13.32ºC Chișinău
Joi 18 aprilie 2019

Lucrul nelăsat de azi pe mâine. De ce în Moldova se lucrează mult, ieftin și ineficient

Din cauza migrației în masă și a scăderii natalității, cota populației angajate din Moldova se apropue de punctul critic. Și dacă angajatorii se plâng de deficit de cadre calificate și cerințe exagerate ale candidaților, cei care caută un loc de muncă susțin că în țara noastră, condițiile de muncă sunt adesea inumane. NM a decis să analizeze, ce regim și condiții de muncă oferă  companiile moldovenești și să le compare cu cele aprobate în alte țări.

Cât și cum se lucrează în diferite țări

Organizația Internațională a Muncii (OIM) a ajuns la concluzia că „ziua de muncă îndelungată sau nelimitată este un semn al slabei dezvoltări a economiei țării”.

Potrivit datelor OIM, în anul 2017, cea mai îndelungată săptămână de muncă a fost în Thailanda – 84 de ore: acolo este adoptat regimul de șase zile de muncă, deci, sunt câte 14 ore pe zi. Un alt campion este Costa Rica, țară în care, în medie, se lucrează câte 72 de ore pe săptămână: dacă s-ar lucra cinci zile pe săptămână, ar fi câte 14,5 ore pe zi.

În aceste cazuri însă e vorba de indicii țărilor în care programul de lucru se reglementează cumva. Dar sunt țări foarte sărace din Africa, de exemplu, Sierra Leone, Kongo, Burundi sau cele din Asia – Laos, Timor-Leste, Nepal, unde progamul de lucru nici azi nu este limitat în niciun fel.

Iar în legislația Indiei, nu există niciun fel de stipulări nici despre programul de lucru ori salariul minim, nici despre concediul minim pentru angajați.

În Japonia – o țară atât de dezvoltată, există o altă problemă: acolo, săptămâna de muncă este, conform legislației, de 44 de ore, adică programul unei zile de muncă, în cazul a cinci zile de lucru, nu depășește 9 ore. În realitate însă, cultura corporativă specifică și cea națională duce la aceea că ziua de muncă a unui japonez poate dura 14 ore și chiar mai mult. În consecință, acest lucru s-a transformat într-un „karōshi” – moarte provocată de infarct sau accident vascular cerebral, din cauza oboselii, insuficienței de somn și a stresului interminabil la locul de muncă. În fiecare an, în Japonia, „karōshi” devine cauza morții a mii de personae, inclusiv a reprezentanților din nivelurile cele mai înalte ale guvernării.

În SUA, durata unei zile de muncă nu este limitată, acolo nu există nici noțiunea de salariu minim. În statele Uniunii Europene, legislația muncii este redusă la un standard unic – cel mult 48 de ore de muncă pe stăptămână.

Experimentul suedez

În anul 2015, în Suedia, s-a decis efectuarea unui experiment social – reducerea zilei oficiale de lucru de la opt până la șase ore. Studiile teoretice au demonstrat că din punct de vedere al rentabilității opt ore sunt prea multe, întrucât angajații își pot îndeplini obligațiunile funcționale și în șase ore. Iar cele două ore rămase pot fi acordate pentru odihnă și comunicarea cu familia, ceea ce ar favoriza o motivație suplimentară pentru muncă.

De asemenea, s-a constatat că în Suedia, ziua îndelungată de muncă nu crește productivitatea, deoarece ultimelor ore de lucru revin cel mult 10 la sută din activitate.

Experimentul din Suedia a demonstrat: dacă se reduce ziua de muncă, angajații obosesc mai puțin, solicită mai rar zile libere și recurg mai rar la buletinul medical, atmosfera în colectiv se îmbunătățește și chiar devine mai bună atitudinea angajaților față de conducere. Cu toate acestea, în Suedia s-a renunțat la ziua de lucru cu durata de șase ore. Cauza principală – este prea costisitor pentru angajați, mai ales ținându-se cont de încărcătura fiscală deosebit de înaltă.

Însă unele companii private din Suedia, la fel ca și în Danemarca și Norvegia, au decis totuși să adopte ziua de muncă redusă și mențin și astăzi un asemenea regim de lucru.

Problema privind durata zilei și a săptămânii de muncă ajunge adesea în agenda celor mai importante forumuri economice. Astfel, la Forumul economic mondial din Davos, care s-a defășurat la sfârșitul lunii ianuarie 2019, experții au îndemnat companiile să-și revadă atitudinea față de regimul de lucru. Psihologul Adam Grant, de la Wharton School, Pensylvania, a menționat că atunci când se reduc orele de muncă, angajații produc tot atât, însă lucrează mai eficient și mai calitativ și se simt mai bine.

Cât și cum se lucrează în Moldova

În Moldova, legislația muncii se încadrează, formal, în normele propuse de Organizația Internațională a Muncii: săptămâna de muncă nu depășește 40 de ore, iar durata zilei de lucru este de cel mult 10 ore.

newsmaker.md/rom/noutati/de-ce-in-moldova-nimeni-nu-vrea-sa-lucreze-ce-zic-oamenii-de-afaceri-39866

Dacă însă ziua de muncă este mai îndelungată, este necesar acordul în scris al angajatului și o remunerare specială pentru orele de peste program. Aceste cerințe nu se răsfrâng asupra activității peste program în domeniul apărării naționale, infrastructurii (drumuri, comunicații), serviciului poștal.

De fapt, în Moldova, legislația muncii se încalcă la orice pas, mai ales în sectorul informal, unde lucrătorul pur și simplu nu este angajat oficial.

Potrivit datelor ultimului raport al Băncii Mondiale privind transformările pe piața mondială a muncii, până la 50% din populația activă a Moldovei este încadrată în sectorul informal al economiei. Ocuparea forței de muncă informale este caracteristică în special pentru comerț și servicii, mai ales acolo unde e nevoie de munca meseriașilor de calificare medie, de exemplu, la activitățile ce țin de service și reparații. Este deosebit de dificil să se estimeze nivelul ocupării informale a forței de muncă în agricultură, mai ales în cazul muncilor sezoniere.

newsmaker.md/rom/noutati/chiar-daca-gaseam-un-serviciu-interesant-salariul-era-de-doar-3-4-mii-de-lei-patru-40320

Potrivit expertului IDIS Viitorul Veaceslav Ioniță, astăzi, doar 10 la sută din angajații din Moldova, cu excepția sferei bugetare, sunt angajați la muncă cu respectarea tuturor normelor legislației muncii, inclusiv ziua de muncă de opt ore, salariul „în plic” în volum deplin, defalcările în fondul social etc. Acest lucru duce la încălcarea permanentă a drepturilor angajaților, inclusiv la reciclări forțate, neachitarea orelor peste program.

Acest lucru este confirmat și de datele Inspectoratului de stat al muncii: anul trecut, instituția în cauză a efectuat 2317 controale, depistând 15179 de încălcări ale condițiilor de muncă. Cele mai răspândite – neachitarea salariului, atragerea în câmpul muncii fără angajare oficială, precum și sarcini și obligațiuni de muncă suplimentare, fără înregistrarea acestora și fără remunerare.

La fel, conform datelor aceluiași raport al Băncii Mondiale, în Moldova, se constată o problemă gravă ce tine de aprecierea stagiului de muncă și a experienței. Astfel, de exemplu, în țările dezvoltate ale lumii, în fiecare an de stagiu de muncă, salariul angajatului este majorat, în medie, cu 4% (în funcție de inflație), în Suedia, acest indicator constituie 5,5%, în Germania – 4,4%, iar în Moldova – 1,8%.

Pe lângă toate, în Moldova, sunt slab dezvoltate asociațiile profesionale care au menirea de a-i apăra pe angajați și drepturile acestora, în realitate însă aproape că nu se ocupă de aceasta. În total, doar 25 la sută din angajați sunt membri ai sindicatelor.

În concluzie

Conform datelor Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE), lideri la capitolul rentabilitatea muncii au fost, în anul 2017, Luxemburg ($67,41 pe oră), Norvegia ($51,69 pe oră) și Elveția ($49,31 pe oră).

În anul 2017, Moldova nici nu a fost inclusă în acest clasament. Iar aceasta înseamnă că ratingul rentabilității în țara noastră este mai mic de $30 pe oră, adică mai puțin decât în Costa Rica și Mexic.

La calcularea rentabilității conform metodicii OCDE, s-a constatat că în anul 2017, o oră de muncă, cacapitolul rentabilitate, a costat în Moldova $2,58.

Totodată, Moldova este unul dintre liderii la capitolul durata anului de lucru. În medie, acesta durează 2011 ore. În Rusia, de exemplu, acesta este de 1974 de ore, în Italia – 1730 de ore, în Danemarca – 1430 de ore.

Un lucrător mediu din Moldova se află la locul de muncă un pic mai puțin timp decât un coleg de-al său din America Latină și aproape cu o treime mai mult decât un lucrător din UE. Însă valoarea muncii sale este cu 50% mai mică decât cea din America Latină și cu 300% mai mică decât cea medie europeană.

Autor:

Партнерские ссылки