-5ºC Chișinău
Vineri 14 decembrie 2018

Кишинев sau Кишинэу- 2? Care sunt recomandările Consiliului Europei privind denumirile localităților Moldovei?

În valul de polemici despre scrierea corectă în limba rusă a denumirilor localităților moldovenești apar noi participanți. Centrul pentru Jurnalism Independent a publicat comentariul lui Marius Tărîță, doctor în istorie, care consideră că în limba rusă trebuie utilizate variantele românești ale toponimelor, deoarece așa stipulează Legea „Cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești“. Editorialistul NM Evghenii Șolari a analizat această lege și, totodată, convențiile europene și recomandările Consiliului Europei. A constatat că Moldova de mult și-a asumat obligațiunea de a expune toponimile în limbile minorităților naționale.

Centrul pentru Jurnalism Independent a publicat săptămâna trecută pe site-ul său comentariul lui Marius Tărîță, doctor în istorie. Autorul își exprimă nemulțumirea față de „polemica controversată“ pe tema scrierii corecte în limba rusă a denumrilor localităților moldovenești.

Polemicile au fost provocate de noile observații ale Consiliului Coordonator al Audiovizualului (CCA), care solicită utilizarea în emisiunile de limba rusă a denumirilor localităților stabilite prin legile moldovenești, adică „Chișinău“, „Bălți“ și derivatele acestora.

Printre factorii care au „alimentat“ discuțiile, Tărîță numește articolul „Кишинев sau Кишинэу? Cine are dreptate în dezbaterile despre denumirile orașelor Moldovei?“ publicat de NewsMaker.

Tărîță a scris că, reflectând acest subiect, NM „a alunecat prea mult în sfera manipulării“. Și a adus propriile argumente în favoarea utilizării în limba rusă a toponimelor identice celor pronunțate în limba română. Astfel, drept răspuns la spusele filologului rus despre faptul că „Кишинэу“ (Chișinău) „nu sună rusește“, Tărîță menționează că „nici Mahacikala, capitala Daghestanului, subiect al Federației Ruse, nu prea sună rusește. La fel, denumirile altor orașe din statele vecine Federației Ruse — Helsinki, Stockholm, Beijing/Pekin, nu sună deloc rusește“.

În continuare, el face referire la Legea din 1989 „Cu privire la funcționarea limbilor vorbite pe teritoriul RSS Moldovenești“. Tărîță scrie că atâta timp cât această lege este în vigoare, ea trebuie respectată nu doar de organele puterii de stat, ci și de mass-media. Deși în această lege nu se spune nimic despre mass-media.

O încălcare a respecivei legi, autorul consideră și instalarea plăcuțelor bilingve pe instituțiile de stat și pe clădirile școlilor. În opinia sa, bilingvismul în Moldova nu este reglementat juridic și încercarea de a-l implementa „va duce la încălcarea legii din 31 august 1989“ (în realitate, în lege se stipulează că „limba rusă [...] se utilizează pe teritoriul republicii de rând cu limba moldovenească ca limbă de comunicare internațională, ceea ce asigură aplicarea unui bilingvism real național-rus și rus-național“ [art. 3]. De fapt, autorul este deranjat mai puțin de „problema“ bilingvismului decât de faptul că pe plăcuțe este formulat în limba rusă „Кишинёв“ (Kișinev) și nu „Кишинэу“ (Chișinău).

Sub textul articolului scris de Tărîță este indicat faptul că Centrul pentru Jurnalism Independent l-a publicat în cadrul unui proiect pentru asigurarea accesului la informație, promovarea valorilor și integrării europene.

Valorile europene sunt menționate la țanc.

În convențiile europene ratificate de Moldova și în recomandările Consiliului Europei, adresate autorităților moldovenești, problemei lingvistice îi este acordată o atenție deosebit de mare.

În anul 1996, Moldova a ratificat Convenția-cadru privind protecția minorităților naționale. Acest document al Consiliului Europei are prioritate în raport cu legislația națională în țările care l-au ratificat. În art. 11 (3) al Convenției se vorbește despre necesitatea de a reprezenta în limbile minorităților naționale nu doar toponimele oficiale, ci și cele locale tradiționale.

Acest lucru se referă nu numai la utilizarea indicatorilor toponimici în localități, dar și la mass-media, ceea ce rezultă clar din Cea de-a patra concluzie privind Republica Moldova, care a fost aprobată la 25 mai 2016 de către Comitetul Consultativ al Consiliului Europei pentru Convenția-cadru privind protecția minorităților naționale. Concluzia Comitetului se regăsește, de fapt, în Anexa Convenției și în interpretarea oficială de către Consiliul Europei a aplicării acestui document în Moldova.

În capitolul 68 al documentului se spune: „Recunoscând necesitatea păstrării listelor oficiale ale toponimelor în scopuri administrative, Comitetul Consultativ atenționează că utilizarea exclusivă a limbii de stat duce la apariția impedimentelor ce țin de utilizarea limbilor minorităților naționale“.

Drept exemplu este prezentată hotărârea Consiliului Coordonator al Audiovizualului din ianuarie 2016, când 13 canale tv au fost avertizate pentru utilizarea denumirilor „incorecte“ ale localităților în emisiunile de limba rusă.

Comitetul și-a manifestat interesul față de faptul că CCA s-a adresat Academiei de Științe a Moldovei cu o întrebare atât de complicată, pentru a obține o concluzie lingvistică. Recunoscând importanța consultării academicienilor, autorii concluziei consideră „de importanță vitală examinarea multilaterală a semnificației simbolice atribuite denumirilor geografice în mediul plurilingvismului și asigurarea unor consultări minuțioase cu persoanele care aparțin minorităților naționale, pentru a ține cont de poziția și îngrijorarea lor în găsirea unei soluții potrivite“.

În capitolul 70, Comitetul Consultativ cheamă autoritățile la colaborare și dialog cu reprezentanții minorităților naționale pentru a evalua multilateral practica existentă și pentru a elabora principiile pentru utilizarea denumirilor geografice în limbile minorităților naționale în conformitate cu art. 11 al Convenției-cadru privind protecția minorităților naționale.

În lista recomandărilor care urmează să fie îndeplinite se menționează: „Dezvoltarea proactivă în Moldova a diversității lingvistice, promovând în mesajele oficiale și în toponimie utilizarea limbilor minorităților naționale, în special a celor vorbite de grupurile mai puțin numeroase“.

Astfel, recomandarea-cheie a Consiliului Europei în acest caz constă în faptul că autoritățile Moldovei trebuie să inițieze dialogul cu reprezentanții vorbitorilor de limba rusă, să identifice o soluție potrivită, iar în caz de necesitate, să modifice legislația.

Până în prezent însă, prin intermediul CCA, autoritățile preferă măsurile unilaterale — recomandări și avertizări, în detrimentul consultărilor. În locul dialogului, membrii CCA vorbesc despre faptul că „trebuie respectată legea și evitată provocarea polemicii“.

Pe de altă parte, recomandărilor CCA s-au supus mai ales mijloacele mass-media pentru care limba rusă nu este de bază și care traduc noutățile din limba română în rusă. Cea mai mare parte a presei ruse s-a împotrivit recomandărilor, prezentând în acest sens contraargumente sau ignorându-le.

Pe fundalul lipsei unui dialog normal și a dezbinării lingvistice în societate, discuția „prin corespondență“ sub formă de comentarii în rețelele de socializare devin radicale și capătă caracteristicile unui nou conflict național-lingvistic.

Majoritatea jurnaliștilor ruși și a celor pentru care rusa este limbă maternă sunt împotriva utilizării în limba rusă a calchierilor din limba română în utilizarea toponimelor.

Pentru mulți vorbitori de limba română însă este un principiu — de a-i impune pe ruși să numească localitățile în limba rusă așa, cum s-au obișnuit ei să le audă în limba română.

Sunt însă și excepții. Cunsocută pentru viziunile sale pro-românești, prim-vicepreședintele Partidului Unității Naționale, doctorul în filologie Ana Guțu a declarat, pe neașteptate pentru mulți, în cadrul unei emisiuni la Accent TV, că nu consideră corect ca oamenii să fie impuși, cum să numească localitățile.

Potrivit ei, ortografia oricărei limbi — română, franceză sau rusă — necesită adaptare în pronunțarea și scrierea acestor denumiri și această realitate lingvistică trebuie luată în considerare. „Eu cred că așa cum românii nu trebuie să-i învețe pe ruși, cum să vorbească în limba rusă, nici rușii nu trebuie să ne învețe în ce limbă noi vorbim și cum se numește ea“, a spus Guțu.

În realitate, în loc de toleranță, căutare a compromisurilor și dialog al culturilor, și în discuțiile publice, și în cercurile oficiale și politice continuă să domine fobiile, viziunile de revanșă și tendința spre comandă administrativă. Chiar dacă uneori se încearcă acoperirea acestora cu valori europene.

Autor: Evgheni Solari

Партнерские ссылки