Sâmbătă 16 decembrie 2017
$ 17.2229 20.372

Diplomatul Viktor Krîjanovski vorbește despre ce pregătește Ucraina pentru întâlnirea „5+2” de la Viena

La ședința în formatul „5+2”, planificată pentru 27-28 noiembrie, la Viena, în care se va discuta problema privind diferendul transnistrean, Kievul intenționează să insiste asupra discutării problemei privind statutul Transnistriei în componența Moldovei. Despre aceasta a declarat reprezentantul oficial al Ucrainei pe problemele Tranisnistriei Viktor Krîjanovski, într-un interviu acordat pentru ru.hromadske.ua. Potrivit afirmațiilor sale, Tiraspolul este gata să discute problema privind statutul său în componența Moldovei, în pofida retoricii despre independență, însă Chișinăul deocamdată nu are ce oferi pe masa negocierilor. NM a selectat cele mai importante afirmații din interviul diplomatului ucrainean.

Întâlnirea în formatul „5+2” de la Viena și despre scopurile Ucranei: „Noi nu vom face niciun pas înapoi”

Ucraina și alți intermediari sunt interesați de păstrarea suveranității Moldovei pe întregul său teritoriu și reintegrarea Transnistriei în componența unui stat unitar. De aceea când eu am organizat întâlniri la Chișinău și la Tiraspol, am spus că am un mandat foarte clar din partea președintelui Ucrainei Petr Poroșenko: să activez în așa fel încât să contribui la maximum la consolidarea suveranității Moldovei și integrarea regiunii transnistrene în componența acesteia.

Următoarea ședință în formatul „5+2” a fost planificată pentru ziua de 27 noiembrie, la Viena. Pentru noi este important ca părțile implicate să examineze principala chestiune: cea care ține de păstrarea suveranității și reintegrarea Transnistriei. În prezent, statutul Transnistriei nici nu se discută. Pentru noi, integritatea în condițiile agresiunii ruse și ale ocupației teritoriului nostru constituie problema numărul unu. Acum, aceasta este o întrebare mult mai principială decât în anii 2008-2010 (atunci, Krîjanovski de asemenea reprezenta Ucraina la negocierile în formatul „5+2” – NM). Eu le-am declarat: noi nu vom face niciun pas înapoi, vom stimula părțile să vorbească despre reintegrare.

Poziția Tiraspolului și lipsa propunerilor din partea Chișinăului: „Astăzi, vom avea o discuție mult mai dură”

Pe parcursul acestor două luni, m-am întâlnit cu Vadim Krasnoselski (conducătorul republicii nerecunoscute), cu Vitalii Ignatiev (reprezentantul republicii nerecunoscute în procesul de negocieri). Am impresia că ei sunt gata să discute despre reintegrare. Ei înțeleg că nu vor reuși să evite la nesfârșit aceste discuții. Până la o anumită etapă, ei se vor menține datorită susținerii din partea Federației Ruse, însă nici acest lucru nu va dura la nesfârșit. Într-un final, noua generație de transnistreni știe că se află într-o enclavă. Imaginați-vă starea lor, când actele nu le sunt recunoscute, nu e clar pe cine ei reprezintă, vor să trăiască într-o țară europeană normală.

Eu îi zic lui Krasnoselski: poziția noastră constă în a vă convinge să luați loc la masa de negocieri și să începeți să discutați serios despre statutul regiunii voastre în componența Moldovei. Am niște relații foarte sincere cu el, îl cunosc încă din primul meu mandat, când el era „ministru al afacerilor interne”. Am explicat că acum noi vom avea cu ei o discuție mult mai dură, din cauza celor ce se întâmplă între noi și Federația Rusă.

Ei zic: noi suntem gata să discutăm despre statut, însă avem nevoie de un document. „Ce statut ne propuneți?”. M-am pierdut un pic, s-a constatat că nimeni nu are idee despre cum trebuie să fie acest statut.

La Chișinău spun: haideți să accelerați, trebuie să punem ceva pe masa de negocieri. De altfel, argumentele sunt cu adevărat puternice precum că noi nu avem despre ce discuta. Se frânează... Am spus că sunt gata personal să lucrez cu documentul atâta timp cât e necesar.

Statutul Transnistriei și lozincile despre independență: „Nu va fi nicio federație sau confederație”

Tiraspolul ar vrea ceva de genul federației sau confederației. Pentru a avea influență asupra luării deciziilor nu doar social-economice, dar mult mai serioase: de exemplu, politica externă, securitatea. Însă, firește, nimeni nu le va oferi așa ceva și ei înțeleg acest lucru. De aceea acolo nu va fi niciun fel de federație sau confederație. Chișinăul are o poziție clară: aceasta va fi autonomie. Există deja autonomia găgăuză. Ei pot completa ceea ce nu-i place Transnistriei în autonomia găgăuză și să propună ceva mai substanțial. Însă suveranitatea în politica internă și cea externă va fi dictată de Chișinău, ca în orice stat normal, suveran.

Orice autonomie poate avea diferite contacte de afaceri și culturale, așa cum a fost la noi, cu Crimeea.

Când vorbeam cu Krasnoselski, aveam impresia că ei înțeleg toate aceste lucruri. El este un om inteligent, vede ce se întâmplă, apreciază în mod real posibiliățile sale și ale regiunii. Știe unde este limita la care trebuie să se oprească.

Cred că lozincile despre independență sunt populiste. Ei organizează sistematic alegeri. Pentru ei, este important să jongleze cu sentimentele alegătorilor. Sunt foarte mulți cu viziuni proruse. Ca oricare politician, el vrea să jongleze cu sentimentele alegătorilor, pentru a fi reales. Lozincile sunt una, iar situația este cu totul alta. Oricât ar vorbi despre independență și aderarea la Rusia, dacă în magazine prețurile vor crește, iar salariile vor fi în scădere, nimeni nu-l va realege. Ei înțeleg acest lucru.

Armatele Rusiei și pericolul armat din Transnistria: „Atâta timp cât Putin e la putere, acestea își vor păstra prezența acolo”

În Transnistria se află aproximativ 1700 de militari ruși, dintre care 400 – prin contract cu Moldova, din anul 1992, în calitate de așa-ziși pacificatori. Ceilalți se află acolo ilegal.

Rusia chiar a promis că va scoate aceste armate de acolo, însă ele continuă să se afle fără niciun fel de înțelegere. La Istanbul, în anul 1999, s-a decis că în 2002, aceste armate vor fi scoase de acolo. Din câte știu, Elțin personal a fost de acord cu aceasta. În anul 2002, acest lucru nu s-a întâmplat. Este deja clar pentru toți: Rusia nu este țara care își respectă promisiunea. În al doilea rând, ei sunt interesați să păstreze focarul de tensiune în perimetrul Rusiei. Nostalgia după Uniunea Sovietică nu dispare. De aceea atâta timp cât Putin se află la putere, ei își vor păstra prezența acolo. Din cauza agresiunii ruse împotriva Ucrainei, pentru noi, acest factor este destabilizator, aducător de pericol.

Nu e atât de important, câți sunt ei, ci cum sunt instruiți. 1700 de persoane bine instruite pot provoca mai multă pacoste decât o divizie obișnuită. Pericolul persistă.

Acest lucru poate fi folosit mereu pentru a sustrage Ucraina și forțele noastre pentru blocarea Transnistriei. Din câte știu, ei îi pot atrage nu doar pe acești 1700 de militari, ci pot implica aproape 20 de mii de persoane din rândul localnicilor.

Noi suntem interesați în scoaterea cât mai urgentă a acestor armate, susținem poziția Moldovei, care a abordat acest subiect la ședința Adunării Generale a ONU.

Perspectivele înțelegerii: „Doar nu credeți că aceasta va dura la nesfârșit”

Ucraina și OSCE sunt optimiste. Se schimbă și dispoziția administrației Transnistriei, care este gata să ia loc la masa de negocieri

I-am spus lui Krasnoselski: „Vadim, doar nu credeți că ceea ce se întâmplă acum va dura la nesfârșit. Doar nu aveți niciun fel de progres, nicio evoluție. Totul a murit, a înghețat. Nu doar conflictul este înghețat, ci și dezvoltarea regiunii. Este înghețată dezvoltarea oamenilor: copii, adolescenți, maturi. Nu se poate ca 500 de mii de oameni să trăiască în permanență în condiții de enclavă, ruptă de legăturile normale cu civilizația. Nerecunoscută de nimeni”.

Și el nu are argumente pentru a paria, ei înțeleg acest lucru. Chiar o simplă plimbare pe străzile pe care pionierii stau lângă monumentele soldaților, salută... Ei înțeleg că nu vor putea ține în permanență oamenii în această stare, că ei au nevoie de progres. Astăzi este internet, TV. Așa sau altfel, ei pleacă peste hotare, pot compara ce se întâmplă chiar și în Moldova.

Poziția Rusiei și întrebările Ucrainei: „Din start, eu voi pune un șir de întrebări la care Rusia nu va avea răspunsuri”

Firește, ei (reprezentanții Federației Ruse) declară oriunde că ei sunt pentru reintegrarea Transnistriei în Moldova. A fost chiar și Planul Kozak (privind federalizarea Moldovei, în anul 2003). Acesta însă prevedea prea multe împuterniciri, de genul federației sau confederației. De aceea planul a eșuat.

Aparent, totul se face onorabil, însă ceea ce se întâmplă în interior, noi abia am discutat despre aceasta. Totul se face pentru a fi păstrată tensiunea.

La negocierile de la Viena (întâlnirea va avea loc sub egida președinției Austriei în OSCE) trebuia să fie și reprezentantul Federației Ruse Serghei Gubarev. Însă el și-a anulat venirea. Mă gândeam să discut cu el, că doar și el este intermediar, însă nu a venit când eu eram acolo, ci a venit în ziua următoare. Le-am propus austriecilor să rămân și eu, însă mi-au răspuns că el vrea să vorbească tete-a-tete. Această atitudine demonstrează, care este interesul lor. Ei știu care este poziția noastră. Ei știu cu ce merg eu la Viena, Chișinău, Tiraspol. De aceea nu are vreun interes să discute cu mine. Din start pun întrebările care îl vor incomoda și nu va avea ce să răspundă. Deși, desigur, noi ne vom întâlni – la 27 noiembrie, la Viena. Toți vor fi acolo: și părțile din conflict, și intermediarii, și observatorii.

La această întâlnire preconizez să abordez neapărat problema privind statutul Transnistriei. Cu aceasta voi începe. Am spus deja de ce noi organizăm 5+2: redeschiderea podului (la Gura Bâcului). Pentru ei, aceasta este o problemă foarte importantă. Acest pod este necesar pentru transportarea produselor, mărfurilor, oamenilor. Altfel, ei ar fi fost nevoiți să facă un cerc foarte mare pentru a nimeri pe alt mal. Timp de 25 de ani, podul nu a fost funcțional. E pentru prima oară în 25 de ani când am soluționat problema acestui pod. Transnistrenii îmi spun: vezi, noi mergem în întâmpinare, noi am soluționat problema podului. Eu zic că podul este foarte bine. Însă noi suntem interesați de problema statutului Transnistriei în componența Republicii Moldova. Atunci, noi vom deschide atâtea poduri de câte va fi nevoie.

Eu voi spune că și Chișinăul trebuie să-și facă treaba, nu doar Tiraspolul. Chișinăul trebuie să propună soluții pentru a fi discutate, iar Tiraspolul – să le examineze.

Irina Ivaschina

Партнерские ссылки