Sâmbătă 16 decembrie 2017
$ 17.2229 20.372

Guvernul de la Chișinău a elaborat propria viziune privind reglementarea conflictului transnistrean

Autoritățile moldovenești au pregătit propria viziune privind reglementarea conflictului transnistrean. Potrivit publicației ruse „Kommersant“, planul conține opt pagini și urmează să fie prezentat în timpul cel mai apropiat. În el se vorbește despre necesitatea retragerea armatelor ruse din Transnistria și transformarea actualei operațiuni de pacificare cu participarea Rusiei într-o misiune civilă „de asigurare a păcii“. Se propune ca statutul nerecunoscutei Republici Moldovenești Nistrene (RMN) în componența Moldovei reintegrate să fie asemănător actualului statut al Autonomiei Găgăuze, însă cu împuterniciri mult mai restrânse.

Despre faptul că guvernul moldovean este gata să propună propria viziune privind reglementarea conflictului transnistrean înghețat deja de un sfert de secol au relatat pentru „Kommersant“ patru surse, care au dorit să-și păstreze anonimatul. Potrivit acestora, documentul este numit oficial „Viziune“. Doi din ei au citit planul care conține opt pagini și jumătate.

Unul dintre interlocutorii publicației știe că modelul „Viziunii“ a fost scris de experți: directorul Institutului pentru Dezvoltare și Inițiative Sociale „Viitorul“ (IDIS „Viitorul“), ex-ambasadorul Moldovei în SUA Igor Munteanu și analistul român Iulian Chifu, care a activat în calitate de consilier al președintelui României pe probleme de securitate națională în perioada când această funcție era ocupată de Traian Băsescu. Sursa citată mai spune că după aceștia, textul a fost redactat de vicepremierul Moldovei pentru reintegrare Gheorghe Bălan și trimisul special al MAE Ion Stăvilă.

Una dintre sursele citate menționează că planul era gata încă la sfârșitul verii, dar abia în timpul apropiat se preconizează prezentarea lui oficială. Sursele contactate de „Ъ“ nu exclud faptul că acest lucru se va întâmpla până la ședința Consiliului de miniștri ai afacerilor externe ai țărilor -participante OSCE, care va avea loc la Viena, în perioada 7-8 decembrie. Din an în an, la acest forum, care se desfășoară în mod tradițional pe teritoriul țărilor care dețin președinția OSCE (în anul 2017, această funcție o deține Austria), sunt discutate problemele ce țin de conflictele regionale, inclusiv cel transnistrean.

Aceleași surse susțin că documentul începe cu o constatare a necesității de retragere a militarilor ruși de pe teritoriul Moldovei. Amintim că în Transnistria, pe lângă pacificatorii ruși, se află și grupul operativ al trupelor rusești, militarii căruia păzesc depozitele cu armament rămas după destrămarea URSS. Moldova nu-i consideră pe acești militari ca fiind indispensabili în operațiunea pacificatoare și nu atribuie grupului operativ ar trupelor ruse vreun statut oficial. În acest sens, Chișinău se bazează pe faptul că în anul 1999, la summitul OSCE din Istanbul, Rusia și-a asumat obligațiunea că până în anul 2003 își va retrage armatele, armele și munițiile de pe teritoriul Moldovei.

În „Viziune“ se spune și despre operațiunea de pacificare de pe Nistru, în care participă militari ai Rusiei, Moldovei și Transnistriei, în contextul tranformării acesteia într-o misiune civilă, de garantare a păcii.

Ambele poziții descrise în document — despre retragerea grupului operativ al trupelor ruse și a munițiilor și despre reorganizarea operațiunii de pacificare într-o misiune civilă cu mandat internațional — nu constituie ceva nou. Chișinăul repetă de mult și peste tot aceste cerințe. Ultima dată, premierul moldovean Pavel Filip le-a repetat la recenta sesiune a Adunării Generale a ONU. „Acolo (în viziune) într-adevăr nu sunt lucruri noi, despre care nu s-a vorbit până acum“, menționează sursa diplomatică, care cunoaște conținutul documentului.

De fapt, o anumită noutate în text este — în compartimentul dedicat limbilor. În Transnistria, conform constituției regiunii, limbile oficiale sunt moldovenească, rusă și ucraineană, toate având aceleași drepturi,. De menționat că limba moldovenească funcționează acolo în baza grafiei chirilice. În „Viziune“ însă e scris că se propune ca limba de stat să nu fie cea moldovenească, ci română. Dacă va rămâne și în varianta finală a documentului, această situație cu siguranță va provoca dezbateri. Mai ales că și în Moldova denumirea limbii de stat continuă să fie și azi un subiect de conflict. În constituția țării ea este numită moldovenească, care funcționează în baza grafiei latine. În societate însă nu există un consens în privința acestei probleme. O parte deosebit de numeroasă a populației consideră că este limba română, iar în parlament se discută acum un proiect de lege despre schimbarea denumirii limbii în română în Legea supremă.

În ce privește întrebarea-cheie, cea despre statutul juridic al Transnistriei în componența Moldovei reintegrate, sursele susțin că acesta amintește de statutul Găgăuziei. Încă la începutul anului 1990, această regiune de la sudul republicii a avut un conflict dur cu Chișinăul și abia a fost posibilă evitarea unui conflict armat.

În prezent, regiunea de sud are statut de autonomie stabilit în Legea privind statutul juridic al Găgăuziei, adoptată în anul 1994. Capitala autonomiei este orașul Comrat. Găgăuzia are propria constituție — Codul Găgăuziei, guvernator ales — bașcan, parlament — Adunarea populară și guvern — comitetul executiv. Însă Comratul mereu se plânge că legea despre autonomie nu funcționează în deplină măsură și cere împuterniciri speciale, iar la Chișinău se vorbește despre separatismul găgăuz.

„În “Viziunea” pregătită de guvern, statutul Transnistriei este asemănător celui al Găgăuziei, însă cu împuterniciri mai puține“, menționează sursa care a citit documentul. Potrivit acesteia, în document se prevede păstrarea constituției în Transnistria, conducătorului regiunii, parlamentului și guvernului, însă nu există dreptul de a adopta legi, ci doar acte normative. O altă sursă a „Ъ“ nu consideră că aceasta este o problemă. Potrivit ei, aceasta este o poziție de negociere, care poate să se schimbe: „Poate părea asemănătaoare cu a Găgăuziei, însă există și un alt aspect: în negocieri este incorectă deschiderea tuturor parantezelor. Este logic ca în problemele privind statutul regiunii Chișinăul să poată vorbi de pe poziții mult mai “modeste”, iar Tiraspolul — cu maximumul, ca în prcesul de negocieri să se ajungă la compromis“.

Așa sau altfel, planul pregătit de guvernul moldovean este primul document din ultimii ani, care se referă la reglementarea conflictului transnistrean și pe care Chișinăul se pregătește să-l pună, oficial, pe masa de negocieri. Anterior, partea moldovenească pur și simplu nu avea nicio viziune în acest sens. Acest lucru a fost recunoscut deschis, în luna noiembrie 2015, de către ex-premierul Valeriu Streleț. Imediat după demisia sa din funcția de șef al guvernului, acesta a făcut o declarație senzațională: dacă Transnistria ar accepta, pe neașteptate, să discute cu Moldova despre condițiile de revenire sub jurisdicția Chișinăului, autoritățile moldovenești nu ar avea ce propune. „Dacă ei ar fi spus: “Bine, noi suntem pregătiți să discutăm despre statutul nostru. Ce propuneți?”, noi am fi nimerit în încurcătură“, a declarat atunci domnul Streleț.

La un moment dat, intermediarii internaționali au început să îndemne insistent Chișinăul să elaboreze propriul model de soluționare a conflictului. Și autoritățile moldovenești au promis să facă acest lucru.

Ieri, la Viena, făcând totalurile rundei de negocieri în formatul „5+2“ (Chișinău și Tiraspol — părți ale conflictului, OSCE, Rusia și Ucraina — intermediari, SUA și UE — observatori), Gheorghe Bălan a declarat că saltul făcut în soluționarea unui șir de probleme social-economice a apropiat părțile de lansarea discuțiilor despre statutul Transnistriei. „Pas cu pas, noi ne apropiem de principala problemă pe care o vom discuta. Am în vedere statutul juridic special al Transnistriei“, a declarat el.

Ce-i drept, la Tiraspol se consideră că aici nici nu este despăre ce se discuta și continuă să repete că la referendumul din anul 2006, peste 90 la sută din locuitorii republicii nerecunoscute au votat pentru independența ei cu aderarea ulterioară în componența Rusiei.

Vladimir Soloviov

Партнерские ссылки