PROIECT SPECIAL NM
De-o vârstă cu războiul
9 istorii despre viitorul Moldovei şi al Transnistriei
Timp de mai bine de două decenii şi jumătate, care au trecut de la conflictul de pe Nistru, Chişinău şi Tiraspol nu au reuşit nu doar să-și cicatrizeze rănile războiului, dar nici să ajungă la o conştientizare unică a surselor şi a cauzelor care au provocat vărsările de sânge. În toţi aceşti ani, pe ambele maluri ale Nistrului se povestesc versiuni diametral opuse ale acelor evenimente, dar nimeni aşa şi nu a reuşit să propună un model viabil al unui stat unitar. NM a încercat să evalueze, unde s-au distanțat cele două maluri în toţi aceşti ani, ce a rămas comun şi vor putea oare să rămână împreună. Şi i-a rugat să răspundă la aceste întrebări pe câțiva tineri de pe ambele maluri ale Nistrului – cei de-o vârstă cu războiul, care s-au născut şi au crescut în două realităţi diferite.
Umbrele trecutului
La 27 august, Moldova a sărbătorit 27 de ani de independenţă. Câteva zile mai târziu, la Tiraspol, vor marca Ziua Republicii: la 2 septembrie 1990, Transnistria şi-a declarat independenţa față de Moldova şi de atunci, trăieşte ca un stat separat, dar nerecunoscut.

Conflictul militar transnistrean care a izbucnit în anul 1992 rămâne în istorie o pagină sumbră şi deocamdată neîntoarsă. Două maluri aşa şi nu au reuşit să ajungă la o conştientizare unică a surselor şi a cauzelor care au provocat conflictul.
Manualele istoriei noi relatează elevilor de pe ambele maluri ale Nistrului versiuni diametral opuse ale evenimentelor de atunci. Și acum sunt populare teoriile şi căutările conspiraţionale şi geopolitice ale duşmanului.

La Chişinău, mulţi consideră că în anul 1992, au luptat cu Rusia şi că Moscova este unicul vinovat al celor întâmplate. Şi la Tiraspol este răspândită versiunea geopolitică. Doar că în locul "urmei ruseşti", în toate este văzută cea "românească".
În continuare, se desfăşoară, separat, evenimente de comemorare a sutelor de persoane decedate în lupte, din ambele părţi. La 2 martie, în dreapta Nistrului, este marcată ziua în care s-a declanșat conflictul pentru apărarea integrităţii şi independenţei Republicii Moldova. În stânga - ziua în care a început lupta contra agresiunii militare din partea Republicii Moldova împotriva Trasnistriei.
Crearea miturilor este în continuare mult mai solicitată decât menținerea păcii. Pentru politicieni şi pentru partea geopolitizată a societăţii este în vogă ura şi revanşismul. Iar orice încercare de abordare pacificatoare, care nu ar diviza victimele şi oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului în „ai noştri" şi „ai lor" se ciocnesc de critici şi învinuiri de trădare.

Conflictul este prezentat ca un joc cu o sumă egală cu zero, în care neapărat trebuie să fie un învingător şi un învins. În loc de măsurile de încredre despre care se vorbeşte atât de mult, se formează o platformă publică a neîncrederii, în care partea adversă este „duşman", iar paşii făcuţi în întâmpinare – „cedări". Astfel, în loc de solicitarea publică a reglementării conflictului, se formează condiţii de respingere a oricărui model de soluţionare a acestuia.

Şi deocamdată, la Chişinău şi la Tiraspol, unii îi intimidează pe ceilalţi cu sperietori şi ameninţări: „transnistrizarea" şi „moldovenizarea", „mâna Moscovei" şi unirea cu România – două maluri dezbinate, în egală măsură împotmolite în corupţie, sărăcie şi lipsă de încredere în viitor, rămân neatractive în primul rând pentru propriii cetăţeni.
Una dintre clădirile părăsite din Bender, pe a cărei faţadă s-au păstrat urmele gloanţelor din timpul confruntărilor militare care au avut loc în oraş.
Cronologia reglementării conflictului transnistrean
(Documentele-cheie pentru reglementarea conflictului)
Anul 1992. Acordul „Cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova"
● Încetarea focului şi retragerea forțelor armate ale părților
● Operațiunea de pacificare
● Crearea Zonei de securitate
● Prezența militară rusă temporară (unitățile armatei a 14-a, în continuare - grupul operativ al forțelor ruse (GOFR))
● Moldova și Transnistria sunt părți ale conflictului
● Inadmisibilitatea sancțiunilor și a blocadelor
● Eliminarea piedicilor în circulația mărfurilor, serviciilor și a oamenilor
Anul 1997. Memorandumul cu privire la bazele normalizării relațiilor dintre Republica Moldova și Transnistria („Memorandumul de la Moscova")
● „Un stat unic"
● Dreptul Transnistriei la activitatea economică externă independentă
● Neaplicarea măsurilor de presiune și a amenințărilor privind aplicarea forței
● Rusia și Ucraina sunt țări-garant ale respectării înțelegerilor
Anii 2002-2003. Crearea Comisiei Unificate Constituționale pentru elaborarea Consituției unui stat federativ unit
● Stat federativ
● Format pentalateral
Anul 2003. Memorandumul despre principiile de bază ale structurii statului unificat („Memorandumul Kozak")
● Федеративная Республика Молдова
● Асимметричная федерация (федеральная территория и субъекты федерации — Приднестровье и АТО Гагаузия)
● Нейтральное демилитаризованное государство
● Государственные языки – молдавский и русский
● Военно-гарантийной присутствие России до 2020 года
Anul 2005. „Planul Iușcenko" și Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria)
● Statut de autonomie pentru Transnistria
● Alegeri libere în Consiliul suprem al Transnistriei
● Democratizarea și demilitarizarea Transnistriei
● Reorganizarea misiunii de pacificare
● Retragerea trupelor ruse
● Atragerea în negocieri a UE și SUA
Anii 2006-2008. Abordarea „la pachet"
● Transnistria – republică cu împuternicirile unei autonomiei largi
● Păstrarea statutului unitar al Moldovei
● Demilitarizarea Moldovei
● Statut permanent al neutralității, consfințit la nivel internațional
● Reorganizarea operațiunii de pacificare în misiune a observatorilor civili
● Recunoașterea rezultatelor privatizării și a dreptului la proprietate în Transnistria
● Cota de 20 de locuri pentru Transnistria în parlamentul Moldovei
Anul 2009. Protocolul Smirnov-Voronin-Medvedev
● Reorganizarea operațiunii de pacificare conform rezultatelor reglementării transnistrene
Anul 2010. Inițiativa de la Mezerberg
● Reglementarea transnistreană ca „istorie de succes" în relațiile dintre Rusia și Occident
Negocieri fără statut
După anul 2010, nimeni dintre participanții la negocieri nu a mai propus modele noi de reglementare a conflictului transnistrean (dacă e să nu ținem cont de propunerea despre „divorțul civilizat" a liderului transnistrean de atunci Evghenii Șevciuk, la Conferința din Bavaria, din anul 2013). Negocierile în formatul „5+2" ba erau reluate, ba iarăși erau înghețate. Se negocia orice, numai nu problema privind statutul Transnistriei.
Cronologia reglementării conflictului transnistrean
(Documentele-cheie pentru reglementarea conflictului)
Anul 1992. Acordul „Cu privire la principiile reglementării pașnice a conflictului armat în regiunea transnistreană a Republicii Moldova"
● Încetarea focului şi retragerea forțelor armate ale părților
● Operațiunea de pacificare
● Crearea Zonei de securitate
● Prezența militară rusă temporară (unitățile armatei a 14-a, în continuare - grupul operativ al forțelor ruse (GOFR))
● Moldova și Transnistria sunt părți ale conflictului
● Inadmisibilitatea sancțiunilor și a blocadelor
● Eliminarea piedicilor în circulația mărfurilor, serviciilor și a oamenilor
Anul 1997. Memorandumul cu privire la bazele normalizării relațiilor dintre Republica Moldova și Transnistria („Memorandumul de la Moscova")
● „Un stat unic"
● Dreptul Transnistriei la activitatea economică externă independentă
● Neaplicarea măsurilor de presiune și a amenințărilor privind aplicarea forței
● Rusia și Ucraina sunt țări-garant ale respectării înțelegerilor
Anii 2002-2003. Crearea Comisiei Unificate Constituționale pentru elaborarea Consituției unui stat federativ unit
● Stat federativ
● Format pentalateral
Anul 2003. Memorandumul despre principiile de bază ale structurii statului unificat („Memorandumul Kozak")
● Федеративная Республика Молдова
● Асимметричная федерация (федеральная территория и субъекты федерации — Приднестровье и АТО Гагаузия)
● Нейтральное демилитаризованное государство
● Государственные языки – молдавский и русский
● Военно-гарантийной присутствие России до 2020 года
Anul 2005. „Planul Iușcenko" și Legea cu privire la prevederile de bază ale statutului juridic special al localităților din stânga Nistrului (Transnistria)
● Statut de autonomie pentru Transnistria
● Alegeri libere în Consiliul suprem al Transnistriei
● Democratizarea și demilitarizarea Transnistriei
● Reorganizarea misiunii de pacificare
● Retragerea trupelor ruse
● Atragerea în negocieri a UE și SUA
Anii 2006-2008. Abordarea „la pachet"
● Transnistria – republică cu împuternicirile unei autonomiei largi
● Păstrarea statutului unitar al Moldovei
● Demilitarizarea Moldovei
● Statut permanent al neutralității, consfințit la nivel internațional
● Reorganizarea operațiunii de pacificare în misiune a observatorilor civili
● Recunoașterea rezultatelor privatizării și a dreptului la proprietate în Transnistria
● Cota de 20 de locuri pentru Transnistria în parlamentul Moldovei
Anul 2009. Protocolul Smirnov-Voronin-Medvedev
● Reorganizarea operațiunii de pacificare conform rezultatelor reglementării transnistrene
Anul 2010. Inițiativa de la Mezerberg
● Reglementarea transnistreană ca „istorie de succes" în relațiile dintre Rusia și Occident
Negocieri fără statut
După anul 2010, nimeni dintre participanții la negocieri nu a mai propus modele noi de reglementare a conflictului transnistrean (dacă e să nu ținem cont de propunerea despre „divorțul civilizat" a liderului transnistrean de atunci Evghenii Șevciuk, la Conferința din Bavaria, din anul 2013). Negocierile în formatul „5+2" ba erau reluate, ba iarăși erau înghețate. Se negocia orice, numai nu problema privind statutul Transnistriei.
Nistrul înghețat. Proiect special al NM
Gara de așteptare
Cei care vor avea ocazia să vină la Bender pe calea ferată, sunt întâmpinați, în apropiere de gară, de „trenul-muzeu". Denumirea completă a acestuia este „Muzeul gloriei revoluționare, de luptă și de muncă a lucrătorilor căilor ferate din or. Bender". Angajații căilor ferate din Bender au fost principala forță a mișcării revoluționare din ținut de la începutul sec. XX. În prezent, „trenul-muzeu" funcționează doar în zilele de sărbătoare.

La Chișinău, pe piața din preajma gării, cei veniți sunt întâmpinați de „Trenul durerii" - un monument în memoria victimelor deportărilor. Moldova Sovietică din anii 40 ai secolului trecut a suferit trei valuri ale deportărilor care au afectat sute de mii de oameni.
„Muzeul gloriei revoluționare, de luptă și de muncă a lucrătorilor căilor ferate din or. Bender"
„Trenul durerii", Chișinău
Gara feroviară din Tiraspol. Sosirea trenului Chișinău-Moscova.
De altfel, gările – și cea din Chișinău, și cele din Tiraspol și Bender – funcționează, în ultimii doi ani și jumătate, nu pentru a întâmpina oaspeți. Și monumentele-simboluri, cu semnificație istorică și emoțională contradictorie, aproape că nimic nu schimbă în viața oamenilor care zilnic trec prin preajmă.

Dacă s-ar căuta un simbol pentru Moldova post-sovietică dezbinată, comun pentru ambele maluri ale Nistrului, probabil, nu ar fi un strugure și nici un pod peste Nistru, ci anume Gara. Locul de unde oamenii ori fug de sărăcie, lipsă unui loc de muncă și de disperare în căutarea unei vieți mai bune, ori cu valizele pregătite. În cel mai rău caz, își așteaptă trenul în „sala de așteptare".
În anii de după conflictul militar, numărul locuitorilor de pe ambele maluri ale Nistrului – în rezultatul migrației și al pierderilor naturale – s-a micșorat cu mai mult de un milion de oameni. Și continuă să se micșoreze.

Din cei rămași, 56 la sută de respondenți de pe malul drept sunt gata, cu prima ocazie, să plece pentru totdeauna sau pentru o perioadă îndelungată din Moldova (datele sondajului „Barometrului Opiniei Publice" din luna mai 2018). 76% consideră că tineretul din Moldova nu are viitor în țară (datele sondajului Institutului Republican Internațional din aprilie 2018).

În stânga Nistrului, e mult mai complicat să găsești date statistice cât de cât clare despre migrație și sondaje despre aceasta. Însă de la sfârșitul anilor 80, numărul locuitorilor de aici s-a micșorat cu mai mult de 1,5 ori – de la 740 de mii (recensământul din anul 1989) până la 475 de mii de oameni (recensământul din anul 2015).
Cum a devenit Transnistria un pericol
Termenul „transnistrizare" a intrat în lexicul politic moldovenesc după eșecul „Memorandumului Kozak" din anul 2003. Transnistria și locuitorii săi, conform acestei logici, sunt percepuți ca un pericol precum că revenirea regiunii din stânga Nistrului într-un organism de stat unitar va influența și asupra multor domenii din țară, inclusiv asupra echilibrului forțelor politice și a politicii externe.

Acest lucru este greu de negat. Reintegrarea se va răsfrângre asupra numărului de locuitori, componenței etnice și lingvistice și structurii populației, dispoziția și preferințele civice, distribuirea forțelor politice. Dacă e să ținem cont de faptul că Moldova este deja dezbinată aproximativ în jumătate conform criteriului geopolitic, adăugarea a aproape o jumătate de milion de locuitori preponderent vorbitori de limba rusă și pro-ruși ar putea influența și politica externă.

Cu alte cuvinte, Moldova unificată va fi deja o altă Moldovă. O asemenea perspectivă nu este pe placul multora. Mai ales al celor care se află la putere în Chișinău ori sunt aproape de aceasta și nu își doresc să o piardă. Sau al celor care își promovează în prim plan factorul etnic și geopolitic.
Postul de menținere a păcii de la intrarea în Bender
Conform logicii celor care vorbesc despre pericolul „transnistrizării", s-ar părea că Transnistria trebuie să fie restituită, dar în așa fel, ca în Moldova toate să rămână pe vechi. Specificul transnistrean este perceput ca ceva străin, dușmănos, ceva ce trebuie să fie neutralizat. Așa cum cei din dreapta Nistrului, timp de aproape trei decenii, încearcă să neutralizeze Găgăuzia și comunitățile etnice.

Acest lucru este dictat de abordarea Transnistriei ca teritoriu care trebuie restituit și nu ca oameni care pot fi atrași în procesul de construcție a unei case comune. Iar reintegrarea nu este percepută ca un drum cu mișcare în ambele sensuri și identificare a unei decizii incluzive win-win, ci ca „un joc aranjat" și impunere a capitulării.

Transnistria nu este percepută ca parte componentă a țării, fără de care mozaicul ei cultural și codul civilizației nu vor fi niciodată complete. Nici ca parte a bogăției culturale comune și a patrimoniului istoric. Nici ca o posibilitate de a face țara mai bună, mai competitivă, deschisă, tolerantă, civilizată – inclusiv în dreapta Nistrului.

Transnistria este percepută ca pericol, ca un oarecare ciob dușmănos care trebuie impus să accepte regulile jocului. Moldova unificată nu este prezentată ca ceva comun, ci ca o introducere mecanică a regiunii din est în realitățile existente în dreapta Nistrului. Pentru că Transnistria, conform acestei logici, este ceea ce trebuie să fie „detransnistrizat".
Cum a devenit Moldova un pericol
Elitele politice transnistrene au fost întotdeauna împotriva oricăror modele de unire cu Moldova. Se știe că atunci, în anul 2003, conducerea transnistreană a reacționat negativ la planul lui Dmitri Kozak. Politicienii de pe ambele maluri ale Nistrului polemizează deja de 15 ani dacă acest plan a fost bun sau nu. Prea puțin probabil că undeva, cineva s-a bucurat de eșecul planului lui Kozak mai mult decât cei de la Tiraspol.

Conducerea republicii nerecunoscute a declarat acest lucru drept „punct fără întoarcere", după care nu mai este posibil să se discute depre unirea cu Moldova. Trei ani mai târziu, această poziție a fost consfințită în cadrul unui referendum. La 17 septembrie 2006, peste 97 la sută din participanții la plebiscit au votat pentru independența și aderarea ulterioară la Rusia.
Referendumul din Transnistria nu a fost recunoscut de nimeni. Cu toate acestea, anume pe rezultatele referendumului din anul 2006 este bazată actuala poziție a Tiraspolului în ce privește statutul Transnistriei.

Mai târziu, reprezentanții autorităților transnistrene au susținut de nenumărate ori că sunt gata să organizeze un nou referendum, dacă rezultatele acestuia vor fi recunoscute de comunitatea internațională. Iar lipsa reacției este motivată la Tiraspol prin „standardele duble".

Între timp, și până la referendumul din anul 2006, și mai ales după acesta, înseși discuțiile despre revenirea regiunii din est în componența Moldovei și mai ales a anumitor modele de unificare a fost și rămâne un tabu în spațiul public și cel informațional al Transnistriei.

În stânga Nistrului nu sunt difuzate posturile de televiziune moldovenești. Acolo, este periculos să te declari pentru unire. Adepții Moldovei unite și chiar cei „bănuiți" de astfel de idei riscă să devină subiecți de interes pentru serviciile secrete locale și pentru persecuțiile organizate din partea activiștilor loiali autorităților.
Acesta este unul dintre motivele pentru a critica voința transnistreană. Pot oare să fie considerate libere și competitive alegerile dacă încă în faza inițială, una dintre variantele de răspuns (unirea cu Moldova) este considerată ilegală, „antistatală" și care contravine constituției locale? Sunt oare asigurate condiții competitive pentru dezbaterile publice dintre adversarii și adepții unirii celor două maluri ale Nistrului?

Este interesantă și o altă idee. La Tiraspol, conflictul transnistrean este considerat geopolitic: istoricește, Transnistria a fost cu Rusia, Moldova – cu România, de aceea după destrămarea URSS, stânga Nistrului privește spre est, iar dreapta – spre vest. În același timp însă, cu cât e mai multă retorică pro-rusă în declarațiile vreunui politician din Moldova, cu atât mai dur el este criticat la Tiraspol.

Puțini politicieni din Moldova au fost criticați, în stânga Nistrului, atât de dur precum au fost Vladimir Voronin și Igor Dodon, fiecare dintre aceștia, în perioade diferite, încercându-și rolul de „partener al Moscovei". Astfel, cu cât mai antirusă va fi guvernarea de la Chișinău, cu atât mai multe argumente va avea elita transnistreană pentru populație și pentru Moscova ca să-și păstreze status quo și locul la guvernare.
O privire în viitor
O privire în viitor
Pe ambele maluri ale Nistrului, conflictul transnistrean este redus la confruntarea pe motive interetnice și lingvistice. Ce-i drept, și la Chișinău, și la Tiraspol, pe plăcile comemorative ale celor căzuți în războiul din anul 1992, sunt scrise nume moldovenești, rusești, ucrainești. Însă e mult mai complicat să explici de ce, la un moment dat, oameni de aceeași naționalitate (fie și în proporții diferite) au pierdut limbajul comun și au început să se privească unii pe alții sub amenințarea armelor.
O altă versiune care se vehiculează: evenimentele de pe Nistru nu au avut motive obiective. Acesta a fost un conflict exclusiv al elitelor sau un rezultat al intervenției din exterior. Deși în nota explicativă a Concepției politicii naționale de stat, adoptată în anul 2003, se menționează că la sfârșitul anilor 80 – începutul anilor 90, în Moldova, a avut loc un conflict civil din motive interetnice, care a dus la dezintegrarea și dezbinarea teritorială a țării.
Din nota explicativă a Concepției politicii naționale de stat a Republicii Moldova:
„Evenimentele de la sfârșitul anilor 80 și începutul anilor 90 ai secolului trecut, inspirate în republică de forțe politice radicale naționaliste, au dus la dezintegrarea statului și a societății moldovenești și au contribuit la dezbinarea țării, care se păstrează și în prezent".
Însă este important nu doar să înțelegem trecutul, ci și să privim în viitor. Puțini din cei de la Chișinău sunt gata să recunoască faptul că reintegrarea Moldovei este o istorie nu doar pentru și despre Transnistria. Ci în primul rând despre malul drept și funcționarea statului propriu-zis".

Conflictul transnistrean a fost și în multe privințe rămâne o manifestare acută și concentrată a acelei tensiuni, dezbinări și degradări sociale, ale căror simptome s-au manifestat și în dreapta Nistrului. Și care nu au fost depășite nici în prezent.

Soluțiile există. Și aceste soluții sunt tot mai adesea indicate și de mulți experți locali, și de intermediari din străinătate, și diplomați, chiar și în pofida criticii dure adresate acestora de către „șoimii" din cercurile de politicieni și de experți, care obțin dividende din dezbinarea societății și a țării.

Este vorba despre încetarea practicii de împărțire a societății în „ai noștri" și „străini" pe criterii naționale și lingvistice. Este și încetarea isteriei geopolitice și a căutării „dușmanilor" interni și externi. Este și acceptarea tuturor paginilor negre ale istoriei, și nu suprimarea, negarea sau justificarea a ceea ce nu poate fi justificat. Este și respectarea drepturilor omului și a drepturilor minorităților. Este și îndeplinirea corectă a înțelegerilor obținute și a obligațiunilor, de exemplu, a ceea ce se referă la autonomia Găgăuziei. Este și statul care funcționează normal și o societate cu adevărat incluzivă.

Abordarea reglementării definitive a conflictului nistrean, judecând despre „transnistrizare" și neîndeplinind „tema pentru acasă" fără a lansa un dialog social, ar însemna doar fățărnicie și „abureli" pentru oamenii de pe ambele maluri ale Nistrului și pentru intermediarii internaționali. Ceea ce, de fapt, în reglementarea transnistreană se întâmplă deja de mulți-mulți ani.
Prin acest proiect, NM propune lansarea unui astfel de dialog social despre viitor. Pentru nouă tineri din stânga și din dreapta Nistrului noi am pregătit și am adresat nouă întrebări identice despre ce-i mai important. Trei dintre ei sunt locuitori din dreapta Nistrului. Trei locuiesc în Transnistria. Alții trei s-au născut în Transnistria, însă mai târziu, din diferite motive – studii, serviciu, motive personale – s-au mutat pe malul drept al Nistrului.

Această selecție de interviuri nu pretinde a fi o cercetare sociologică. Sunt doar nouă tineri. Ei au diferite istorii și viziuni asupra viitorului. Îi unește lipsa urii și a intoleranței. Dar și privirea în viitor și nu obsesia trecutului. Și acest lucru oferă speranță.
Prin acest proiect, NM propune lansarea unui astfel de dialog social despre viitor. Pentru nouă tineri din stânga și din dreapta Nistrului noi am pregătit și am adresat nouă întrebări identice despre ce-i mai important. Trei dintre ei sunt locuitori din dreapta Nistrului. Trei locuiesc în Transnistria. Alții trei s-au născut în Transnistria, însă mai târziu, din diferite motive – studii, serviciu, motive personale – s-au mutat pe malul drept al Nistrului.

Această selecție de interviuri nu pretinde a fi o cercetare sociologică. Sunt doar nouă tineri. Ei au diferite istorii și viziuni asupra viitorului. Îi unește lipsa urii și a intoleranței. Dar și privirea în viitor și nu obsesia trecutului. Și acest lucru oferă speranță.
9 întrebări
9 persoane
Transnistria este Moldova?

Dacă e să fiu sincer, pentru mine, aceasta este o întrebare atât de dificilă. În sens că îmi este totuna. Cândva, pentru mine, acest lucru era foarte important. Eram unul dintre cei care mereu, stând la hotar, avea foarte multe emoții și întreba, de ce în țara mea sunt anumite hotare, de ce unii oameni îmi controlează actele? Iar acum, m-am gândit că toate acestea nu au niciun sens. Moldova? Ok. Nu e Moldova? Nu e ok. Nu prea mă pricep în politică, însă eu știu că Memorandumul de la Budapesta a fost și toți au recunoscut integritatea Ucrainei. Iar după aceasta – bah! – și ea nu mai este. Toate acestea sunt atât de relative, că nu are sens să ne atașăm prea mult. Ok, Moldova, însă pentru mine, aceasta nu are nicio importanță...

Continuare
Locuitorii de pe malul opus sunt prieteni sau dușmani?

Pentru mine, toți sunt prieteni. Eu încerc să urmez principiul: oriunde este un prieten și nicăieri – un stăpân. Pentru mine, acolo unde sunt oameni buni, ei îmi sunt prieteni. Fie că ei sunt în Transnistria sau nu în Transnistria... eu am prieteni în Ucraina, Georgia, Rusia, România – oriunde.

Ai vrea să pleci de aici? Unde?

Da. Pentru că aici, eu sunt străin din punct de vedere al mentalității oamenilor. Și dacă e să plec – undeva în Europa. Pentru că e banal, din copilărie, mă confrunt cu situația că aici eu nu sunt înțeles, iar eu nu înțeleg, de ce eu nu sunt înțeles aici. Pentru cineva, acest lucru este amuzant, iar pentru mine, este foarte important. Oamenii nu înțeleg, de ce vara poți intra într-o instituție a statului îmbrăcat în șorturi? Eu nu înțeleg, de ce nu se poate intra în șorturi? Pentru cineva, acest lucru este amuzant. Eu, de exemplu, îmi vopsesc părul. Oamenii consideră că acest lucru înseamnă că eu sunt gay, iar aceștia nu sunt iubiți. Iar eu mi-l vopsesc, pentru că așa îmi este starea emoțională. Muzica pe care o ascult este pentru mine ceva foarte fin și eu am ajuns până la o asemenea limită, când toate m-au plictisit. Mașina cu care mă deplasez... Încearcă să mergi la Chișinău cu un Smart roșu. Îmi plac țările despre care nu se aude nimic niciodată din punct de vedere al conflictelor militare: Belgia, Olanda, țările scandinave. Eu nu știu cine este acolo premier, președinte. Despre ei nu se știe nimic și acolo e foarte bine de trăit.

Ce părere ai despre guvernare?

Niciuna, eu nu am nicio părere despre politică. Poziția mea civică lipsește totalmente. Cândva, ea era prea ideologică, și chiar era. Eu înțeleg că guvernarea este rea, da, noi toți îl știm pe tipul pe care nimeni nu-l iubește. Însă noi vedem opoziția care, de fapt, nu se deosebește prin nimic. Aceștia sunt oamenii zilei de ieri. Dacă ei ar fi venit, ar fi fost același lucru.

Din ce cauză a fost conflictul?

Iată aceasta este cea mai mare problemă. Pentru că, am mai spus, eu nu pricep nimic în asta, pentru că a fost război și eu nu știu nimic despre aceasta. Chiar nimic. Și nici nu îmi este rușine din această cauză. Nu îmi este interesant acest lucru. Principiul precum că oamenii care nu-și cunosc istoria nu au viitor îmi este străin, este o prostie, eu nu cunosc deloc istoria și nici nu vreau, ea nu-mi este interesantă.

Ai un serviciu?

Da, am de lucru. Să caut? Mai degrabă, îmi este greu să-mi realizez ideile și proiectele care reflectă principalele mele interese și hobby-uri. Un serviciu care are o aplicare mai practică, de obicei, este mai ușor de găsit. Nu, nu este greu.

Îți este frică de un nou război?

Nu, nu-mi este frică de război. Eu înțeleg că întotdeauna el este inevitabil. Prin lume, vor fi întotdeauna anumite zone fierbinți, pentru că în spatele acestora sunt interese politice și de afaceri. Nu mă tem de război, pentru că eu nu voi lupta niciodată. Dacă în Moldova va fi război, eu voi pleca de aici. Nu voi merge niciodată cu armele pe linia frontului. Deși mai devreme aș fi spus: da, voi pleca primul.

Ai rude pe malul opus al Nistrului?

Nu am rude, probabil, nu am nici prieteni. Sunt doar cunoștințe destul de bune.

Transnistria și Moldova vor fi împreună?

Cred că niciodată. Atât timp cât aici, la nivel de politicieni de top, nu se va întâmpla așa ca ei să fie împreună și atât timp cât cineva face din aceasta o afacere – niciodată nu vor fi. Și oamenii, în realitate... Mulți dintre ei spun că noi nu dorim să fim cu voi, pentru că voi sunteți... Cum afirmă președintele nostru, eurounioniștii. Iată aceste cuvinte compuse și amuzante: eurounioniști, gay-fasciști ș.a.
Transnistria este Moldova?

Acum, pentru mine, bineînțeles, da. Însă mai devreme, când eu doar am venit aici, divizam foarte serios acest lucru. Acum, după ce am trăit și aici, și acolo, eu înțeleg că este un tot întreg. Și acolo, și aici sunt aceiași oameni, de ce să fie împărțiți?

Continuare
Locuitorii de pe malul opus sunt prieteni sau dușmani?

Firește, sunt prieteni. Niciodată nu au fost niciun fel de stereotipuri. Atitudinea mea față de oameni e la fel ca și cea a lor față de mine. Acest lucru nu depinde de limba în care vorbești. Am aflat despre stereotipuri când aveam 17-18 ani, atunci când m-am mutat aici, că este o problemă din cauza că a fost un conflict. Până la aceasta, am trăit în liniște și pace.

Ai vrea să pleci de aici? Unde?

Nu, mie îmi este confortabil și aici. Cred că oriunde s-ar afla un om, dacă el vrea foarte mult să obțină ceva, va obține. Banii pot fi câștigați și aici, și în altă țară. Eu am planuri de viitor. Pentru că eu vreau să mă dezvolt aici.

Ce părere ai despre guvernare?

Niciuna. Sunt o persoană apolitică. Comunic doar în cercurile vorbitorilor de limba rusă, unde cel mai mult este susținut Dodon și socialiștii. Însă nu pot spune că sunt adeptul lor. Eu nici nu vreau să abordez acest subiect, nu-mi place.

Din ce cauză a fost conflictul?

Deja ai răspuns, în anul 1992, a fost un conflict din cauza neînțelegerilor ce țin de limbă, din cauza interzicerii aici a limbii ruse ca limbă de comunicare. Acea parte care este Transnistria s-a revoltat. La hotar a fost un război mic, dar sângeros. După acesta, totul s-a separat.

Îți este frică de un nou război?

Nu, eu nu văd motive grave, serioase. În opinia mea, acest lucru chiar este incredibil. Sunt aici deja de cinci ani, nu văd motive întemeiate pentru a declanșa un război.

Ai un serviciu?

Da, deja îl am. A fost simplu să-l găsesc: am văzut o postare pe rețelele sociale că este nevoie de un colaborator. Până la aceasta, au fost probleme, în special, acestea țineau de limbă. Când doar am venit, chiar nu înțelegeam, știam câteva cuvinte dintre cele mai primitive. Nu puteam vorbi deloc. Însă peste cinci ani, am început s-o înțeleg, încerc s-o vorbesc.

Ai rude pe malul opus al Nistrului?

Da, desigur, am mai multe rude în Transnistria. Însă în prezent, cei mai mulți prieteni sunt aici.

Transnistria și Moldova vor fi împreună?

Nu știu. Aș vrea, dar se pare că a trecut prea mult timp de viață separată. Și acolo, probabil, oamenii nici nu doresc. Aici, cred, acest lucru ar fi convenabil din punct de vedere strategic.
Transnistria este Moldova?

Pentru mine, Transnistria nu este Moldova. Din câte știu, în Transnistria sunt mult mai mulți ruși și ucraineni. Îmi pare că aici este o altă cultură. Fără îndoială, ea conține și o anumită etnogeneză moldovenească, notă moldovenească, însă, cu toate acestea, pentru mine, Transnistria nu este Moldova. Pentru mine, Transnistria este Transnistria. Transnistria poate fi considerată o oarecare țară înfrățită, o țară foarte apropiată de Moldova, însă oricum, Transnistria nu este Moldova...

Continuare
Locuitorii de pe malul opus sunt prieteni sau dușmani?

Ei, știți, de fapt, anumiți oameni pot fi numiți dușmani, apriori? Pentru mine, acest lucru este echivalent cu faptul că francezii i-ar numi dușmani pe nemți din cauza că la ei, în anii 80 ai secolului XIX, în anii 70, a fost război, și până la aceasta, la fel, au fost războaie și tot așa. Nu, eu nu cred că aceștia sunt dușmani sau prieteni – eu nu apreciez cu asemenea categorii – ei sunt oameni. Sunt oameni față de care trebuie să avem o atitudine respectuoasă, adecvată, dar să-i numești... Unii dintre ei sunt prieteni, alți pot să nu fie simpatizați de oamenii din stânga Nistrului. Dar totuși, aceștia sunt în primul rând oameni.

Ai vrea să pleci de aici? Unde?

Da, cred că aș vrea. Pentru că la un moment dat, în Transnistria, înțelegi că ai atins un anumit nivel profesional, un anumit nivel de instruire. La un moment dat, înțelegi că gata, în Transnistria nu mai ai ceva concret spre ce tinde. Și aici apare deja întrebarea: unde să pleci? Cele mai apropiate țări de noi sunt, iarăși, Moldova, Ucraina, Rusia. În majoritatea cazurilor, oamenii noștri pleacă în Rusia. Pentru mine, planul-maximum ideal poate fi descris astfel: aș pleca în Scandinavia – Norvegia, Suedia, Danemarca. Îmi place foarte mult Islanda. Mă impresionează Elveția, deși ea nu este parte a Scandinaviei. În ansamblu, planul-maximum este acesta, iar planul-minimum e să plec măcar în Ucraina.

Ce părere ai despre guvernare?

Pe de o parte, am o părere negativă, pe de alta – sunt înțelegător. Adică eu înțeleg că guvernarea nu poate fi altfel. Oriunde ar fi această guvernare, fie în Rusia, în Ucraina, în Moldova, în vreo țară europeană cum ar fi Belgia, Olanda și alte anumite regiuni, în viziunea mea, guvernarea înseamnă oameni care nu prea doresc să lucreze. Și sarcina poporului, a presei, a organizațiilor neguvernamentale este de a contribui ca respectivii oameni să lucreze. Iar părerea este negativă, pentru că unele acțiuni ale autorităților noastre nu mă impresionează. Îmi pare că ele sunt absolut excesive, alogice, neprofitabile pentru societatea noastră.

Din ce cauză a fost conflictul?

În interpretarea mea, conflictul s-a întâmplat din cauza neînțelegerii. A fost poziția malului drept și poziția malului stâng. Poziția malului drept era atunci prea radicală din cauza unui anumit background al Uniunii Sovietice, din cauza că în Uniunea Sovietică, în mare parte, nu s-a făcut divizarea pe naționalități, iar din această cauză, a fost afectată conștiința națională a poporului, să zicem așa. Și de aceea Moldova dorea să manifeste o anumită identitate națională. Mai ales în ce privește limba. Și a fost o anumită percepție radicală a acestei idei pe malul stâng – una absolut exagerată, reacționară, mai degrabă. Și iată din această cauză, în opinia mea, s-a întâmplat neînțelegerea. Foarte trist. Este așa cum este.


Îți este frică de un nou război?

Știți, nu. Nu îmi este teamă, pentru că, pe de o parte, probabilitatea acestuia este foarte mică, în primul rând. În al doilea rând, dacă va fi vreun conflict, eu nu înțeleg, pentru ce să se lupte aici. Am auzit comentarii ale multor militari, care susțin: „Dar pentru ce să luptăm aici? Pentru „Sherif" poate?". Eu, de exemplu, voi pleca de aici. Îmi va părea foarte rău. Îmi va părea rău că oamenii vor muri și în general, acesta va fi un fel de colaps economic pentru regiune. Îmi va părea rău. Dar dacă îmi este teamă de aceasta – nu.

Ai un serviciu?

Da, eu am un serviciu. Sunt jurnalist în sectorul necomercial, la Centrul informațional juridic „Apriori". Mi-a fost dificil să-l găsesc? N-aș spune. Mai degrabă aș spune că el m-a găsit decât eu l-am căutat.

Ai rude pe malul opus al Nistrului?

Pe acesta – da, fără doar și poate: părinții, bunica, bunelul. Pe cel opus – nu am pe nimeni.

Transnistria și Moldova vor fi împreună?

Eu nu știu. Poate că da. Poate că nu. Poziția mea subiectivă e că cea mai bună soluție de dezvoltare pentru Transnistria este recunoașterea independenței, recunoașterea oficială că o asemenea țară există. Însă eu înțeleg că acest lucru este prea puțin probabil, este practic imposibil. Și dacă această soluție este imposibilă, pentru mine, varianta optimă este intrarea în componența Moldovei cu drept de confederație. Adică păstrarea propriei constituții, propriului parlament, posibil, a unui oarecare rang, care îl va înlocui pe președinte, pe șeful formal al republicii etc. Cred că nerecunoașterea este negativă de la sine. Iar dacă va fi această recunoaștere în componența Moldovei sau în afara granițelor acesteia, eu nu știu. Așa cum nu știu dacă Transnistria și Moldova vor fi împreună. Poate că da, dar poate că nu. Poate că eu în general nu voi trăi până la acest moment.
Transnistria este Moldova?

Pentru mine – da. Acolo sunt mulți moldoveni și ei, la fel, sunt cetățeni ai Republicii Moldova. De aceea pentru mine – da...

Continuare
Locuitorii de pe malul opus sunt prieteni sau dușmani?

Eu sunt adeptă a păcii și a prieteniei. Eu nu am dușmani nicăieri. Și frații care trăiesc peste Nistru sunt frații noștri. Eu am fost întotdeauna binevoitoare cu ei. Am avut posibilitatea să comunic cu oameni de peste Nistru – la colegiul la care am învățat mai devreme.

Ai vrea să pleci de aici? Unde?

Deocamdată, vreau să călătoresc. Eu încă nu am o decizie sută la sută că vreau să plec din țara mea. Deocamdată sunt patriot. Deocamdată vreau să fiu acasă, să lucrez acasă, să am o familie acasă. Dacă situația din țară nu-mi va permite acest lucru, cred că voi pleca.

Ce părere ai despre guvernare?


Aceasta nu este o guvernare care se gândește la popor. Se gândește doar la propria bunăstare, doar la bani. Nu se gândește la oamenii care în fiecare zi pleacă peste hotare, nu se gândește la copiii rămași acasă, la bătrâni. Nu se gândește că peste câteva decenii, Moldova va rămâne fără oameni.

Din ce cauză a fost conflictul?

A fost un război între malul stâng și cel drept al Nistrului. A fost un război care a avut două tabere: pe de o parte erau moldovenii susținuți de români, pe de alta – separatiștii din Transnistria, susținuți de voluntari ruși și ucraineni. Eu cred că aici, un rol important l-au avut și autoritățile sovietice, care nu doreau să piardă acest teritoriu dintre Nistru și Prut. Și cred că anume ele au contribuit ca autoritățile separatiste să alunge din Transnistria toate organele care se subordonau Moldovei. Mulți numesc acest conflict un război pentru independență, adică un război pentru independența Republicii Moldova față de forțele ruse. Mulți experți și istorici vorbesc despre aceasta. Și eu cred că așa a fost.

Ai un serviciu?

Timp de un an, am lucrat în calitate de contabilă, apoi am renunțat, pentru că trebuie să știi când să te oprești. Vreau o nouă experiență, un nou domeniu de activitate. Pentru a fi un manager bun, este necesară experiența în diferite domenii. Acum sunt foarte multe propuneri, însă condițiile de muncă, salariile nu sunt cele pe care le așteaptă toți moldovenii.

Îți este frică de un nou război?

Da, mă tem foarte tare de război. Pentru că îmi iubesc foarte mult familia, prietenii și nu vreau ca ceea ce iubesc să fie expus unei forțe violente și sângeroase. Nu pot spune pe cât de real este acest lucru. Sper că nu va fi, pentru că noi nu suntem dușmani pentru oamenii de peste Nistru. Noi toți suntem oameni, adepți ai democrației. Nu cred că războiul este unica soluțe. Însă atâta timp cât avem o instabilitate politică, iar peste Nistru este influența rusă, această probabilitate există. Sper însă că acest lucru nu se va întâmpla niciodată.

Ai rude pe malul opus al Nistrului?

Nu. Cu părere de rău, nu.

Transnistria și Moldova vor fi împreună?

Vreau să cred că da, pentru că noi suntem foarte apropiați unii de alții, nu suntem străini. Au fost multe încercări să fim împreună. Însă cu părere de rău, autoritățile din stânga Nistrului nu permit acest lucru. Nu știu dacă se va întâmpla acest lucru, dar sper că va fi o țară unită, fără divizări. Noi și așa suntem foarte mici pentru a ne despărți. Știți, unde sunt mai mulți oameni, sunt și puteri mai mari. Sper că până la urmă, va fi unitate și vom fi o singură familie.

„Când vin în Transnistria, nu am sentimentul că mă aflu în Moldova"
Tatiana Sultanova
20 de ani
Râbnița – Chișinău
Transnistria este Moldova?

În viața de zi cu zi, Transnistria nu este Moldova. Acolo totul e altfel. Când eu vin în Transnistria, nu am sentimentul că sunt în Moldova. Acolo, oamenii vorbesc mai mult în limba rusă. Acolo sunt alți bani, alt guvern. În viața de zi cu zi, la Râbnița, eu nu pot extrage bani de pe cardul moldovenesc, sunt nevoită să merg la Rezina. Și să-i extrag de acolo...

Continuare
Locuitorii de pe malul opus sunt prieteni sau dușmani?

Eu nu m-am obișnuit să împart oamenii pe naționalități sau locul de unde provin. Eu însămi nu știu de ce naționalitate sunt: pe jumătate, sunt ucraineancă, pe jumătate – moldoveancă. Și dacă eu nu știu, de ce aș vorbi despre alții? Totul depinde de om, ce atitudine are el față de mine și ce face și în general, nu depinde de proveniența sa.

Ai vrea să pleci de aici? Unde?

Deocamdată eu nu vreau să plec de aici. Aici trăiește mama și eu nu vreau s-o las acum. Învăț la universitate, vreau să-mi finalizez studiile și, posibil, să merg la masterat. Și eu vreau să-mi desfășor aici activitatea profesională. Cred că, cu profesia mea, jurnalistă, mi-ar fi greu să lucrez în altă țară. Mi-ar fi mai comod să lucrez în țara în care am crescut și am învățat.

Ce părere ai despre guvernare?

Aș vrea să trăiesc într-o țară mult mai democratică. Să admitem că recentele evenimente, când nu au fost validate alegerile – acest lucru pur și simplu mă uimește. Cred că este o bătaie de joc față de alegători. Cred că autoritățile noastre ar putea să lupte mai bine cu corupția, să dezvolte țara. Și mai cred că în țara în care guvernarea lucrează bine nu s-ar fi putut fura miliardul.

Din ce cauză a fost conflictul?

În anul 1992, după destrămarea URSS, s-a constatat că Moldova din stânga Nistrului și Moldova din dreapta Nistrului merg pe căi diferite, că în Moldova au fost anumite lozinci naționaliste. Oamenii doreau unirea cu România, doreau să interzică limba rusă, iar în Transnistria, oamenii erau pro-Rusia, doreau să vorbească în limba rusă, acolo era armata rusă. Din această cauză, ei nu puteau găsi o soluție, s-a început războiul, au murit foarte mulți oameni la Dubăsari, Grigoriopol, mai ales la Bender.

Ai un serviciu?

În prezent, eu nu am un serviciu, învăț și am un stagiu conform profesiei mele. Însă eu sper că voi găsi un serviciu, pentru că pe piață există ofertă pe care eu aș putea să o accept, însă e nevoie de mai multă experiență.

Ai rude pe malul opus al Nistrului?

Eu am prieteni și rude în stânga Nistrului. Am crescut acolo, acolo îmi este familia, colegii de clasă, mulți prieteni anume în Râbnița. Și aici, când am venit la universitate, la fel, am făcut cunoștință cu oameni, am și aici rude și prieteni, de la nordul până la sudul Moldovei.

Îți este frică de un nou război?

Eu mă tem foarte tare de război – este viața oamenilor, aici chiar începi deja să nu-ți mai fie teamă pentru viața cunoștințelor tale, începe să îți fie frică pentru viața tuturor, chiar și a celor pe care nu-i cunoști. Nu contează, sunt de pe malul stâng sau de pe cel drept. În general, cred că între oamenii din stânga Nistrului și cei din dreapta râului nu sunt niciun fel de divergențe sociale. Este doar politică, iar oamenii nu se dușmănesc între ei.

Transnistria și Moldova vor fi împreună?

Păi, trebuie să fie soluționat conflictul care durează 26 de ani. Acest lucru nu poate să dureze mult. Eu cred că ele se vor uni – Transnistria și Moldova. Dar când se va întâmpla acest lucru, nu pot spune.

Transnistria este Moldova?

Nu, nu. Pentru că e altceva... nu stat, însă acolo, oamenii au altă cultură, alt teritoriu. Legile se deosebesc ș.a.m.d. Cum poate fi unul și același stat? E straniu...

Continuare
Locuitorii de pe malul opus sunt prieteni sau dușmani?

Nu sunt stereotipuri. Desigur, sunt prieteni. Că noi trăim alături doar, ei nu pot fi dușmani, existăm împreună fără probleme. Comunicăm în fiecare zi, prietenim. Eu merg adesea la odihnă în Transnistria. Aproape că mi se pare că este una și aceeași țară, una și aceeași cultură. Posibil, pentru că eu sunt vorbitor de limba rusă și îmi este mai simplu să comunic cu transnistrenii.

Ai vrea să pleci de aici? Unde?

Da, posibil, aș vrea să plec de aici. Cel mai degrabă, într-o țară dezvoltată: Germania, Anglia, SUA. Doar pentru că noi avem un thrash total în infrastructură, la noi, nu ai unde pleca. Chiar dacă vrei să te plimbi în parc, mergi pe drumuri distruse etc. Este foarte incomod.

Ce părere ai despre guvernare?

Cred că ea nici nu există. Cred că avem o putere „din umbră" în persoana lui Vlad Plahotniuc. El conduce țara prin toate pârghiile, face tot ce vrea. Din punct de vedere juridic, ba președintele nu este câteva luni, ba primarul lipsește câteva luni, e un haos total.

Din ce cauză a fost conflictul?

Nu sunt sigur 100%, știu din manualele de istorie, a fost demult. Partea transnistreană a RSSM nu dorea să se unească cu Moldova, dorea independență. Moldovenii au considerat acest lucru separatism, a fost conflict. Eu nu sunt sigur de aceasta 100%. Eu știu sigur că a fost război, dar nu știu de ce și pentru ce.

Ai un serviciu?

Mi-a fost greu să-mi găsesc un serviciu. Activez în calitate de freelancer, de acasă – este destul de comod. Dacă mi-ar fi trebuit să găsesc un serviciu în Moldova, probabil, ar fi fost mai simplu. Însă eu mi-am dorit să obțin experiență de muncă la distanță, de aceea a fost mai complicat.

Îți este frică de un nou război?

Desigur, mi-i teamă. Nimeni nu vrea război. Dacă e să vorbim despre Moldova, se prea poate, probabilitatea e de 20-30%. Aveți o fragmentare socială foarte puternică. Cei care vorbesc moldovenește nu prea îi iubesc pe cei care vorbesc rusește și tot așa. Acest lucru se simte foarte tare chiar și în viața de zi cu zi. Dar să înceapă anumite acțiuni militare concrete, fără motive, nu cred că se poate întâmpla ceva. Și 100% că vor fi anumite premise. Și apropo, protestele care au fost în centrul orașului sunt la fel de înfricoșătoare, pentru că ele amintesc, un pic, despre ceea ce s-a întâmplat în Ucraina.

Ai rude pe malul opus al Nistrului?

Da, desigur, soția fratelui meu este din Transnistria. Eu prietenesc cu mulți oameni din familia ei. Am învățat împreună cu un tânăr din Transnistria, pe care îl cunosc foarte bine, însă acum el se află în străinătate. Deci, am mulți prieteni din Transnistria.

Transnistria și Moldova vor fi împreună?

Dacă e să fim realiști, nu sunt sigur. Pentru că la noi, toate se dezvoltă cam greu. M-am interesat despre sistemul cantonal din Elveția... Dacă noi am fi realizat în țară așa ceva, ar fi fost minunat. Acolo, în Elveția, sunt cinci limbi oficiale: francezii trăiesc pe teritoriul lor, nemții – pe teritoriul lor, italienii – pe al lor. Comunică unii cu alții fără probleme. Cine are nevoie să plece în alt canton, pleacă fără probleme. Și noi avem premise pentru aceasta. Transnistrenii și nordul Moldovei ar putea să se evidențieze în teritorii rusofile cu limba rusă ca limbă oficială. Găgăuzia poate – cu limba găgăuză. Și toate acestea – în cadrul unei federații, confederații și acesta este un sistem politic foarte interesant. La noi, în Moldova, el ar fi foarte reușit.
Transnistria este Moldova?

Transnistria înseamnă Transnistria. Este o republică aparte, nerecunoscută...

Continuare
Locuitorii de pe malul opus sunt prieteni sau dușmani?

Nu, nu cred că sunt dușmani. Cine vrea să prietenească, acela va prieteni, cine nu vrea, nu o va face. Dar eu nu îi privesc ca pe niște dușmani, mai mult ca pe niște prieteni, desigur. Toți oamenii din Moldova pe care îi cunosc, cu care am comunicat și mai comunic, au o atitudine normală față de Transnistria, absolut calm, prietenește. Au fost desigur, cazuri. Am fost odată la Rezina – el este din Rezina, moldovean, și veneau la noi jurnaliști, nu, nu jurnaliști, ci reprezentanți ai deputaților, vorbeau despre faptul că Transnistria înseamnă, de fapt, separatiști, ei nu au dreptate, ei s-au separat. Aceasta este istorie. Voi sunteți parte a Moldovei, cum de nu înțelegeți? Am încercat să vorbesc cu această femeie, să-i explic că ce, nu cunoașteți istoria? Care este istoria voastră și a noatră este cu totul alta. Noi am fost întotdeauna parte a Rusiei. Cineva nici nu vrea să asculte acest lucru. În final, această femeie a spus: „La revedere" și a plecat. Ne-am certat un pic.

Ai vrea să pleci de aici? Unde?

Da, sunt planuri de a pleca în Rusia, pentru că serviciul meu nu-mi permite, în țara mea, să câștig atât de cât are nevoie familia mea. Dar iată în Rusia, de exemplu, acest lucru într-adevăr este comod și posibil, nicio problemă. Artistul din cadrul unei orchestre are un salariu excelent. Doar din cauza banilor, să zicem. Desigur, țara în sine, clima este foarte comodă, confortabilă. Și oamenii îți merg în întâmpinare, orice probleme... Nimeni dintre cei cunoscuți nu va refuza... Iar acolo, eu știu că în Rusia se întâmplă că tuturor pur și simplu le este în cot de tine, oricum ai cere ajutor și te-ai adresa. Iată așa... din cauza aceasta, nu prea mă atrage.

Ce părere ai despre guvernare?

Despre președinte personal? Ei, în general, cred că el omite multe lucruri... Multe lucruri sunt scăpate cu vederea din anumite motive personale. Poate că totul este plătit, poate că lor le este convenabil ca oamenii să trăiască în sărăcie. Ei singuri se îmbogățesc pe seama noastră.

Din ce cauză a fost conflictul?

Eu știu că Moldova a dorit să treacă la grafia latină, adică, să spunem direct, la limba română, se poate spune. Iar Transnistria nu a dorit să treacă la grafia latină, de aceea s-a întâmplat conflictul. Moldova a atacat Transnistia. Iată acesta este motivul, eu știu.

Îți este frică de un nou război?

Desigur, nimeni nu vrea război, însă eu nu cred că acest lucru se va întâmpla, e îngrozitor. Sunt sigură că Rusia ne va apăra. Pentru că tatăl meu este militar al armatei ruse și eu sunt sigură de ajutor, pentru că noi nu vom rămâne aici distruși, zdrobiți, nimiciți.

Ai un serviciu?

Profesorul meu mi-a găsit un serviciu, adică Institutul de Arte mi-a găsit un serviciu. Și îmi place foarte mult la serviciu, sunt foarte fericită că am o asemenea muncă – eu aș îndeplini-o și gratis. Dar, cu regret, nici lumea noastră nu este gratuită. De aceea e așa.

Ai rude pe malul opus al Nistrului?

Da, socrul meu trăiește în Moldova. Și se plânge că pensia e foarte mică. Așa însă el nu lucrează, este pescar. Oricum, nu salută tot ce se întâmplă în Moldova. Iar cumătrul este primar al orașuluii. Mai pe scurt, oricum, în pofida tuturor privilegiilor, este foarte complicat.

Transnistria și Moldova vor fi împreună?

Nu, eu nu aș vrea ca ele să fie împreună. Eu vreau ca Transnistria să fie o republică aparte, pentru că ea tinde spre aceasta – politicienii noștri tind spre aceasta. Și dacă va fi unirea, vor fi 28 de ani aruncați pe apa sâmbetei. De 28 de ani, noi încercăm să obținem recunoașterea, independența. Nu, cu Moldova nu trebuie să fim, mai bine cu Rusia. Ca și mai înainte.
Transnistria este Moldova?

Transnistria este ceva mult mai neobișnuit decât pur și simplu să afirmi: Moldova. Pentru că dacă doar vei spune – Moldova, cred că este o auto-amăgire. Pentru că am trăit deja 25 de ani având hotar și mereu, de exemplu, mie, la școală, părinții, prietenii, îmi spuneau: „Noi nu suntem moldoveni, noi nu suntem Moldova" etc. Dacă mă întrebați, cum e pentru mine, de exemplu, când eu merg undeva în călătorie, eu spun că sunt din Moldova, din start, mai ales dacă nu vreau să explic, ce înseamnă Tranisnistria...

Continuare
Locuitorii de pe malul opus sunt prieteni sau dușmani?

Prieteni, 100%. Eu am foarte mulți prieteni acolo. Și acolo eu am găsit foarte mulți oameni interesanți.

Ai vrea să pleci de aici? Unde?

Da, aș vrea, desigur, să plec de aici. Însă la momentul dat, îmi place munca mea, îmi place ceea ce fac. Eu întâlnesc foarte mulți oameni interesanți. În viitor însă cred că studiile, învățătura e mai bună în acele locuri în care eu aș vrea să plec. Ei, eu examinez Europa, posibil chiar nu departe de aici.

Ce părere ai despre guvernare?

O întrebare complicată, nu poți avea o atitudine unilaterală. Adică, actuala guvernare care s-a schimbat acum... Îmi plac anumite nuanțe de care ea s-a debarasat, de o oarecare birocrație de care s-a debarasat cu fostul președinte. Însă iarăși, această guvernare este unilaterală. Este parte a unei firme – toți știu foarte bine care – și acest lucru nu merge într-un pas cu dezvoltarea, contravine totalmente dezvoltării.

Din ce cauză a fost conflictul?

În anul 92? Eu m-am născut peste un an. Tatăl meu a luptat, de partea Transnistriei. În acea perioadă, el absolvise o universitate militară și mi-a povestit multe, adică el pur și simplu a fost nevoit să plece. Ce am înțeles eu din toate acestea, e că a fost un război absolut prost, inutil, care cauzat de un conflict neînțeles – lingvistic, după câte îmi dau seama, însă conflictul lingvistic propriu-zis nici nu există. A fost acea perioadă când un popor multicultural a început, teritorial, pur și simplu să lupte unul după altul, pentru că așa li s-a indicat.

Îți este frică de un nou război?

Nu, eu sunt absolut liniștit. Ba mai mult. Nu-mi place paranoia oamenilor, când ei vorbesc despre război. Ei trăiesc fiecare zi privind televizorul. Ceea ce ei văd acolo în fiecare zi – acolo, de sus, se spune că va fi război, va fi război. Cu siguranță, nu va fi. Sunt prea multe interese externe pentru a fi un război.

Ai un serviciu?

Oficial, nu am un serviciu, de aceea sunt nevoit cumva să șmecheresc și să câștig. Adică, dacă acum am un serviciu, este sezonier, deoarece oamenii, de obicei, călătoresc puțin aici, iar dacă și călătoresc, ei vin încoace doar vara. Iar iarna, sunt nevoit să caut ceva suplimentar ori să lucrez prin internet, freelancer, ori să plec de aici.

Ai rude pe malul opus al Nistrului?

Nu, pe celălalt mal nu am.

Transnistria și Moldova vor fi împreună?

Moldovei i-ar fi mai convenabil să fim împreună, economic. Adică, de exemplu, oligarhilor – lor le este convenabil. Oamenilor care au interese bănești, care sunt deja la putere, nu le este convenabil. Iar oamenilor de rând, care sunt montați cel mai mult unii împotriva altora, ei nu conștientizează, cât de convenabil le-ar fi, cu cât mai multe programe internaționale ne-ar fi acordate, cu cât mai deschise ar fi fost toate. Pentru că mie nu-mi plac granițele, iar ele sunt la noi.
„Cea mai apropiată opţiune pentru mine este România"
Dmitri Savca
24 de ani
Camenca – Chișinău
„Cea mai apropiată opţiune pentru mine este România"
Dmitri Savca
24 de ani
Camenca – Chișinău
Transnistria este Moldova?

Probabil, eu voi spune că da. A fost un tot întreg și cândva s-a întâmplat ceea ce s-a întâmplat. Trăiesc aceiași oameni, este aceeași cultură. Eu cred că da...

Continuare
Locuitorii de pe malul opus sunt prieteni sau dușmani?

Categoric, ei sunt pentru mine prieteni. Eu nu văd diferența dintre malul stâng și cel drept. Pentru mine, este un tot întreg.

Ai vrea să pleci de aici? Unde?

Așa s-a întâmplat că, probabil, da. Nu are sens să rămân, mai ales cu profesia pe care mi-am ales-o. E dificil să supraviețuiești, de aceea – da. Cea mai apropiată variantă pentru mine este România.

Ce părere ai despre guvernare?

Neutră. În ultimul timp, de când mi-am început studiile, nu intru în politică. Eu mă aflu așa, mai departe de ea. Să zicem, că se dorește mai mult din ambele părți – și a Transnistriei, și a Moldovei.

Din ce cauză a fost conflictul?

Probabil, nu știu. Îmi este greu să răspund. Oamenii nu au împărțit sau, mai bine spus, așa a fost înțelegerea, ca să fie separate aceste două maluri. Pentru a organiza anumite lucruri. Eu nu știu, întrebarea e cu capcane.

Ai un serviciu?

Să zicem așa: eu am dorit foarte mult să lucrez. Am încercat să mă angajez, așa cum mi-am dorit, dar a fost complicat. Am încercat de două ori și, în final, n-am reușit. Pentru că noi trăim acolo unde trăim. Cel mai interesant e că după [discuția cu medicul șef], mergeam cu microbuzul și în el se difuzau știri, în care se spunea că este insuficiență de 2000 de lucrători medicali. Mi-a fost interesant: unde sunt acele locuri. Vrei să te angajezi, dar ți se spune că nu sunt locuri.

Îți este frică de un nou război?

Probabil, toți se tem de război, așa cred eu. E cel mai îngrozitor lucru din câte se pot întâmpla. Va fi? Cred că nu. Cred că nu se va ajunge până la aceasta. Sper că oamenii au devenit mai înțelepți. Mai ales că este tineretul care călătorește mai des și prin Moldova, și prin Tansnistria și știe că Moldova nu înseamnă dușmani. Același lucru se referă și la Moldova.

Ai rude pe malul opus al Nistrului?

Desigur, eu trăiesc în Transnistria, în stânga Nistrului, însă toată familia mea este din Moldova, adică noi ne-am mutat încolo. Majoritatea rudelor mele sunt de pe malul drept.

Transnistria și Moldova vor fi împreună?

Încă o întrebare capcană. Eu cred că sunt șanse. Transnistria nu are încotro. Din toate părțile fie e Moldova, fie Ucraina și chiar dacă dorește în altă parte, nu reușește. Același lucru se referă și la Moldova. Moldova nu poate intra undeva fără Transnistria. De aceea eu cred că da.
Text: Evghenii Șolari
Interviuri: Nicolai Paholinițchi, Anton Poleacov, Anna Galatonova, Ecaterina Cojuhari
Video: Serghei Roșca, Anton Poleacov, Anna Galatonova, gov-pmr.org, flickr.com/marcofieber
Prezentare: Tatiana Bulgac