-4ºC Chișinău
Sâmbătă 23 februarie 2019

„Mesajul meu nu a fost auzit în Moldova. Am decis să înot departe de casă”. Interviu NM cu Ion Lazarenco, nominalizat la Premiul Nobel

Autoritățile din Moldova l-au înaintat pe înotătorul Ion Lazarenco – prima persoană din lume care a traversat înot, din prima încercare, șapte strâmtori – la Premiul Nobel. Această inițiativă a apărut după ce Asociația Mondială de Înot în Aer Liber l-a declarat „Omul Anului”. Într-un interviu acordat pentru NM, înotătorul a spus, de ce a plecat din țară, ce rol au avut în acest context cei 265 km pe care i-a traversat înot pe Nistru și de ce el va promova Moldova și ideea coexistenței pașnice a popoarelor chiar și fără susținerea guvernului.

 „Noi suntem ispitiți de bani”

Dvs. sunteți unicul om de pe planetă care, din prima încercare, a traversat înot cele șapte strâmtori (incluse în supermaratonul în aer liber Ocean’s Seven). Acesta a fost visul dvs.?

Eu n-am avut un asemenea vis – să traversez înot, neapărat, șapte strâmtori. Inițial, a fost ideea de a parcurge înot maratonul pe Nistru, cu mesajul de a unifica și împăca cele două maluri. Însă am înțeles că mesajul meu nu a fost auzit nici de autorități, nici de locuitorii de pe malurile Nistrului. Am decis să înot departe de casă. Însă eu știam că tot ce voi vedea acolo – cerul, stelele, munții, mările – toate acestea, în final, mă vor aduce acasă. Așa și s-a întâmplat: mi-am început înotul la hotarul de vest al Moldovei și, „cuprinzând” planeta, am ajuns la baștină, din partea de est a ei. Și toate acestea – în numele păcii pe pământ. Eu știu că în interiorul nostru, noi toți credem în dragoste, frumusețe, pace, trebuie pur și simplu să ne trezim din coșmarul care se întâmplă în jur.

Atunci, ați înotat pe Nistru 265 km, cu lozinca „Nistrul unește Moldova”. Ați abandonat această idee sau o veți promova în continuare?

Voi promova neapărat și în continuare ideea conviețuirii pașnice a popoarelor, și nu doar ale Moldovei. Mă îngrijorează nu doar ceea ce se întâmplă în țară, dar și ceea ce se face în lume. Noi am devenit excesiv de materialiști din cauza că suntem ispitiți de bani, noi omorâm animalele, păsările, mediul.

Noi uităm că tot ceea ce ne înconjoară nu ne aparține. Noi vom dispărea, iar planeta noastră albastră va continua să existe în Universul nemărginit. Ea s-a „debarasat” deja de dinozauri, se va „debarasa” și de noi. Și noi cu ce ne ocupăm? Desenăm hotare, ne batem din cauza că această apă sau acest pământ sunt ale mele, iar celelalte – ale tale. În realitate însă noi nu avem nimic. Ne aparține doar ceea ce lăsăm după noi. Eu vreau să las viitoarelor generații un pământ pașnic și înfloritor și copii care vor fi mai inteligenți și mai grijulii.

Toate cursele dvs. le-ați însoțit cu mesaje despre pace. Aceasta este ideea principală pe care doriți să o transmiteți omenirii?

Da, pentru că ideea este simplă. Eu mă întreb mereu: pentru ce suntem aici, care este datoria noastră față de omenire, față de viață? Dvs. știți răspunsul la această întrebare? Eu consider că ne naștem datorită iubirii, trăim ca să dăruim dragoste, să obținem experiență, să creăm ceva unic pentru generațiile viitoare și să lăsăm ceva prețios după noi. Iar după aceasta, noi plecăm.

 „Fericirea nu constă în a trăi doar pentru sine”

Trăiți deja de mai mulți ani în Irlanda, evoluați sub drapelul moldovenesc. De ce?

De ce? Dar dvs. vă place cum trăim?

Categoric, nu.

Nici mie. De aceea eu înot sub drapelul Republicii Moldova. Încă nu am văzut o situație atât de dificilă în țara noastră ca cea de acum. E dureros să vezi, cum trăim noi în Moldova. Sper – și speranța mea este fermă – că noi ne vom trezi și vom înțelege că în viață este ceva mai mult decât divizarea oamenilor pe motive politice, lingvistice sau religioase. Vom înțelege că pe acest pământ, avem o singură biologie, că respirăm același aer, că noi toți ne aflăm sub același soare. Este important să înțelegem că fericirea nu constă în case enorme și mașini luxoase, nu în a trăi doar pentru sine, ci în a ne respecta, iubi și susține reciproc.

Când ați aflat că guvernul Moldovei v-a înaintat la Premiul Nobel pentru pace? Și ce înseamnă aceasta pentru dvs.?

Eu nu acord prea mare importanță acestui lucru. Aceasta nu a fost dorința sau intenția mea. De aceea, fie că voi primi premiul păcii, fie că nu, eu voi continua să-mi îndeplinesc misiunea, munca.

Moldova a răsunat în toată lumea după furtul miliardului, iar acum are șansa de a deveni recunoscută datorită unui laureat al Premiului Nobel. În opinia dvs., acest lucru va contribui câtuși de puțin la îmbunătățirea reputației țării?

Eu nu prea sunt la curent cu furtul miliardului, dar știu sigur că noi toți avem șansa de a crea ceva unic și frumos, cu ce am putea să ne mândrim și datorită căruia am putea promova țara. Vedeți câte conflicte sunt în jurul nostru, pe întreaga planetă. Eu sunt convins că Moldova ar putea deveni ambasador al păcii și al ideilor fără de care este imposibilă viața noastră și viața viitoarelor generații.

Înaintându-vă la Premiul Nobel, guvernul a alocat un milion de lei pentru promovarea imaginii Moldovei și a dvs. ca „ambasador al păcii”. Ce credeți despre aceasta?

Știți, după aceasta, am fost contactat și întrebat: ce, ți-au dat un milion? Nimeni nu mi-a dat un milion, iar eu m-am străduit să promovez Moldova pe tot globul pământesc și fără susținerea statului. În Irlanda, am organizat concerte, am promovat cultura moldovenească, am desfășurat acțiuni de caritate. Îmi iubesc Patria, poporul și voi face tot ceea ce am făcut și mai devreme. Desigur, eu îi sunt recunoscător guvernului pentru această inițiativă. Însă cu susținerea conducerii moldovenești sau fără, eu îmi voi continua activitatea pacificatoare.

Cum v-a venit ideea de a îmbina sportul și activismul civic?

Eu am îndrăgit sportul încă în copilărie. Sportul m-a ajutat să înving sărăcia. Ocupându-mă cu sportul, mi-am găsit prieteni adevărați. Datorită sportului, pot aduce oamenilor idei bune. Înotul este un gen de sport în care minciuna este imposibilă. În general, în sport este greu să minți, dar la înot în special.

Azi aș putea să mint că am înotat 10 km, însă mâine, în mijlocul oceanului, eu nu voi amăgi pe nimeni. Și ca să nu ajungi la fund, trebuie să dai dovadă de curaj, tupeu, forță și scop. Și dacă nu ai un scop în momentul în care ești atacat de meduze, rechini sau valuri uriașe, pur și simplu vei lăsa mâinile în jos. De aceea pentru mine este important scopul pentru care eu sufăr, ceea ce-mi doresc.

Încă fiind copil, am conștientizat faptul că trăiesc nu doar pentru a mânca și a consuma oxigen. Simțeam că am o misiune – de a schimba lumea în bine. La școală, îi băteam la cap pe profesori și director cu idei și planuri. Multe au fost respinse. Și tata m-a învățat atunci: „Luptă pentru ceea în ce crezi”.

Când am traversat Nistrul înot cu ideea de a împăca ambele maluri, această acțiune a rămas neobservată. Atunci am decis să acționez altfel. Și după aceasta, în Moldova, au recunoscut: da, această persoană a făcut ceva deosebit. Și guvernul s-a întors cu fața spre mine, recunoscând că acest om poate fi un trimis internațional al țării.

Dar vreau să menționez că nu voi promova niciun funcționar sau politician, doar ideile umanismului și ale păcii. Doar ideea dragostei și grijii de țara noastră, a oamenilor și întregii planete.

Autor: Ecaterina Cojuhari

Партнерские ссылки