Marea revoluție armenească
13 lecții pentru Moldova
Revoluția pașnică din Armenia, care a avut loc în lunile aprilie-mai curent, continuă să sensibilizeze întreaga lume. António Guterres, Secretar general al ONU, a numit procesul de transmitere a puterii în Armenia un exemplu „fantastic" de reglementare a problemelor politice dintre popor și guvernare. Pentru a studia acest fenomen, în prezent, cercetători din diferite țări vin în Armenia. Și reporterul NM Marina Șupac a fost la Erevan și a aflat, ce lecții poate învăța Moldova din „revoluția de catifea" din Armenia.
Lecția nr. 1
Antrenament înainte de revoluție
Participanții la revoluție, cu care a discutat reporterul NM, sunt siguri că revoluția de catifea a devenit o continuare logică a protestelor care au avut loc în Armenia după evenimentele tragice din anul 2008.

În anul 2008, după alegerea lui Serj Sargsyan în funcția de președinte, la Erevan au avut loc proteste de amploare împotriva numirii lui. În timpul acestora, în urma confruntărilor cu poliția, au decedat 10 oameni, iar peste 200 de persoane au fost rănite. Jurnalistul și activistul Nikol Pashinyan a fost condamnat atunci la șapte ani de închisoare pentru organizarea dezordinii publice. Pashinyan și-a ispășit o jumătate din acest termen, iar în anul 2012, el a fost ales deputat în parlament.

Printre cele mai mari proteste care au precedat revoluția de catifea, potrivit interlocutorilor NM, a fost protestul împotriva construcției parcului Mashtots din centrul Erevanului, mișcarea „100 de drame" împotriva majorării prețurilor pentru călătoria cu transportul public, protestul „Electric Erevan" împotriva majorării prețurilor la energia electrică, protestul angajaților uzinei chimice „Nairi" contra întârzierii salariilor. Aceste proteste i-au călit pe activiștii locali și au dezvoltat abilitățile lor organizaționale.
În timp ce în Armenia protestau în special activiștii civici, cele mai multe proteste din Moldova se organizau la inițiativa partidelor politice. La 7 aprilie 2009, în rezultatul dezordinelor în masă, în Moldova s-a produs schimbarea puterii – în locul Partidului Comuniștilor au venit partidele care se autointitulează proeuropene. Protestele din aprilie au fost inițiate de Partidul Liberal Democrat.

În anii 2011-2014, la inițiativa comuniștilor, în Moldova s-au desfășurat proteste antiguvernamentale de amploare, iar în anul 2015, după „furtul miliardului", eștafeta a fost preluată de Platforma civică „Demnitate și Adevăr" (DA) care, în curând, a devenit partid politic. Împreună cu partidele din opoziție „Partidul Nostru" al lui Renato Usatâi și cel al socialiștilor condus de actualul președinte al Moldovei Igor Dodon, DA a organizat câteva proteste de amploare la Chișinău, în anii 2016-2017, care însă nu au dus la schimbarea așa-zisei guvernări proeuropene.

Protestul pedagogilor care cereau majorarea salariilor este, probabil, unicul eveniment de amploare de acest gen din Moldova, din ultimii patru ani, în care nu a fost implicat politicul.
Cel mai adesea, participanții la protestele din Armenia negau agenda politică și subliniau că protestul lor este civic. Potrivit afirmațiilor activistei și coordonatoarei de proiecte în cadrul organizației neguvernamentale „O societate fără violență" Avnik Melikian, după evenimentele din luna martie 2008, oamenii au început să asocieze activismul politic cu ceva negativ și încercau să evite orice unde era menționată politica.
De data aceasta, a fost un scop politic concret – de a nu permite președintelui Serj Sargsyan să devină prim-ministru, de a nu-i permite partidului său să acapareze puterea în toate domeniile, de a obține alegeri libere. Oamenii au înțeles că problemele lor, într-un fel sau altul, țin de un singur om. Protestul a fost personificat, a fost împotriva unei persoane care a creat întregul sistem. Noi am înțeles că, izbăvindu-ne de acest om, ne vom debarasa, treptat, și de sistem.
- Grigor Yeritsyan, liderul organizației neguvernamentale „Tineretul progresist al Armeniei"
Societatea civilă din Moldova a încercat să organizeze proteste de sine stătător, invitând în același timp diferite forțe politice. Așa fost în toamna anului 2016, când în parlament era dezbătut votul de neîncredere guvernului condus de Pavel Filip, și după decizia de transferare a „miliardului furat în datorie de stat". O altă încercare a fost în luna februarie 2017, în timpul organizării „marșului solidarității împotriva corupției și dictaturii", precum și în luna mai 2017, când s-a organizat un miting împotriva modificării sistemului electoral. În consecință, astfel de acțiuni oricum deveneau „politice" – lozincile de partid răsunau peste tot.
Lecția nr. 2
Implicarea tinerilor





Tinerii au fost motorul protestului.

La fel ca și în Moldova, tinerii din Armenia erau revoltați din cauza corupției și a acaparării puterii. Anume datorită tineretului, protestul din Armenia a fist dinamic și de amploare: studenții organizau greve și utilizau pe larg doferite metode de mobilizare.
Tinerii își exprimau protestul în mod creativ. Interlocutorii NM menționau că înainte, nu a fost nimic de acest gen. De exemplu, tinerii organizau spectacole artistice direct în stradă, blocând astfel drumul: jucau baschet, prezentau concerte spontane.

Este important faptul că tinerii nu s-au mobilizat în jurul lui Pashinyan sau al altor lideri politici. Grigor Yeritsyan explică acest lucru prin faptul că organizațiile studențești se subordonau partidului de la guvernare și, în esență, serveau pentru tineri ca trambulină în Partidul Republican.
Analistul politic și directorul Centrului de cercetări regionale Richard Giragosian a spus pentru NM: „În prima săptămână a protestului, când vorbeam cu tinerii protestatari, ei spuneau că sunt aici nu pentru Pashinyan – mulți dintre ei nici nu-l cunoșteau. În cea de-a doua săptămână, Pashinyan le-a cucerit simpatia prin carisma și tactica sa și mișcarea a început să se extindă și geografic, și demografic".

Richard Giragosian
Cu toate acestea, potrivit lui Grigor Yeritsyan, tinerii care mai devreme nu făceau parte din niciun fel de consilii studențești, au început să-și întemeieze propriile mișcări. De exemplu, la universitatea de stat, studenții au înființat mișcarea „Resetarea", a cărei cerință de bază era resetarea sistemului educațional. Studenții protestau, chiar dacă riscau să fie exmatriculați.

Yeritsyan precizează că ulterior, s-au alăturat universitatea tehnică și cea de medicină. Desigur, au fost universități care nu s-au implicat prea activ. În ansamblu însă aceasta a fost o grevă generală. Întregul proces de studii a fost stopat.

Tinerii au înțeles că nu au de ce să le fie frică: ei se concediau din instituțiile de stat pentru a se alătura protestelor, iar cei care studiau în străinătate reveneau în Armenia pentru a participa la proteste.

Grigor Yeritsyan
„A protesta a devenit un trend. Până la urmă, aproape toți au ieșit în stradă", susține Grigor Yeritsyan.
Reuters/Gleb Garanich
„Când tinerii erau observatori la alegeri și comunicau activ despre încălcări, republicanii îi sunau pe părinții acestora și îi rugau să-și liniștească copiii. Acest lucru a funcționat. Părinții își urmau imediat copiii, nu a fost invers"
Într-o anumită măsură, „revoluția de catifea" din Armenia a devenit o revoluție a generațiilor. Levon Barseghyan, membru al inițiativei „Alungă-l pe Serj", președinte al Clubului jurnaliștilor „Asparez" din Ghiumri, a menționat pentru NM că înainte, regimul folosea pe larg relația tradițională dintre copii și părinți, puternică în familiile armenilor. „Când tinerii erau observatori la alegeri și comunicau activ despre încălcări, republicanii îi sunau pe părinții acestora și îi rugau să-și liniștească copiii. Acest lucru a funcționat. Părinții își urmau imediat copiii, nu a fost invers", afirmă jurnalistul.

În consecință, ceea ce a pornit ca mișcare a tinerilor, treptat, i-a atras și pe oamenii de vârstă medie, și pe cei în etate. În Moldova, dimpotrivă, persoanele în vârstă sunt primii care vin la protestele antiguvernamentale. Ba mai mult, în anul 2017, de Ziua Independenței, pensionarii au organizat propriul protest împotriva lipsei protecției sociale.

Și totuși, experiența protestelor din Armenia a început să fie preluată câte puțin și în Moldova. Din luna iulie 2018, datorită mișcării „Occupy Guguţă", și în Moldova au început să fie organizate proteste creative. Această mișcare, creată de un grup de tineri, a devenit un răspuns la pericolul de a fi distrusă cafeneaua „Guguță" din parcul central al capitalei. Activiștii organizează spectacole, discuții în spațiul public, aderă la protestele antiguvernamentale ale opoziției, unde se evidențiază din mulțime prin pancarte creative și sunete de tobe.

Lecția nr. 3
Unificarea eforturilor activiștilor civici și ale celor politici
Marșul lui Nikol Pashinyan „Pasul meu" sau, cum a mai fost numit, „Fă un pas", organizat din Ghiumri spre Erevan, a luat start, practic, concomitent cu mișcarea de tineret „Alungă-l pe Serj", care s-a desfășurat în centrul capitalei. La 13 aprilie, ambele mișcări s-au unit, având același scop – de a nu-l lăsa pe Serj Sargsyan să ajungă la putere. Mulți consideră că o coaliție a activiștilor politici și civici a devenit cheia succesului mobilizării celor mai diferite grupuri ale societății.

Lozinca „Fă un pas, alungă-l pe Serj" este percepută acum ca o mișcare comună, însă acestea au fost două mișcări diferite.
AFP/Scanpix
„Eram doar vreo 50-60 de oameni, preponderent tineri. Polițiști nu erau – nu-i interesau acest protest. Noi ne deplasam prin oraș cu postere creative, ne opream lângă oficiile Partidului Republican de la guvernare. În timpul acestui protest, eu credeam că nu va fi niciun efect, însă nu puteam sta cu mâinile în sân", își amintește Grigor Yeritsyan, și el participant al mișcării „Alungă-l pe Serj".

Potrivit afirmațiilor sale, inițial, la protest participau doar activiștii civici, dar și aceia erau puțini. „Însă zi de zi, numărul oamenilor devenea tot mai mare. A început să apară speranța. S-a ajuns până la aceea că toată organizația mea a mers la grevă", susține Yeritsyan.
Și jurnalistul Levon Barsegyan își amintește că atunci când Pashinyan a început marșul la Ghiumri, unde Bargsyan trăiește și lucrează, mulți erau sceptici față de această idee. „Când el a început marșul, era însoțit de vreo patru persoane. Oamenii credeau că e vreo distracție oarecare. El a intrat în Erevan cu 50-60 de oameni, iar până la piața din centru, în aceeași zi, a ajuns cu câteva mii de persoane. A fost anunțat mitingul (la 13 aprilie) și a început să plouă. Mulți își făceau griji că din cauza ploii, oamenii nu vor veni și protestele se vor termina cu aceasta. Însă au venit cu mult mai mulți oameni decât ne așteptam", a menționat el.

Și în Moldova se constată, periodic, încercări de a uni astfel de eforturi. Ce-i drept, asemenea inițiative, de regulă, sunt de scurtă durată. De exemplu, în anul 2011, Partidul Comuniștilor a inițiat Congresul civic pentru salvarea Moldovei, la care au fost invitați activiștii civici. În anul 2016, protestatarii din Platforma civică DA au decis să creeze Comitetul Salvării Naționale, în care au intrat politicieni, politologi și activiști. Protestele din anul 2017 împotriva sistemului electoral mixt au fost organizate de societatea civilă în colaborare cu partidele de opoziție, însă mai târziu, aproape că s-a retras din proprie inițiativă, lăsându-i pe politicieni în fruntea mișcării protestatare.
Lecția nr. 4
Existența liderului
Fără lider nu ar fi fost revoluția.
Stepan Grigorian, conducătorul Centrului de globalizare și cercetări regionale, autorul cărții despre revoluția armenească
Majoritatea interlocutorilor NM au fost de părerea că nimeni din Armenia nu s-a așteptat că protestele vor fi cu succes și că Nikol Pashinyan va reuși să obțină susținere generală și să devină lider al mișcării.

„Nikol Pashinyan, ca lider al unicei opoziții în parlamentul din Armenia, a fost în timpul potrivit la locul potrivit", a constatat analistul Richard Giragosian.

Potrivit lui, în situația creată, Pashinyan „a fost un om corect": toți, începând cu opinia publică și terminând cu guvernarea, l-au subapreciat prea mult și guvernarea pur și simplu nu a văzut un pericol în protestele acestuia.
Nikol Pashinyan a fost aproape de popor nu doar în cuvântări, ci și prin felul în care arăta.
În timpul protestului, el și-a lăsat barbă, a schimbat costumul de oficiu pe unul „de camuflare", chipiu și rucsac. După ce Pashinyan și-a rănit o mână în timpul protestelor, la imaginea sa a mai apărut un detaliu – mâna bandajată. Imaginea lui Pashinyan în costum „de camuflare" amintea adesea de Monte Melkonian, erou național al Armeniei și participant activ la războiul din Karabah.
Reuters/Gleb Garanich
Pashinyan a demonstrat de nenumărate ori calități de lider în situații de criză. Acest lucru a fost demonstrat la 1 mai, când spiritele se încingeau, Nikol Pashinyan a propus oamenilor să se împrăștie, pe timp de noapte, și să revină dimineața, își amintește Giragosian. Atunci, el a reușit să stopeze revolta maselor și să nu admită violența.

Protestele din Moldova nu au deocamdată niciun lider. Protestele antiguvernamentale se organizează ori sub conducerea liderilor blocului ACUM Andrei Năstase și Maia Sandu, ori la îndemnul liderului „Partidului Nostru" Renato Usatâi, ori al președintelui Igor Dodon.
Lecția nr. 5
Solidaritatea generală
Protestul i-a unit pe cei mai diferiți oameni: locuitori din sate și orașe, tineri și bătrâni, adepți ai valorilor tradiționale și activiști pentru drepturile omului. Interlocutorii NM menționează că în toți anii de independență, societatea armenească nu a mai văzut o asemenea solidaritate generală.

„Din punct de vedere economic, Armenia nu este o țară prea dezvoltată. În ultimele decenii, s-a format o prăpastie între cei bogați și cei săraci. Însă în timpul acestor proteste, noi am văzut că oamenii sunt unul pentru altul, se apără reciproc", își amintește Grigor Yeritsean.

De menționat că, la fel ca și în Moldova, presa pro-guvernamentală din Armenia a încercat să ațâțe spiritele homofobe, pentru ca cei nemulțumiți de guvernare să nu adere la protest. Potrivit lui Ovanes Isahean, jurnalist, membru al organizației pentru apărarea drepturilor omului „Pink", participarea comunității LGBT la protest a provocat apariția în presă a știrilor care îi asociază pe liderii protestului cu LGBT. Însă acest lucru nu a avut efectul dorit – liderii protestului nu s-au dezis de adepții LGBT și nici protestatarii de rând nu au fost deranjați de acest lucru.

În Moldova, din cauza disputelor geopolitice dintre diferitele grupuri ale populației, e greu de imaginat o asemenea solidaritate generală. În anul 2016, opoziția proeuropeană și cea prorusă, conduse de Andrei Năstase, Igor Dodon și Renato Usatâi, a încercat să unească eforturile și chiar a organizat câteva proteste comune, însă în scurt timp, fiecare a mers în tabăra sa. Geopoliticul a fost prezent și la protestele din anii 2017 și 2018.
Lecția nr. 6
Descentralizarea protestatarilor
Armenia, la fel ca și Moldova, este o țară extrem de centralizată, și în plan politic, și în cel economic. Nikol Pashinyan însă a înțeles că mișcarea protestatară trebuie să înceapă din regiuni. El a trecut prin cinci regiuni și a început marșul în Ghiumri. Potrivit afirmațiilor lui Levon Barsegian, datorită acestui marș, în proteste a fost implicat nu doar Erevanul, așa cum se întâmpla înainte, la protestele antiguvernamentale, dar și toate regiunile Armeniei.
Potrivit lui, zilnic, oamenii protestau în regiuni, iar la mitingurile principale veneau în capitală. De exemplu, din Ghiumri, el venea la Erevan aproape la fiecare miting de seară.

Analistul Stepan Grigorian atrage atenția asupra faptului că Ghiumri și alte regiuni au jucat un rol foarte important și prin faptul că atunci când s-au început acolo protestele, acest lucru a distras atenția forțelor de ordine, or, până atunci, toți polițiștii erau concentrați în capitală. Un detaliu important: protestele din regiuni erau inițiate de activiștii civici și nu de colegii de partid ai lui Pashinyan.
Foto: Acțiune de protest în Ghiumri
De la schimbarea locurilor revoluția nu se pierde
Descentralizarea protestului a fost resimțită și la Erevan. Dacă la Chișinău protestele au loc în centru, în Piața Marii Adunări Naționale sau lângă cele mai importante structuri de stat, la Erevan, protestatarii se împărțeau în grupuri mici și astfel, protestul a cuprins întregul oraș. Locul și timpul organizării mitingurilor se schimbau în permanență. Timp de o zi, locul putea fi schimbat de trei ori. Uneori, locul adevărat era anunțat cu doar o oră până la eveniment. O asemenea descentralizare îi obosea pe polițiști, iar protestatarii se împrăștiau, noaptea, pe la casele lor și reveneau dimineața, odihniți.

De la 19 aprilie, Erevanul a fost, practic, paralizat din cauza protestelor. Potrivit analistului Richard Giragosian, limitând deplasarea transportului, Pashinyan a dat de înțeles guvernului că acesta din urmă nu poate controla situația.
Transportul a fost blocat: drumurile au fost închise cu coșuri de gunoi sau bănci și scaune, unii șoferi se prefăceau că li s-a blocat motorul și își lăsau mașinile pe partea carosabilă. Pe trecerile de pietoni nu înceta fluxul de oameni: protestatarii se deplasau dintr-o direcție în alta, nepermițându-i astfel transportului să circule. În metrou, oamenii se culcau la intrarea în vagoane, ca acestea să nu poată merge mai departe.
„Faptul că noi protestam prin grupuri mici în diferite părți ale orașului a devenit unul dintre factorii de succes. Poliția, chiar dacă și dorea, nu putea să ne oprească, pentru că noi eram oriunde. Creativitatea și tehnologiile online ne-au ajutat", este sigură Avnik Melikian, coordonator de proiecte în cadrul organizației neguvernamentale „O societate fără violență".
Lecția nr. 7
Utilizarea rețelelor de socializare
Experții și activiștii consideră că utilizarea eficientă a rețelelor de socializare este unul dintre principalii factori ai mobilizării în masă a oamenilor. „A fost ceva absolut nou, ceva copiat din Occident", menționează Stepan Grigoryan, conducătorul Centrului de globalizare și cercetări regionale, despre strategiile de utilizare a rețelelor de socializare de către protestatari.
Stepan Grigoryan aduce drept exemplu utilizarea Facebook. Evenimentele erau transmise de pe pagina lui Nikol Pashinyan în direct, fără întrerupere și numărul vizualizărilor în timpul acestor transmisiuni ajungea până la 800 de mii. Politologul își amintește că la început, când la mitingurile lui Nikol Pashinyan participau șase mii de persoane, transmisiunile erau vizualizate de zece ori mai mulți oameni.
Stepan Grigoryan aduce drept exemplu utilizarea Facebook. Evenimentele erau transmise de pe pagina lui Nikol Pashinyan în direct, fără întrerupere și numărul vizualizărilor în timpul acestor transmisiuni ajungea până la 800 de mii. Politologul își amintește că la început, când la mitingurile lui Nikol Pashinyan participau șase mii de persoane, transmisiunile erau vizualizate de zece ori mai mulți oameni.
„Iar ei toți sunt participanți ai mitingului. Și nu-i minic că la început, spectatorul stătea acasă și urmărea transmisiunea, peste două săptămâni el venea la protest", subliniază analistul.
Și în Moldova, în timpul evenimentelor din 7 aprilie, rețelele de socializare au fost utilizate pe larg. După aceea, Facebook adesea devenea un panou de agitație unic, cu ajutorul căruia cetățenii erau invitați să protesteze. În prezent, protestele opoziției sunt transmise online, pe paginile politicienilor. Însă aceste transmisiuni online nu provoacă o asemenea rezonanță și interes, ca cele din Armenia.
Piața media din Armenia, la fel ca și cea din Moldova, este monopolizată, de aceea rețelele de socializare au devenit principala sursă de informații despre protest.

Rețelele de socializare nu doar că i-au încurajat pe protestatari, dar și i-au ajutat să-și coordoneze acțiunile. Liderul organziației studențești AEGEE Yerevan Kalipso Bznuni susține că a fost un cerc al studenților activiști, care coordonau mișcarea protestatară. În rețelele de socializare erau formate grupuri în care coordonatorii postau instrucțiuni și anunțuri despre locul și ora următorului protest. Mesajele se răspândeau imediat printre internauți.
În comparație cu Moldova, în Armenia era utilizat pe larg Telegram. Avnik Melikian, activistă și coordonatoare de proiecte în cadrul organizației neguvernamentale „O societate fără violență", menționează că a fost creat canalul Infocomm, care a devenit o sursă operativă de informații despre proteste.
Un rol deosebit în mobilizarea oamenilor în Armenia l-au avut celebritățile de origine armeană, de exemplu, liderul formației rock System of a Down Serj Tankian. În postările sale de pe Facebook el și-a exprimat susținerea față de protest. Participanții protestului au desfășurat în rețelele de socializare o adevărată campanie prin care îl îndemnau pe Tankian să vină la Erevan și să însuflețească protestul prin evoluarea sa. El a răspuns și a venit. Acest lucru a consolidat și mai mult spiritul de protest al armenilor.

Lecția nr. 8
Mesajele protestului
Lozincile aveau menirea de a-i uni pe cetățeni. Protestatarii au acceptat să nu folosească lozincile naționaliste și să nu implice biserica. Nici drapelele de partid nu erau folosite.
Aceeași practică a fost aplicată în timpul protestelor comune din Moldova în anul 2016, organizate de Dodon, Usatâi și Năstase. Ei au acceptat să nu folosească drapelele partidelor și drapelele care simbolizează preferințele lor geopolitice, de exemplu, drapelul Uniunii Europene. Însă în scurt timp, protestele moldovenești au început să fie atrase tot mai mult în geopolitică.
Astfel, revoluția armenească a căpătat propriul brand.
Mesajele principale ale protestului din Armenia au fost formulate în așa fel, ca ele să fie aproape de fiecare. De exemplu, lozinca „duhov" (cu duh) este un rusism, un jargon care adesea este utilizat de fanii fotbalului. Pe pereții caselor din Erevan au apărut graffiti cu acest cuvânt, iar liderii și participanții protestului utilizau pe larg chipiurile și tricourile cu această inscripție. Ara Aslanian, designer din Erevan, a elaborat un font pentru lozinca „duhov", a tipărit cu acesta aproape trei mii de chipiuri de firmă și le-a împărțit în piață. Astfel, revoluția armenească a căpătat propriul brand.
Brandul revoluției „de catifea" din Armenia
Adesea de pe scenă răsunau mesaje care îndemnau spre unire. De exemplu, Zara Batoian, militantă pentru drepturile persoanelor cu dizabilități (după revoluție, a devenit viceminsitru al protecției sociale), a declarat de la tribună că în Armenia, toți au dreptul la un trai decent, inclusiv oamenii cu dizabilități, femeile, persoanele LGBT, minoritățile etnice.

„În timpul protestelor, au venit cu declarații oameni absolut diferiți, din domenii diferite. Au vorbit și studenți. Este foarte motivant când vezi pe scenă oameni pe care îi cunoști", își amintește președintele organizației studențești „AEGEE Yerevan" Kalipso Bznuni.
Lecția nr. 9
Participarea egală la mișcare a bărbaților și femeilor
Militanții pentru drepturile omului din Armenia sunt siguri că unul dintre cei mai importanți factori ai succesului este participarea egală la proteste a bărbaților și femeilor. Participarea activă a femeilor a avut o influență indirectă asupra desfășurării pașnice a protestului, consideră ei.

Potrivit afirmațiilor lui Avnik Melikian, activistă și coordonatoare de proiecte din cadrul organizației neguvernamentale „O societate fără violență", dacă e fie examinate imaginile de la protestul din anul 2008, s-ar constata că cei mai mulți dintre protestatari sunt bărbați de vârstă medie. Din cauza că atunci protestele au fost înăbușite violent, tot mai mult a început să se vorbească despre faptul că activismul nu este pentru femei, că acest lucru este prea periculos pentru ele. Avnik Melikian povestește că acum, femeile au protestat alături de bărbați.
Datorită femeilor, revoluția armenească a devenit o mișcare mult mai creativă. De exemplu, în fiecare seară, la ora 23, grupuri de femei ieșeau la balcoane și începeau să bată cu polonicele în cratițe. Acest „apel" neobișnuit a fost preluat de mulți și seara, Erevanul era inundat de sunete care consolidau unitatea dintre adepții demiterii lui Serj Sargsyan.
Locul femeilor în revoluție
În timpul protestelor, militanții pentru drepturile omului organizau marșuri împotriva stereotipurilor despre rolul femeii în societatea armenească. Avnik Malikian a fost una dintre organizatorii unor astfel de acțiuni. Pancarta ei cu lozinca „Locul femeii în revoluție" a devenit virală în rețelele de socializare. Cuvântul „revoluție" a fost scris pe pancartă de-asupra cuvântului „bucătărie", tăiat cu o linie.

În timpul acestor marșuri, militanții pentru drepturile omului scandau lozinci feministe împotriva regimului, de exemplu: „Dragostea mea va distruge patriarhatul vostru".
Noi prezentam patriarhatul ca pe un sistem, iar Serj Sargsyan conducea atunci acest sistem. Noi spuneam că „Serj nu este tatăl nostru". Când Sargsyan a fost demis, iar premier interimar a devenit Karen Karapetyan, noi am repetat marșul cu lozinca: „Nici Karen nu este tatăl nostru".
- Avnik Malikian, coordonatoare de proiecte în cadrul organizației neguvernamentale „O societate fără violență"
Și la protestele din Moldova femeile sunt active. Merită de amintit cel puțin faptul că lider al unuia dintre partidele de opoziție, PAS, este Maia Sandu. Cu toate acestea, ignorând prezența femeilor, de la tribuna protestelor răsună îndemnurile „fraților" sau lozinci precum că femeile trebuie apărate de regimul oligarhic.

Lecția nr. 10
Caracterul non-violent al protestului
Încă de la bun început, activiștii civici și chiar Nikol Pashinyan au declarat că protestele trebuie să fie exclusiv pașnice. Pashinyan a mai anunțat acțiunea „mâini libere și ridicate". Analistul Stepan Grigoryan susține că această acțiune este una dintre tehnologiile de succes ale protestului, datorită căreia s-a reușit menținerea caracterului non-violent al revoluției.
„Protestatarii ridicau mâinile și demonstrau poliției că nu sunt înarmați și nu intenționează să aplice violența. Când oamenii erau arestați, ei ridicau mâinile. Polițiștii nu știau ce să facă".
„Protestatarii ridicau mâinile și demonstrau poliției că nu sunt înarmați și nu intenționează să aplice violența. Când oamenii erau arestați, ei ridicau mâinile. Polițiștii nu știau ce să facă".
La fel ca și în Moldova, în timpul protestelor antiguvernamentale din ultimii ani, una dintre lozinci era: „Poliția nu este dușmanul nostru".

Organizatorii protestelor din Moldova la fel îndeamnă, pe diferite căi, să fie respectată rezistența non-violentă. Și poliția din Moldova declară că este împotriva violenței și a inițiat „Dialog cu poliția" – un mecanism de interacțiune dintre poliție și protestatari.
Un detaliu important este faptul că blocarea orașului se făcea exclusiv cu un mesaj pozitiv. Pe străzile blocate, protestatarii dansau, cântau, jucau șah. Uneori, acest lucru amintea de o nuntă armenească mare și nu de un protest. Simboluri ale revoluției au devenit și personajele pozitive, de exemplu, cățelul Cialo (vărgat). El s-a luat după grupul lui Pashinyan, când acesta trecea, în marș, prin regiunile Armeniei și a ajuns cu protestatarii până la Erevan. În capitală, câinele a continuat să-l însoțească pe Pashinyan, devenind adorat de toți.
Istoria lui Cialo. Cum un câine vagabond a devenit talisman al protestelor din Armenia
Lecția nr. 11
Lipsa lozincilor geopolitice
În comparație cu Moldova, în timpul protestelor armenilor, oamenii nu se adresau după ajutor organizațiilor internaționale sau ambasadelor, nu le scriau petiții. Acest lucru a transmis oamenilor încrederea că ei au puterea de a schimba ceva cu forțele proprii.

Analistul Richard Giragosian precizează că dacă mesajele protestului ar fi fost adresate structurilor internaționale, Pashinyan nu ar fi putut obține o încredere atât de mare din partea cetățenilor. Potrivit analistului, acest protest nu a fost despre Bruxelles, Washington sau Moscova, ci despre ceea ce se întâmplă în interiorul Armeniei.
Pentru noi, democrația nu este ceva din afară. Pentru noi, democrația este ceea ce ne face pe noi cetățeni ai Armeniei. Noi luptăm pentru ea nu de dragul cuiva, ci pentru noi înșine. Nu trebuie să căutăm salvatori.
Babken DerGrigorian, participant activ la protest, viceministru al diasporei
Lecția nr. 12
Susținerea din partea businessului
Una dintre cauzele că protestele din Moldova nu se pot lăuda, ca armenii, cu evenimente de o asemenea amploare, este frica oamenilor de a-și pierde locul de muncă. Însă în Armenia, de partea revoluției au fost și angajatorii, datorită cărui fapt oamenii au putut merge la protest fără teama de a-și pierde serviciul.

În cea mai mare parte, era vorba de companiile din domeniul IT, care au permis colaboratorilor, la dorință, să adere la protest chiar și în orele de lucru. În timpul protestului, mulți armeni au stabilit pe adresa electronică de serviciu următorul mesaj robotizat: „Vă mulțumesc pentru mesaj, vă voi răspunde după victoria revoluției".
Kalipso Bznuni
Kalipso Bznuni, angajată într-o companie IT din Erevan, menționează că sectorul IT nu depinde de stat și de aceea astfel de companii au contribuit cel mai mult la desfășurarea revoluției. Companiile care depindeau de piața armenească nu-și puteau permite să se implice activ în proces.

„În compania mea nu sunt atât de mulți oameni și cineva oricum trebuia să lucreze. Conducerea firmei a declarat că cei care doresc să protesteze pot să-și îndeplinească acest drept. Nimeni nu a fost impus, însă, imediat ce s-au început mitingurile de amploare, noi am mers încolo cu toată echipa. Noi am găsit modalități creative de a îmbina protestul și munca noastră. De exemplu, periodic, blocam drumul de lângă oficiul nostru", susține Bznuni.
Există și alte exemple de susținere a protestului de către business. Organizatorii unuia dintre cele mai mari festivaluri ale vinului din Armenia – „Zilele vinului la Erevan" – au amânat evenimentul „până la victoria revoluției poporului". Așa și s-a întâmplat: sărbătorirea a avut loc în zilele de 11-12 mai, după alegerea lui Nikol Pashinyan în funcția de premier.

În timpul protestelor din Moldova, evenimentele comerciale de amploare nu au fost amânate. O susținere evidentă a protestelor din partea businessului la fel, nu a fost.
Rata șomajului
16,5%
În Armenia
3,3%
În Moldova
Este important de menționat următorul fapt. În Armenia, sunt mai mulți șomeri decât în Moldova și ei la fel au decis să iasă, în masă, la proteste.
Lecția nr. 13
Controlul noii guvernări
Revoluția armenească a produs în Moldova nu doar entuziasm, ci și scepticism, provocat într-o mai mare măsură de experiența evenimentelor din anul 2009, când, în rezultatul protestului de amploare, la guvernare a venit coaliția proeuropeană care, mai târziu, a compromis valorile europene. Interlocutorii NM din Erevan au dat asigurări că „nu vor permite corupților să fure revoluția".
Analiștii consideră că în Armenia există un sistem sănătos de verificări și echilibru.
Analiștii consideră că în Armenia există un sistem sănătos de verificări și echilibru.
În plus, potrivit lor, în parlament, Nikol Pashinyan se află în coaliție cu alte două partide, „Armenia Luminată" și „Republica", și el întotdeauna a depins de acestea. Pentru el însă aceasta este o normă: să colaboreze și să-i asculte pe alții. Politologii sunt de părere că el are mai puțin ego decât alți politicieni și este deschis pentru critică.

La rândul lor, participanții la proteste susțin că vor continua să critice guvernarea, dacă Nikol Pashinyan va acționa contrar intereselor publice.
Dar sunt și protestatari care, după revoluție, au decis să ajungă la putere. De exemplu, activistul civic Grigor Yeritsian. La alegerile primarului din luna septembrie, el a ajuns în consiliul local din Erevan din partea blocului Pashinyan. „Adesea eram întrebat, de ce nu merg în politică, însă eu nu doream să fiu parte a elitei corupte", susține el.
ACUM, DUPĂ REVOLUȚIE, EXISTĂ ȘANSA DE A LUCRA CINSTIT
Grigor Yeritsian, activist civic
Text: Marina Șupac
Foto: Marina Șupac, NewsMaker, segodnya.ua, lenta.ru, kavkaz-uzel.eu, assets.nst.com.my, rapsinews.ru, armtimes.com, news-front.info, rus.azatutyun.am, gazeta.ru, 4esnok.by, russiancouncil.ru, RIA-novosti, lragir.am, rbk.ru, foreignpolicymag.files.wordpress.com, theins.ru, pia.ge, pbs.twimg.com, pagina de Facebook a lui Nikol Pashinyan, a lui Grigor Yeritsian, Avnik Melikian, Kalipso Bznuni.
Video: Youtube.com
Prezentare: Natalia Melnic, Tatiana Bulgac