22.71ºC Chișinău
Luni 20 mai 2019

Deșteaptă-te, române! Nicolai Paholinițchi despre cum alegătorii transnistreni „au decis soarta” Moldovei

Subiectul privind transportarea și votarea organizată a locuitorilor din Transnistria devine, pentru a câta oară, unul dintre cele mai discutate în cadrul alegerilor. Și iarăși, opoziția învinuiește guvernarea (democrați, socialiști sau pe toți în același timp) de transportarea și cumpărarea alegătorilor transnistreni. În același timp, cei din opoziție, de fapt, la fel ca și democrații de la guvernare, nici nu încearcă să lucreze cu alegătorii din Transnistria.

Acest subiect nu este nou. O situație analogică a fost și în anul 2016, la alegerile președintelui Moldovei. Și atunci, locuitorii din Transnistria au fost aduși secțiile de votare în mod organizat, cu autobuzele. Situațiile se deosebesc doar prin faptul că de data aceasta, votarea transnistrenilor i-a revoltat nu numai pe reprezentanții și simpatizanții opoziției de dreapta, dar și pe socialiști. Iar în afară de transportare, alegătorii transnistreni au fost învinuiți că și-au vândut votul pentru 20 de dolari.

În rețelele sociale au apărut, din nou, postări în care se menționează că „transnistrenii decid soarta” Moldovei. Președintele Igor Dodon a învinuit holdingul „Sherif” din stânga Nistrului că acesta ar fi transportat alegătorii și le-ar fi indicat să voteze pentru Partidul Democrat. Iar cei din ACUM au declarat că nu recunosc rezultatele alegerilor în circumscripțiie transnistrene.

Și aici, trebuie să fac câteva remărci.

În primul rând, atâta timp cât Moldova consideră că Transnistria este teritoriul său, locuitorii acestei regiuni au același drept de a vota la alegerile din Moldova ca și locuitorii din dreapta Nistrului. Și acest drept nu depinde de faptul dacă plătesc ei impozite în bugetul țării, știu ei ceva despre viața politică din Moldova etc. Apropo, oameni care au dreptul de a vota, dar care nu plătesc impozite și nu se interesează de politica moldovenească, sunt și pe malul drept al Nistrului.

În al doilea rând, autoritățile trebuie să asigure dreptul la vot tuturor alegătorilor, indiferent de locul unde trăiesc – la Chișinău sau la Tiraspol. Și e prea puțin probabil că se poate afirma că acest drept a fost asigurat la fel pentru toți. De exemplu, un locuitor din Tiraspol, dacă nu are automobil, ar fi putut să ajungă până la cea mai apropiată secție de votare – cea din satul Varnița – doar schimbând două mijloace de transport, cheltuind pentru aceasta cel puțin 1-1,5 ore într-o singură direcție. Și asta, în timp ce majoritatea locuitorilor din dreapta Nistrului au acces la secții de votare care se află la doar câțiva pași.

Acum, să delimităm transportarea de mituire. În legislația moldovenească, transportarea nu este interzisă, deci, este legală. Ceea ce nu se poate spune și despre cumpărare. Într-un stat normal, de drept, oamenii trebuie să fie siguri că dreptul la vot va fi respectat absolut pentru toți, indiferent de viziunile lor. De aceea revoltele ce țin de transportare sunt absolut alogice. În variantă ideală, când guvernarea nu are posibilitatea de a deschide secții de votare în Transnistria, transportul organizat oficial ar putea fi o soluție pentru această problemă. Altă întrebare este: vor accepta oare acest lucru autoritățile din Transnistria?

Apropo, practica ce ține de transportul gratuit în ziua votării este aplicată pe larg în SUA. Despre aceasta puteți citi aiciaici și aici.

O altă remarcă ține de afirmația ACUM precum că locuitorii din Transnistria nu au habar nici de situația din Moldova, nici de campania electorală, nici de candidați. Însă, dacă e așa, vina o poartă nu transnistrenii, ci politicienii care nu au colaborat absolut deloc cu locuitorii din Transnistria. Aproape nimeni nici nu a încercat să transmită ideile lor până la oamenii care au umplut zeci de autobuze care au circulat între cele două maluri ale Nistrului. În mare parte, doar i-au învinuit.

Deși în circumscripțiile electorale din Transnistria au fost vreo 20 de candidați, unicii care cât de cât au încercat să facă agitație acolo au fost socialiștii. Ei au distribuit acolo pliante și ziare. Posibil, și datorită înțelegerilor pe care le-au avut cu autoritățile transnistrene.

Blocul de opoziție ACUM și-a desemnat doi candidați în circumscripțiile din Transnistria – Ion Iovcev și Eleonora Cercavschi, ale căror idei par radicale nu numai pentru locuitorii Transnistriei, ci și pentru mulți din cei din dreapta Nistrului. E prea puțin probabil că majoritatea transnistrenilor sunt îngrijorați de schimbarea imnului Moldovei, din actualul în „Deșteaptă-te, române”, așa cum a promis Iovcev. Și e greu de crezut că locuitorii acestei regiuni împărtășesc „lupta” lui Cercavschi cu limba moldovenească în grafie chirilică. Locuitorii Transnistriei sunt mult mai interesați, de exemplu, de posibilitatea de a se trata de cancer pe malul drept al Nistrului, de posibilitatea de a vorbi în instituțiile moldovenești în limba rusă și de a pleca în străinătate liber, cu propriile automobile.

Într-un interviu acordat presei din România, Ion Iovcev susținea că în Transnistria „este aproape imposibil” să faci agitație. Parțial, este adevărat, dar parțial – nu. Desigur, posibilitățile de a face agitație în Transnistria nu pot fi comparate cu cele care sunt pe malul drept al Nistrului. Însă agitația poate fi făcută, de exemplu, în spațiul online. Încă până la alegeri, candidatul liberal Vladimir Meleca a povestit, într-un interviu pentru NM, cum a făcut agitație în Transnistria în timpul alegerilor prezidențiale din Moldova.

De fapt, programele electorale practic ale tuturor candidaților în circumscripțiile transnistrene nu au afectat în niciun fel interesele și problemele cotidiene reale ale locuitorilor Transnistriei.

Drept argument că ei au fost cumpărați sunt și rezultatele stranii ale alegerilor în ambele circumscripții electorale din Transnistria: cu o diferență foarte mare, au câștigat candidații apropiați Partidului Democrat, dar necunoscuți pentru transnistreni. Însă chiar și în acest caz, agitația socialiștilor a dat rezultate doar în cazul votării pe listele de partid: în circumscripția națională, PSRM a obținut în Transnistria aproape 52%. Rezultate mai mari au fost obținute doar în raionul Ocnița, Găgăuzia și Taraclia.

În rețelele sociale s-a scris mult că locuitorii din Transnistria, care au fost aduși organizat la secțiile de votare, au fost „instruiți”, în autobuze, să voteze pentru Partidul Democrat. Dacă a fost așa sau nu, e imposibil să fie verificat, cine pentru cine a votat, pentru că, practic, a fost ireală fotografierea buletinelor. Conform altei versiuni, la fel de discutată în rețelele sociale, oamenilor din autobuze li se spunea că Viorel Melnic (candidat ales în circumscripția nr. 48) este socialist.

Oricum ar fi, este mult mai simplu să învinuiești pe cineva de propriile eșecuri decât să încerci să depui eforturi și să schimbi situația. La fel, probabil, politicienii și locuitorii de pe malul drept al Nistrului ar trebui totuși să-i vadă pe transnistreni ca pe niște concetățeni și locuitori ai țării lor și nu ca pe un „vot furat”, și atunci situația se va schimba. Însă nu se știe.

Opinia autorului ar putea să nu coincidă cu cea a redacției.

Autor: Nicolai Paholinitchi

Партнерские ссылки