25ºC Chișinău
Joi 23 mai 2019

„Dezumanizarea continuă și astăzi”. La Chișinău au fost editate memoriile unui martor al pogromului evreilor din anul 1903

 „Vor mai trece ani și timp, acest factor puternic, care vindecă, repară și dă totul uitării, va șterge orice amintire despre tragedia care a avut loc la Chișinău”. Sunt cuvintele scrise de medicul-șef al Spitalului Evreiesc, Moisei Sluțki, despre pogromul evreilor, care a avut la Chișinău în anul 1903. Ca martor al acelor evenimente, el a descris propriile amintiri, pentru ca acestea să nu fie date uitării de către urmași. Cartea sa a fost editată o singură dată, în anul 1930. De atunci, doar specialiștii au știut despre existența ei. Lucrarea lui Slușki a așteptat aproape o sută de ani ca să fie reeditată: la 17 aprilie, la Chișinău, a fost lansată cea de-a doua ediție a memoriilor sale. «В скорбные дни. Кишиневский погром 1903 года» („În zilele de durere. Pogromul de la Chișinău din anul 1903”). NM scrie, de ce acest lucru este important și despre ce este cartea medicului basarabean.

Despre ce carte e vorba

Autorul cărții „În zilele de durere. Pogromul de la Chișinău din anul 1903”, Moisei Sluțki, a lucrat în calitate de medic-șef la Spitalul Evreiesc din Chișinău. Anume acolo, în luna aprilie 1903, erau aduse persoanele omorâte și rănite în timpul pogromului evreilor.

În timpul dezordinelor și a atacurilor spontane asupra prăvăliilor și a caselor evreilor din Chișinău, au murit 49 de persoane. Printre acestea erau și femei și copii. Cei mai mulți dintre ei erau cu craniile despicate, unii au murit din cauza hemoragiilor interne provocate de maltratările la care au fost supuși. În spitalul în care a activat Sluțki au mai fost aduși aproape 500 de răniți. Aceștia au fost salvați.

În cartea „În zilele de durere”, Sluțki descrie ceea ce a văzut personal și ceea ce i-au povestit martorii cunoscuți: ce atmosferă era la Chișinău înainte de tragedie, cum autoritățile i-au tolerat pe pogromiști și nu curmau nebunia, cum au încercat să se salveze evreii îngroziți de cruzime.

Sluțki a început să-și scrie memoriile despre cele văzute doar peste 20 de ani de la evenimentele propriu-zise. El scrie în prefață că, pe atunci, pogromul părea deja pentru mulți „o amintire vagă”, iar noua generație știa despre el „doar din auzite”. Sluțki a recunoscut că a decis să scrie o lucrare detaliată pentru a păstra în istorie numele celor care au pregătit pogromul sau au participat activ la el, precum și ale celor care au compătimit și, cu propriul risc, i-au ajutat pe evrei.

Însă cartea sa a fost editată o singură dată – în anul 1930. De atunci, despre această raritate bibliografică au știut doar specialiștii. La 17 aprilie, la Chișinău, a fost prezentată prima reeditare a acestui document.

Această inițiativă îi aparține lui Alexandr Bilinkis, om de afaceri, președinte al Comunității Evreiești din Moldova, și lui Mark Tkaciuk, doctor în istorie. La pregătirea ediției au participat specialiști ai Școlii Antropologice Superioare și ai Institutului de Istorie Orală. Ediția a fost finanțată de Comunitatea Evreiască din Moldova și a fost tipărită la editura „Nestor-Istoria”.

De ce este atât de importantă

Pogromul de la Chișinău din anul 1903 a afectat întreaga lume. Mulți ceretători îl consideră o prevestire a Holocaustului și a răspândirii genocidului în secolul XX.

newsmaker.md/rus/novosti/rapiti-de-ghetou-cum-erau-exterminati-evreii-si-romii-in-basarabia-in-timpul-celui-34070

„Doctorul Iulia Kveatkovski a scris, în memoriile sale, că până în anul 1903, la Paris nu se știa unde se află Basarabia. Când ea a fost acolo, după pogrom, a auzit imediat: `Aaaaa, Chișinău, pogrom`”, a menționat Leonid Mosionjnik, doctor în istorie, conferențiar al Școlii Antropologice Superioare, autor al prefeței lucrării lui Sluțki, în cadrul evenimentului de prezentare a cărții,.

Pogromul de la Chișinău a demonstrat cât de repede „oamenii întunecați”, cum îi numește Sluțki, pot găsi cine este vinovat de problemele lor, dacă e să le „sugerezi” și să le permiți să facă acest lucru.

Potrivit afirmațiilor lui Mosionjnik, cartea reeditată a lui Sluțki va fi un monument al autorului lucrării, care a salvat victime ale pogromului, dar și al evenimentelor tragice. Cercetătorul a adăugat că astăzi, în Moldova, nu este nicio piatră comemorativă sau monument consacrat anului 1903.

Mark Tkaciuk, doctor în istorie, a declarat, la prezentarea cărții, că „secolul XX ne-a făcut mai puțin sensibili la conflictele interetnice și la vărsarea de sânge omenesc”: mulți consideră deja ceva neimportant faptul că pentru că ești diferit, sunt omorâți nu milioane de oameni, ci „doar” câteva zeci. Această „dezumanizare”, în opinia sa, continuă și în prezent.

 „Este „Casa nr. 13” [din schița omonimă a lui Vladimir Korolenko, în ea, evreii s-au ascuns de pogrom], fără niciun fel de simboluri, se distruge sinagoga. [...] Lista monumentelor din Chișinăul multinațional, care sunt făcute praf, poate fi continuată. Acest lucru demonstrează că dezumanizarea continuă și în calea acestui proces nu sunt chiat atât de multe piedici”, a declarat Tkaciuk.

Alexei Tulbure, magistru în istorie, director al Institutului de Istorie Orală, a adăugat că publicarea memoriilor lui Sluțki trebuie să contribuie la conștientizarea faptului că „istoria Moldovei este o istorie a tuturor popoarelor care au trăit și care trăiesc pe acest teritoriu”.

E atât de rău?

Ministrul interimar al educației, culturii și cercetării, Monica Babuc, prezentă la eveniment, a numit reeditarea cărții „un moment simbolic”. Ea este sigură că acest „document de epocă” va contribui la completarea cunoștințelor despre istoria Moldovei.

Ea a declarat că Moldova deja obține succese în această direcție. Ea a menționat că în anul 2016, parlamentul a adoptat Declarația de acceptare a Raportului final al Comisiei internaționale pentru studierea Holocaustului, prezidată de Elie Wiesel, iar în luna ianuarie 2017, Guvernul a aprobat Planul de acțiuni cu privire la informarea populației despre Holocaust. Se preconizată deschiderea în timpul apropiat a unui muzeu al evreilor la Chișinău.

Consilierul președintelui pentru cultură Corneliu Popovici nu a exclus că evenimentele tragice ar putea să se repete. El consideră că de vină ar putea fi descrierea superficială a evenimentelor tragice ale pogromului și ale Holocaustului în manualele școlare, precum și declarațiile „unor politicieni”, care îndreptățesc acțiunile autorităților române pe teritoriul Moldovei de după anul 1941.

„Atunci, pogromul a fost provocat de agitatori și de statul impotent. Toate acestea sunt și astăzi”, a menționat Popovici.

Directorul Consiliului pentru Prevenirea și Elminarea Discriminării și Asigurarea Egalității Yan Feldman a menționat, la rândul său, că nu doar „impotența statului” duce la dezordine și cruzime. În opinia sa, în presa moldovenească încă mai sunt promovate clișeele despre minoritățile naționale, iar în materialele de presă și chiar în postările de pe rețelele sociale adesea sunt întrebuințate hate speech.

Ex-deputatul comunist, coautor al proiectului de lege cu privire la aprobarea raportului lui Elie Wiesel, Inna Șupac, a reamintit datele îngrijorătoare ale sondajelor sociologice, care demonstrează că deocamdată, Moldova este departe de pacea interetnică.

Potrivit unui studiu efectuat de centrul american Pew Research Center, doar 40 la sută din locuitorii Moldovei ar fi gata să accepte în familia lor un evreu. Sondajul a fost realizat în colaborare cu ONU și Consiliul pentru Egalitate și a demonstrat că afirmațiile negative despre evrei sunt expuse cel mai adesea de persoanele tinere, în vârstă de la 18 până la 29 de ani.

1 of 2

Menționăm cu lucrarea lui Moisei Sluțki „În zile de durere. Pogromul de la Chișinău din anul 1903” (în limba rusă – nota trad.) a fost editată într-un tiraj de 500 de exemplare. O parte din cărți va fi transmisă gratuit bibliotecilor publice. La fel, cartea mai poate fi procurată în rețeaua de librării Librarius.

Autor: Olga Gnatcova

Партнерские ссылки