29ºC Chișinău
Vineri 21 septembrie 2018

Dilema lui Năstase. Cum a fost impusă opoziția să aleagă între dezonoare și război

Decizia definitivă de anulare a rezultatelor alegerilor locale din municipiul Chișinău pune opoziția într-o situație dificilă. Aceasta este nevoită să aleagă: ori să accepte înjosirea, demonstrând slăbiciune, ori să se implice prea devreme în războiul politic pentru trofeul „secundar”. Oricare dintre aceste decizii este riscantă, atunci când, în realitate, problema puterii în țară se rezolvă nu în lupta pentru primărie, ci la alegerile parlamentare. În acest sens, scenariul din Chișinău este un joc de avertisment, o tendință de a epuiza sau de a demotiva, anticipat, un potențial protestatar, pentru ca, în consecință, să fie dezactivat un protest de după alegerile parlamentare, mult mai periculos pentru guvernare.

Decizia pronunțată de Curtea Supremă de Justiție, la 25 iunie, de a anula definitiv rezultatele alegerilor locale în municipiul Chișinău constituie, incontestabil, o provocare pentru opoziție. Liderii partidelor de dreapta – Andrei Năstase (Platforma Demnitate și Adevăr) și Maia Sandu (Acțiune și Solidaritate) – au declarat că liderul Partidului Democrat Vladimir Plahotniuc a anunțat război opoziției și au îndemnat la rezistență împotriva dictaturii.

Deocamdată nu se știe, cum va fi această rezistență. Este clar un singur lucru: guvernarea a ridicat brusc miza în jocul politic, luându-i prin suprindere și pe cei din opoziție, și pe partenerii externi, care au reacționat deja destul de dur la decizia instanțelor de judecată. Considerându-se coordonator absolut nu doar al „coaliției de guvernare”, ci și al justiției țării, Vladimir Plahotniuc a demonstrat încă o dată că este un jucător temerar și riscant, pregătit să testeze, demonstrativ, trecerea „liniilor roșii” în relațiile cu societatea, opoziția și sursele externe ale legitimității sale.

Actuala situație a pus opoziția în fața unei dileme. Fie „să se plângă” și să demonstreze slăbiciune, demotivând o parte a nucleului protestelor – adepții care solicită acțiuni radicale, fie să urmeze un scenariu mult mai dur, implicându-se mai devreme în războiul politic „fără reguli”, cu riscul de a epuiza potențialul protestatar pentru scopul „secundar”. Că doar primăria capitalei nu pare „o chestiune de viață și de moarte” nici pentru guvernare, nici pentru opoziție. Problema-cheie despre guvernarea în țară este soluționată la alegerile parlamentare și nu la cele din capitală.

În esență, opoziția este invitată la un „start fals”. Căi de contestare a deciziei despre alegerile din Chișinău, în cadrul actualului sistem politic, nu există. Și cei din opoziție înțeleg acest lucru. Este oare gata opoziția protestatară să meargă până la capăt acum, asumându-și toate riscurile unei astfel de opțiuni? Și vor deveni oare voturile furate la alegerile „secundare” un factor motivațional și generator de furie sănătoasă suficiente pentru adepții opoziției?

La fel de riscante sunt și scenariile „intermediare”. De exemplu, să fie lansate proteste non-stop, cu corturi etc. În acest caz însă acestea ar trebui să dureze până la alegerile parlamentare. Experiența demonstrează că asemenea manifestații – îndelungate și lente, fără acțiuni active și realizări concrete – mai degrabă istovesc și demotivează potențialul protestatar decât îl acumulează.

Se pare că anume în aceasta constă scopul guvernării – de a avertiza și dezactiva viitorul protest, mult mai periculos pentru ea, care ar putea pune punct în problema privind guvernarea în Moldova. Opoziției i-a fost propusă o alegere istorică clasică: cea între înjosire și război. Va găsi însă ea soluție pentru această dilemă?

Autor: Evgheni Solari

Партнерские ссылки