24.85ºC Chișinău
Luni 20 mai 2019

Încotro, Moldova? Șapte concluzii despre rezultatele alegerilor parlamentare

Rezultatele alegerilor parlamentare din 24 februarie i-a surprins pe mulți. Studiind modul în care s-a desfășurat campania și rezultatele alegerilor, analistul politic al NM Evghenii Șolari a identificat șapte surprize principale ale acestor alegeri și tendințe politice în Moldova. Și le-a discutat cu președintele Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS) Andrei Popov.

1. Socialiștii, în cădere

Rezultatul obținut de Partidul Socialiștilor la alegerile din 24 februarie s-a dovedit a fi mai mic decât cel așteptat. Sondajele efectuate încă în lunile decembrie-ianuarie și prezentate în ajunul alegerilor acordau PSRM de la 39% (IRI) până la 42,8% (BOP) din numărul respondenților deciși. Înșiși socialiștii declarau că ar putea obține majoritatea locurilor din parlament.

Se pare că la un moment dat, cei din Partidul Democrat au decis să reducă un pic ratingul socialiștilor. „Coridorul verde” pentru PSRM în presa democraților s-a închis. „Partidul Socialiștilor este pentru PDM ca un balon. La început, l-au umflat, curățind arena politică pentru PSRM și oferindu-i acoperire mediatică. Iar de pe la începutul lunii februarie, au decis să-l dezumfle. Timp de trei săptămâni, asupra lui Dodon și PSRM s-a turnat mult mai mult negativism decât în ultimii trei ani”, menționează președintele IPIS Andrei Popov.

Pe ultima sută de metri înainte de alegeri, în campania împotriva socialiștilor, în afară de holdingul media și „soliștii” PDM, cum ar fi Andrian Candu, s-a inclus Ilan Șor, liderul partidului ce-i poartă numele, și Alexandr Kalinin, liderul Partidului Regiunilor.

O altă cauză, potrivit afirmațiilor lui Andrei Popov, au fost chiar acțiunile lui Dodon: „În toiul campaniei, el s-a speriat, „a cedat”, s-a distanțat de campania socialiștilor. În lipsa locomotivei în persoana lui Dodon, s-a constatat că PSRM nu are alte persoane cu pondere, capabile să conducă partidul spre victoria în alegeri”.

2. Partidul Democrat, în creștere

Partidul Democrat, căruia principalele sondaje de opinie îi acordau de la 14% (IRI) până la 19% („Barometrul”), a obținut la alegeri 23,6% în circumscripția națională. Iar dacă îi luăm în calcul pe cei din circumscripțiile uninominale, a obținut 30 din 101 mandate, plus trei „independenți” loiali. Liderul partidului Vladimir Plahotniuc a învins în circumscripția sa din Nisporeni, cu scorul de 72,36%.

Din anul 2016, când Partidul Democrat și Plahotniuc, practic nedespărțiți, conduc țara, ratingul democraților era în ușoară creștere. Potrivit lui Andrei Popov, aceasta este o tendință destul de neobișnuită. „De obicei, în perioada de tranziție, guvernul nu obține puncte, ci le pierde. Însă PDM a reușit să-și transforme acest lucru în avantaj. Acesta este rezultatul deciziilor tehnologice și a PR-ului inteligent – ei au reușit să „vândă” bine proiectele realizate de guvern”.

Un alt factor al succesului îl constituie sistemul electoral mixt. Candidații în circumscripțiile uninominale, care se bucură de popularitate în localitățile lor, nu doar au câștigat personal, ci au atras după sine rezultatele partidului pe listele de partid: votând pentru un candidat „uninominal”, mulți alegători au considerat că e logic să susțină și partidul care l-a desemnat. „Să nu fi fost candidații în circumscripțiile uninominale, democrații ar fi obținut mai puțin și pe listele de partid”, susține Andrei Popov.

Interesant este și faptul că, în regiuni, candidații democraților apăreau deschis cu drapelul PDM. Încă nu demult, când antiratingul Partidului Democrat și cel al lui Plahotniuc băteau recordurile, mulți considerau că democrații își vor înainta candidații ca fiind independenți. Însă, așa cum a demonstrat timpul și aceste alegeri, lucrând asupra imaginii, democrații au învățat să câștige, apărând deschis cu „cei trei trandafiri”. Iar candidații independenți, loiali, din această campanie, de regulă, au fost folosiți ca spoileri pentru a trage din voturile oponenților.

3. Locul pentru Șor

Partidul „Șor” care, conform tuturor sondajelor, bătea pasul pe loc pe pragul de trecere în parlament (6%), în consecință, spre uimirea multora, a trecut în organul legislativ cu rezultatul de 8,32%.

Anume în cazul Partidului „Șor” poate fi aplicat fenomenul numit în sociologie „spirală a tăcerii”: în timpul unui sondaj, din diferite motive, oamenii refuză să spună deschis, pentru care partid vor vota ori numesc un alt partid. Astfel, la alegeri, partidul obține mult mai multe voturi decât în sondaje.

Un alt factor a devenit campania de imagine tehnologizată: dintr-un acuzat principal în dosarul despre „furtul miliardului”, condamnat de prima instanță, treptat, a fost transformat într-un primar-supermanager, investitor, mecenat și Robin Hood – apărătorul celor orfani și nevoiași.

Magazine sociale pentru pensionari, „Orheiland”, jonglarea cu nostalgia după URSS, mitul despre „gura de rai” Orhei, campania publicitară intensă în Chișinău și în regiuni – toate acestea i-au permis lui Șor „să rupă” o parte din electoratul lui Dodon, susține Andrei Popov. La fel, el consideră că voturile au fost atrase și de imaginea de „politician nestandard” inventat pentru Șor, care nu se sinchisește să facă abuz de expresii și retorică dură aruncată în stânga și-n dreapta, în stilul lui Renato Usatîi.

Iar guvernarea l-a acoperit pe Șor, în siguranță, cu justiția și presa pe care le controlează. Iar loviturile asupra lui Dodon și a socialiștilor, care au fost date sub cortina campaniei, la fel, au turnat „apă electorală la moara” lui Șor. 

4. Mai puțină geopolitică

Deși de tenta geopolitică a oricăror procese politice din Moldova nu te poți ascunde, totuși, la actualele alegeri, geopolitica nu a fost în prim plan. Și acest lucru a deosebit-o foarte mult de alegerile parlamentare precedente din anul 2014 și mai ales de cursa prezidențială din anul 2016. 

Andrei Popov susține că actuala campanie este o continuare a trendului lansat în cursa pentru alegerea primarului de Chișinău, în vara anului 2018. Comparativ cu anii precedenți, atunci, candidații principali s-au distanțat de agenda geopolitică.

De atunci, Partidul Democrat a declarat „cea de-a patra cale” – Pro Moldova,  mutând accentul de pe geopolitică pe problemele sociale și de politică internă. Și pentru opoziția de dreapta, subiectul principal a fost combaterea corupției și a regimului oligarhic. A dispărut din agendă și subiectul unirii. Apropo, acest lucru l-a lipsit pe Dodon și pe socialiști de asul din mânecă, aceștia îmblânzindu-și mesajele geopolitice.

5. Transnistria – pentru „independenți”

La alegerile parlamentare din 24 februarie, a participat un număr record de alegători din Transnistria – peste 33 de mii. Aceasta înseamnă de două ori mai mult decât, de exemplu, în cel de-al doilea tur al alegerilor președintelui Moldovei în anul 2016, când transnistrenii s-au mobilizat pentru votare la fel de activ.

De data aceasta, de dimineață până seara târziu, de pe malul stâng pe cel drept și invers se deplasau coloane de autobuze și microbuze pline cu alegători. La secțiile unde au votat transnistrenii s-au format cozi, iar undeva chiar a apărut și îmbulzeală. Mulți explicau această dorință atât de mare a transnistrenilor de a vota nu doar prin faptul că au fost aduși organizat, dar și că pentru un vot se plăteau 20 de euro. Se mai vorbea și despre faptul că pe drum, alegătorii erau instruiți, pentru cine să voteze. Ce-i drept, dovezi nu au fost prezentate.

Așa sau altfel, deschiderea urnelor a demonstrat că în ambele circumscripții, candidații socialiști au pierdut și că au câștigat candidații independenți, considerați loiali Partidului Democrat. Ce-i drept, pe listele de partid, 53,5% au votat pentru PSRM, iar 15,5% - pentru PDM.

În opinia lui Andrei Popov, smulgerea de la socialiști a două mandate sigure în circumscripțiile transnistrene înseamnă, fără îndoială, o umilire pentru Igor Dodon. „Surpriza mai constă în faptul că administrația transnistreană, din câte se vede, este suficient de capabilă să colaboreze cu guvernarea moldovenească, care este în conflict deschis cu Rusia, adică să meargă împotriva voinței Moscovei”, menționează expertul.

Votarea masivă organizată a transnistrenilor a stârnit un val de nemulțumiri în societatea moldovenească. Modul în care a fost organizată votarea, la fel ca și profilurile candidaților care au învins și despre care în Tranisnistria nu se știe nimic – toate acestea sunt „profanare pură a reprezentanței Transnistriei în parlamentul Moldovei”, concluzionează Popov.

6. Bălțiul nu este „al nostru”

O altă surpriză a acestor alegeri a devenit pierderea în capitala de nord a poziției de către „Partidul Nostru”. Reprezentanții PN nu doar că nu au reușit să treacă pragul electoral, dar nici să treacă în parlament măcar un candidat în circumscripțiile uninominale. Chiar dacă în circumscripția din Bălți, mulți le-au prezis victoria.

Acest lucru este deosebit de straniu mai ales după ce acum o jumătate de an, la alegerile primarului din municipiul Bălți a câștigat candidatul PN Nicolai Grigorișin, propus de Renato Usatîi, care demisionase din postul de primar.

Andrei Popov este de părere că motivul poate fi paradoxal: înainte de alegerile primarului, când Partidul Democrat a lovit în „Partidul Nostru” cu toate armele, cei de la PN au declarat greva foamei, transformând primăria orașului într-un focar de rezistență față de regim. Și prin aceasta, au atras compasiunea și simpatia orășenilor. Însă în ultima jumătate de an, cu excepția câtorva episoade, Partidul Democrat și holdingul media al acestuia, practic, nu au observat „Partidul Nostru” și nici pe Usatîi.

Astfel, ei s-au pomenit la periferia procesului politic. Și atenția, iar după aceasta și voturile electoratului de stânga de la nordul Moldovei, au trecut la socialiști. Aceștia au câștigat la Bălți și în circumscripțiile uninominale, și pe listele de partid.

7. Orașul Chișinău, liber

În capitală, pentru aceste alegeri, au fost create 11 circumscripții, inclusiv două în suburbii. Conform rezultatelor votării, acestea au fost împărțite între ACUM (șase circumscripții) și socialiști (cinci circumscripții). Unica circumscripție din capitală în care democrații au reușit să ajungă până pe locul al doilea a fost cea cu nr. 33 (suburbiile din sud). Acolo, în afară de democratul Constantin Țuțu, liderului Partidului „Platforma DA” Andrei Năstase i-a fost concurent candidatul-clonă și alți câțiva spoileri.

În ce-i privește pe „șor”-iști, aceștia nu au reușit să demonstreze un rezultat bun în nicio circumscripție din Chișinău.

Astfel, alegerile din Chișinău s-au deosebit foarte mult de cele din țară, transformându-l într-un fenomen electoral deosebit. „Acest lucru demonstrează că cea mai informată parte a populației, care depinde mai puțin de administrația locală și care nu este atât de vulnerabilă în fața resurselor administrative, este mult mai puțin afectată de manipulare și propuneri populiste”, susține Andrei Popov.

Și dimpotrivă, Partidul Democrat a demonstrat cele mai bune rezultate în sate. Deci, acolo unde viața oamenilor depinde la maximum de primar, de aleșii locali și funcționari care, în ultimii ani, au aderat masiv la PDM.

Autor: Evgheni Solari

Партнерские ссылки