin decizia poporului», a precizat politologul. Acest lucru responsabilizează şi societatea, şi pe politologi.

Vicken Cheterian, doctor în politologie, de la Institutul de Studii Internaţionale şi Dezvoltare (IHEID), a menţionat că elveţienilor nu le place ca influenţa politică să fie concentrată în aceleaşi mâini. De aceea guvernarea este descentralizată la maximum: nivelul local, apoi cel cantonal (regional) şi naţional (federal).
Conducătorii satelor, oraşelor şi cantoanelor se află într-o anumită competiţie pentru crearea celor mai bune condiţii de viaţă şi dezvoltare a regiunii. Aleşii poporului fac totul pentru ca oamenii să nu se mute din localitate.

Comparând modelul elveţian cu realităţile moldoveneşti, doctorul Cheterian a spus că multe depind de cetăţeni şi de mentalitatea acestora: «Dacă poporului din Moldova îi este confortabil să trăiască sub conducerea unui oligarh, UE nu va putea face nimic. Dacă cetăţenii moldoveni vor dori transformări, ei vor schimba sistemul oligarhic. Elveţienii au trecut prin aceasta. Armenilor le-a reuşit acest lucru astăzi, în pofida pesimismului general. Aveţi de la cine vă inspira».

Istoricul şi fostul diplomat Igor Petrov, care locuieşte acum în Elveţia, a precizat că realizările democratice ale Elveţiei nu sunt o istorie chiar atât de veche. «În ce priveşte democraţia directă, aceasta a apărut în timpul întemeierii unei noi Elveţii, după anul 1848. Atunci a fost adoptată constituţia contemporană», a subliniat el.

Timp de câteva decenii, în ţară a funcţionat «Sistemul Escher», după numele puternicului oligarh Alfred Escher. Acesta presupunea un exemplu de contopire dintre elita politică, cu marele capital industrial. Cea mai mare parte a populaţiei îl percepea ca un fenomen nedrept.

La revizuirea constituţiei, în 1874, cele mai provocatoare elemente ale sistemului oligarhic au fost eliminate. În acest sens, democraţia directă contemporană din Elveţia a apărut anume ca instrument de limitare a puterii arbitrare, a menţionat expertul.

Unicul neajuns al democraţiei directe este, în opinia lui Igor Petrov, faptul că în ultimul timp, la referendum sunt propuse probleme din ce în ce mai dificile: «De exemplu, problema privind diagnosticul de preimplantare. Sau ultimul referendum din anul trecut — despre sistemul de pensii. Dacă nu înţelegi calculele diferențiate, nu mai pricepi nimic despre această reformă. Iar oamenii, în general, nu sunt profesori de matematică și de medicină. Și aici apare întrebarea: cum pot oamenii să voteze, neînțelegând despre ce e vorba?».

Iată cele mai importante și mai neobișnuite întrebări care au fost la referendumurile din Elveția:

În anul 1908, în Elveția s-a desfășurat un referendum despre interzicerea absentului. Această băutură alcoolică, care este preparată pe bază de infuzie de pelin şi care conține până la 70-80% spirt, a fost inventată în comuna elvețiană Val-de-Travers. Întrebarea despre interzicerea acesteia a apărut din cauza efectului toxic și halucinogen al băuturii îndrăgite, al cărei consum frecvent și exagerat provoca izbucniri necontrolate de agresiune. La referendum, 63.5 la sută dintre participanți au votat pentru interzicere. Aceasta a intrat în vigoare în anul 1910 și a fost anulat peste aproape un secol — în anul 2005.

De asemenea, la începutul sec. XX, în cadrul unui referendum, a fost soluționată problema privind reglementarea și ordinea de producere a țuicii. Campania s-a desfășurat cu lozinca «Mai bine să mâncăm decât să bem»: oamenii erau îndemnați să consume cartofi, fructe și pomușoare ca produse alimentare și nu ca materie primă pentru țuică. În total, în perioada funcționării în Elveția a democrației directe, «problema alcoolului» a fost discutată de 17 ori în cadrul referendumurilor naționale.

În anul 1974, printr-o majoritate covârșitoare, elvețienii au respins inițiativa «Cu privire la protecția poporului și a patriei de invazia străinilor». Autorii inițiativei propuneau să fie limitată radical imigrația în Elveția. Până la urmă, ce-i drept, legislația migraționistă oricum a fost înăsprită, deși nu atât de brusc.

Cele mai aprinse dezbateri publice au fost provocate de referendumul din anul 1992, cel despre aderarea la Uniunea Europeană. Oponenții aderării au câștigat cu un scor minim — 50,3% contra a 49,7%. Iar prezența la acel referendum a fost de 78,7% și se consideră unul record, care nu a fost depășit nici astăzi.
În anul 2005, în cadrul unui nou referendum, a fost adoptată legea «Despre înregistrarea parteneriatului cuplurilor de același sex». Împotrivă s-au pronunțat cercurile religioase și bisericești și partidele conservatoare de dreapta. Însă 58% dintre elvețieni au susținut această inițiativă.

Și iată un exemplu dintre cele mai noi. La 25 noiembrie 2018, în Elveția, se va desfășura un referendum despre inițiativa «Pentru demnitatea animalelor domestice». 90 la sută dintre vacile din Elveția sunt ecornate, pentru ca animalele să nu se rănească unele pe altele și, până la urmă — pentru a economisi spațiu în grajduri. Autorii inițiativei scoase la referendum propun ca statul să ofere susținere financiară din mijloacele bugetului federal țăranilor care nu-și lipsesc animalele de coarne — pentru extinderea grajdurilor.

II. Neutralitatea și prosperitatea

Igor Petrov a descris în cartea sa «Articole despre istoria Elveției» cum această țară și-a dobândit statutul de neutralitate permanentă. Și nu în ultimul rând, ce rol l-a avut Rusia în acest sens.

De menționat că după epoca războaielor napoleoniene, anume țarul rus Alexandr I a insistat asupra neutralității Elveției, a subliniat Petrov. În acest sens, Rusia avea propriile motive strategice. În consecință, anume ministrul rus al afacerilor externe Ioannis Kapodistrias a înscris, practic, personal în Constituția Elveției punctul despre neutralitate. (Apropo, același Kapodistrias a elaborat proiectul sistemului administrativ al Basarabiei în componența Imperiului Rus).

Mulți experți și istorici consideră că anume neutralitatea permanentă a devenit pentru Elveția o garanție a stabilității și prosperității ulterioare. Sunt, de fapt, și dintre cei care consideră rețetă a succesului dezvoltarea activă a capitalului bancar.

«Mulți consideră că Elveția este atât de bogată pentru că stă pe saci cu bani. Desigur, acest lucru nu are nimic în comun cu realitatea», a remarcat Petrov. Bineînțeles, sectorul bancar, potrivit expertului, are rolul său. Însă Elveția este și o economie deschisă, «axată» pe inovaţii, infrastructură care funcţionează ideal, sistem al căilor ferate etc.

«În cele din urmă, cea mai mare parte a PIB-ului ţării o formează oamenii. Populaţia liber profesionistă», a mai spus expertul. 98,6 la sută din PIB-ul Elveţiei este format din companii mici, cu 3-15 angajaţi . Iar conform datelor Ratingului mondial al prosperităţii, fiecare elveţian are în cont, în medie, suma echivalentă în 530.240 dolari SUA.

III. Dialogul social şi libertatea

În ce priveşte dorinţa de pace a elveţienilor şi capacitatea lor de a găsi compromisuri, nici acestea nu au fost la fel întotdeauna. «Eu cred că undeva adânc, în subconştientul naţional, este înscrisă memoria despre suferinţele pe care ţara le-a suportat în perioada medievală, în timpul marilor şi micilor războaie şi conflicte politice şi religioase. De aceea în ADN-ul elveţianului sunt înscrise cumpătarea şi respectul. Introversiunea, cultura dialogului şi căutarea compromisului — toate acestea îl formează pe elveţianul contemporan şi mentalitatea sa. Compromisul este pentru el ceva stânt», a subliniat Igor Petrov.

În Elveţia, sunt patru limbi oficiale: germană, franceză, italiană şi retoromană, în care vorbesc 0,5 la sută din populația Elveţiei. Aceasta a fost o formă de compromis general după anul 1848, adică după formarea statului elveţian contemporan, a precizat istoricul.

În Elveţia, există presă publică şi privată. Posturile de televiziune şi de radio publice sunt finanţate de către toţi cetăţenii. Oamenii plătesc o taxă media anuală conform tarifului un franc pe zi (un franc elveţian echivalează cu 0,88 euro). «Presa din Elveţia este foarte liberă. Nimeni nu poate să-l sune pe un jurnalist şi să-i dicteze ceva. Cenzura este interzisă prin Constituţie», a spus Igor Petrov. Portalul Swissinfo.ch, unde el conduce redacţia de limba rusă, apare în 10 limbi.

De asemenea, Elveţia este un stat descentralizat. Aici nu există o capitală oficială: Geneva este numită simbolic capitală diplomatică. Bern — politică. Zurich — economică. Reuşind să devină o punte diplomatică internaţională pentru multe ţări, Geneva a acceptat să găzduiască sediile Reprezentanţei Europene a ONU, OMC, OMS şi ale altor organizaţii internaţionale.

Vicken Ceterian, doctor în politologie, consideră că Moldova are potenţial pentru a deveni o punte între UE şi Rusia şi pentru a obţine bonusuri datorită acestui fapt şi nu să fie un «ostatic» geopolitic: totul depinde de ceea ce-şi doresc cetăţenii şi de politicienii pe care îi aleg.

Autor: Ecaterina Cojuhari

Партнерские ссылки