Paltonul de culoarea electric
Cum o afacere de familie a crescut într-un cunoscut brand moldovenesc
Trebuia să ai tupeu ca la începutul anilor 90 să coși un palton de culoarea electric, cu căptușeală de aceeași nuanță, și să-l porți cu o pălărie bărbătească, întoarsă pe dos. 10 ani mai târziu, stăpâna paltonului va deschide compania Vistline, care va deveni unul dintre cei mai mari producători de paltoane din Moldova. NM prezintă istoria Svetlanei și a lui Vadim Sârghi care și-au construit o afacere de familie, îmbrăcând tot Chișinăul în haine de in și de trei ori începând totul de la zero.
Paltonul de culoarea electric
Începutul anilor 1990. În unul dintre blocurile cu multe etaje, tipice pentru Chișinău, Svetlana, absolventă a politehnicii, vopsește cu grijă, în culoarea electric, o căptușeala de mătase albă, cu buline. Alături este o țesătură pentru palton, de aceeași culoare. Fata își imaginează deja, cum și cu ce își va purta paltonul nou, ultramodern. Alături de ea e soțul Vadim, la fel, asolvent al politehnicii, iar în viitor – cel mai de încredere partener de afaceri.
Despre paltonul său de culoare electric, cu căptușeală de mătase de aceeași culoare, croit după schițele din revista „Burda", Svetlana Sârghi își amintește zâmbind. „Am cumpărat vopseaua și totul mi-a ieșit bine și uniform. Aveam un palton și căptușeală de culoarea paltonului, era pur și simplu cosmos, așa ceva era imposibil de făcut atunci, în condițiile noastre", povestește Svetlana. Ea spune că atunci, era puțină îmbrăcăminte de culori aprinse, totul era „monoton și banal".

Pentru paltonul nou, ea a cumpărat o pălărie bărbătească, pe care a întors-o pe dos – a ieșit ceva neobișnuit și original. Svetlana recunoaște că îmbrăcată astfel, ea plăcea și celor din jur, nu doar sie. Astfel, ea a înțeles că ideile sale pot să placă și altcuiva.
„Decizia de a mă ocupa de croitorie a fost din nevoie. Noi am rămas fără serviciu și trebuia să supraviețuim cumva"
Pe atunci, Svetlana și Vadim aveau deja o anumită experiență de lucru într-o cooperativă de croitorie. După destrămarea URSS, ei au rămas șomeri. Până la universitate, Svetlana a absolvit un tehnicum (actualmente, colegiu – nota trad.), obținând specialitatea tehnician în modelarea articolelor de îmbrăcăminte, iar Vadim a învățat de croitor. „Decizia de a ne ocupa de croitorie a fost din nevoie. Noi am rămas fără lucru și trebuia să supraviețuim cumva", spune Svetlana.
Svetlana Sârghi
La început, ei au încercat să coase haine pentru copii, apoi a apărut ideea de a coase paltoane. „A fost ceva neobișnuit, nu era ceea ce purtam noi, nu era ceea ce purtau mamele noastre. Au venit alte tendințe, paltoane largi, evazate, cu gulere mari, ele mă inspirau", explică Svetalana. Împreună cu soțul său, a decis să coase o linie de paltoane de culoare electric și să adă, „cum va merge". Paltoanele nu au fost solicitate și soții Sârghi au încercat încă mult timp să le vândă.

Acum, Svetlana înțelege că atunci, cumpărătorii nu erau pregătiți pentru asemenea paltoane, ele erau prea neobișnuite: „Pe atunci, oamenii purtau cam acelelași haine. Iată, era fustă cu nasturi, cu tăieturi, și toți aveau nevoie de ea. Atunci, cei care au prins acest curent, erau pe val, dar acestea sunt excepții... Mai trebuia găsit și omul căruia să-i placă". În istoria Svetlanei și a lui Vadim au fost două astfel de colecții eșuate.

O vreme oarecare, ai coseau acasă, la comandă. Svetlana își amintește că era ceva de genul „producere în masă", doar că în condiții de casă.
Primul salt în producerea hainelor groase a fost atunci când o prietenă de-a Svetlanei a rugat-o să-i coase un pardesiu cu căptușeală cu imprimeu leopard. Pardesiul a ieșit foarte interesant și Svetlana i-a propus prietenei să încerce să-l vândă. Și nu a dat greș. „Acesta a fost un start bun, a fost solicitat și interesant pentru oameni. Din acel moment, toate s-au pornit în ritm rapid", ne spune Svetlana.

A fost primul succes adevărat. Însă mai departe au fost încă multe eșecuri. De trei ori, ei au luat-o de la zero, dar nu s-au gândit să plece ori să se ocupe cu altceva. Ei continuau cu încăpățânare să se ocupe cu ceea ce le plăcea.
„M-am gândit atunci: ai mâini și picioare, ai cap, ai unde trăi, la tine e totul bine, înainte! Nu trebuie să privești înapoi. Deci, mă voi așeza iar la mașina de cusut și voi lucra"
„Au fost sezoane nereușite, perioade nereușite, apăreau întrebări ce să facem mai departe, cum să trăim. Să ne închidem cu totul? Dar noi aveam deja multe unități comerciale, lucrau mulți oameni", își amintește Svetlana. „Când omul are asemenea gânduri, când își smulge părul de pe cap, toate merg pe dos", spune ea.

La un moment dat, își amintește ea, ceva s-a mișcat: „M-am gândit atunci: ai mâini și picioare, ai cap, ai unde trăi, la tine e totul bine, înainte! Nu trebuie să privești înapoi. Deci, mă voi așeza iar la mașina de cusut și voi lucra. Cum am lucrat, așa și vom lucra mai departe". Iar mai departe, totul a mers de la sine, își amintește ea zâmbind.

Le-a fost propus un volum mare de țesături din in și au acceptat să aștepte plata până când vor vinde toate confecțiile cusute din acest in. Svetlana și Vadim au spălat împreună acest in și l-au înșirat în curtea casei pe care o închiriau. Acest lucru era necesar pentru ca în continuare să evite strâmtarea țesăturii.

Ei au spus că „au spălat kilometri de in". „Roata s-a pornit și timp de o vară, noi ne-am ridicat pe picioare. Era anul 1999, noi coseam costume din in", își amintește Svetlana. Ea spune că, împreună cu Vadim, au îmbrăcat în haine de in tot Chișinăul.
VISTLINE, FABRICAT ÎN MOLDOVA
„Pe atunci, toți considerau că ceea ce e de import înseamnă calitativ, iar ce-i de-al nostru – nu prea. Cei care coseau atunci pentru a vinde, camuflau toate acestea printr-un anumit brand de import"
În anul 2002, Svetlana și Vadim și-au înființat compania Vistline, cu o echipă de aproape 10 oameni. Ei își amintesc că doreau să arate și să demonstreze oamenilor că în Moldova, este producție locală și că ea nu este mai rea decât cea de import. „Pe atunci, toți considerau că ceea ce e de import înseamnă calitativ, iar ce-i de-al nostru – nu prea. Cei care coseau atunci pentru a vinde, camuflau toate acestea printr-un anumit brand de import", menționează Svetlana.

În compania Vistline se coseau nu doar paltoane și costume. În diferite perioade, familia Sârghi cosea rochii de mireasă și rochii pentru serate de absolvire, pentru aceasta învățându-se să confecționeze corsete. Ei au cusut chiar și îmbrăcăminte pentru câini. Dar în consecință, au revenit totuși la paltoane și iată că deja de șapte ani, se ocupă doar cu aceasta.

„Ne-am oprit la paltoane, pentru că acestea îmi sunt interesante. Eu le văd, îmi reușește. În viață, prefer să mă ocup cu ceea ce-mi place. Sunt un om fericit, pentru că pasiunea mea este munca mea", spune Svetlana.
Din momentul înființării Vistline, Svetlana și Vadim indicau clar, întotdeauna, că acesta este un producător autorhton. „Atunci, noi deja am ajuns la un anumit nivel, înțelegeam că la noi, lucrează oameni calificați și confecțiile noastre pot concura cu mărfurile de import, care pe atunci erau aduse în Moldova. Producția noastră era de o calitate mai bună. Și atunci, noi am deschis primul magazin într-un centru comercial", își amintește Svetlana.
Până la aceasta, firma Vistline a fost prezentă doar pe piață. Activitatea în centrul comercial a fost o provocare, a trebuit să fie studiat din nou potențialul client al companiei, pentru a înțețelge, ce-și dorește acesta.

La cinci ani de la fondare, compania Svetlanei și a lui Vadim a crescut până la 52 de angajați. Apoi iar s-a micșorat și a scăzut și numărul de magazine. Svetlana numește acest lucru „măsuri forțate". „În prezent, noi avem 35 de oameni și pentru ziua de azi, nouă ne ajunge. Dacă va fi necesar, ne vom extinde, dar deocamdată e așa", spune ea.
În opinia Svetlanei, multe dificultăți au apărut din cauza că ei erau nevoiți să le facă pe toate cu forțele proprii. Era insuficiență de informații, specialiști, care ar fi putut măcar să ajute în marketing sau amenajarea magazinului. „Toate acestea erau obținute de sine stătător. Vadim mergea la cursurile marketologilor, acolo a învățat anumite lucruri", povestește Svetlana.

În conecință, în compania Vistline a fost elaborat propriul sistem de luare a deciziilor: toate problemele importante se discută de tot colectivul firmei. Ea își numește echipa „familie", în care se ține cont de toate părerile și nu încetează autoinstruirea.
„Dacă ceva nu ne reușește, se alătură toți și noi începem să analizăm. Noi avem cusătorese foarte bine instruite și împreună, noi rezolvăm problema, analizăm ce trebuie să facem. Această informație nu poate fi obținută de undeva din afară. Doar noi singuri putem găsi soluții", afirmă ea.
Prețurile la paltoane
încep de la 1980 și ajung până la 3500 de lei
„Adesea auzim că e scump", spune Svetlana.
Însă ea precizează că acest preț se formează din câteva componente. Unul dintre acestea este țesătura. După ce compania a început să cumpere și țesături italienești, în afară de cele turcești, prețurile paltoanelor au crescut puțin. Cel de-al doilea component important este, potrivit Svetlanei Sârghi, salariul angajaților. „Cusătoresele noastre sunt de calificare înaltă, ele trebuie să câștige în mod corespunzător", explică ea.

Timp îndelungat, compania Vistline se orienta spre categoria „plus size" și de la 40 și mai mult. Însă în ultimii cinci ani, producția „a întinerit". În prezent, Vistline coase paltoane pentru toate categoriile de vârstă, de toate mărimile și, în afară de aceasta, ținându-se cont de diferite înălțimi.
COMANDĂ DIN CANADA

Printre planurile de perspectivă ale Svetlanei și ale lui Vadim este exportul mărfurilor proprii. Au decis să înceapă cu România și deja fac primii pași în acest sens. „Noi putem produce mai mult, însă pe piața internă nu există o asemenea cerere", explică Svetlana.

Potrivit ei, producătorilor moldoveni le este dificil să concureze pe piața europeană, de aceea în planurile lor sunt deocamdată țările vecine și CSI: „Noi am participat la expoziții în Kazahstan, la Moscova, acum încercăm în România".
În opinia sa, companiilor moldovenești nu le ajunge „promovare, vizibilitate a brandului, marketing și management bun". „Noi am dori să ne adresăm la un specialist, însă nu la oricine, de aceea le facem pe toate prin metoda încercărilor și a greșelilor. În orice caz, așa e la noi, poate la cineva e altfel", menționează Svetlana.
În afară de exportul direct, ei doresc să pună la punct serviciul de livrare a mărfurilor peste hotare. Svetlana povestește că o femeie din Canada s-a interesat de producția lor, aceasta întrebând pe pagina companiei dintr-o rețea de socializare, cum poate comanda un palton din Moldova. Însă Vistline deocamdată nu-i poate livra acesteia un palton.

Svetlana și Vadim mai dorec să deschidă un magazin online.

Iar deocamdată, ei sunt în căutarea tinerilor modelieri și designeri, care ar putea propune companiei idei noi, convingătoare. Însă pentru ei, o prioritate rămâne calitatea, așa cum a fost din start, subliniază Svetlana.
Text: Alexandra Batanova
Prezentare: Tatiana Bulgac
Video: Serghei Roșca
Foto: Serghei Roșca, facebook.com/vistlinepalton