0ºC Chișinău
Miercuri 21 noiembrie 2018

Partea întunecată a Moldovei. Evghenii Șolari despre ură, naționalism și mișcarea protestatară

Istoricul, ex-ministrul Octavian Țîcu a încercat să fie ideolog al mișcării protestatare din Moldova. El i-a criticat într-un editorial pe cei care „promovează interesele ruse cu bani din occident” și, prin participarea lor la proteste, „împuțesc” opoziția. Țîcu a prezentat trei teze despre cum trebuie să fie un oponent corect și care „drepturi etnice ale populației băștinașe” trebuie să fie recunoscute de „minoritari” pentru ca aceștia să fie considerați cetățeni destoinici. În opinia editorialistului NM Evghenii Șolari, chiar dacă va alimenta pasiunile protestatare, până la urmă, jonglarea cu sentimentele naționale va aduce dăune și opoziției, și societății, și țării. Jurnalistul se întreabă dacă în Moldova poate fi schimbat ceva fără a provoca ură, intoleranță și agresiune în societate.

Dark horse

Textul intitulat „Despre unionism și „moldovenismul civic” a devenit răspuns la critica adresată lui Octavian Țîcu după unele dintre declarațiile sale recente. Istoricul susține că unii l-au considerat naționalist, antisemit și provocator de ură interetnică după declarațiile sale referitoare la „hate speech”-urile lui Ilan Șor, în care Țâcu s-a referit la apartenența etnică și lingvistică a primarului de Orhei. Alții – unioniștii loiali guvernării – l-au declarat trădător al ideii unirii cu România.

newsmaker.md/rom/noutati/furia-zilei-marina-supac-despre-cine-si-cum-alimenteaza-ura-in-moldova-38459

Țîcu susține în articolul său că situația nu e chiar așa: el nu este antisemit și nici rusofob, el este în continuare un unionist sincer și „un istoric suficient recunoscut la nivel mondial”. De fapt, cea mai mare parte a articolului a fost dedicat altui subiect – dezvăluirea „moldovenismului civil” și al adepților acestuia. Pe unii dintre aceștia el i-a menționat: Andrei Popov, Vlad Kulminski, Iulian Groza, Mark Tkaciuk, Alexei Tulbure ș.a. Și fiecare – „cu bube și cu schelete în dulap”, adaugă ex-ministrul.

„Moldovenismul civic”, prin care se subînțelege ideea identității civice (moldovean = cetățean al Moldovei, de orice etnie), este, în opinia lui Țîcu, o variantă post-modernistă a „moldovenismului sovietic”, care se acoperă de legitimitate prin referința la modele occidentale de multiculturalism și identitate civică. El menționează că adepții unei asfel de abordări promovează în Moldova interese ale Rusiei și fac acest lucru pe bani occidentali.

Unii dintre ei, potrivit lui Țîcu, chiar încearcă sau se afișează pe la protestele și mitingurile Platformei de rezistență. Însă ei fac acest lucru doar ca prin această „putoare” să denigreze opoziția, „cultivând mitul că opoziția ar susține ideea „moldovenismului civic”. Ba mai mult, ex-ministrul este sigur că toți aceștia, direct sau indirect, sunt legați de liderul Partidului Democrat Plahotniuc, fac jocul acestuia și chiar pregătesc „o ușă de salvare” pentru sateliții săi.

În încheiere, Țîcu prezintă trei teze ale platformei sale ideologice, de la care, potrivit lui, nu acceptă abatere. Prima – demontarea regimului oligarhic. A doua – procesul de europenizare a Moldovei. Și a treia – proiectarea românilor/moldovenilor ca element central al identității naționale în Republica Moldova”.

Ultimul punct, cel de-al treilea, este și cel mai important. În orice caz, în textul său, Țîcu face referire de nenumărate ori la acest subiect. El insistă că „anume nucleul românofon de 80% este elementul băștinaș și majoritar în această țară”.

„Cu tot respectul față de numeroșii mei prieteni ruși, ucraineni, bulgari sau găgăuzi, recunoașterea acestui din urmă fapt este unica sursă de legitimitate istorică pentru Republica Moldova și oferă suportul cultural necesar funcționării acestui organism statal, așa cum este el”, scrie istoricul. Și adaugă că „minoritarii” trebuie să respecte cel puțin dreptul istoric și „etnic” al populației majoritate de a decide soarta țării – să fie „într-un stat separat de restul românilor” sau nu.

„Anume acest lucru trebuie spus cetățenilor Republicii Moldova, dacă vrem acțiune, solidaritate, să fim demni și adevărați”, concluzionează Țîcu, făcând referire la denumirile celor două partide de opoziție – PAS și DA.

Dark deal

Auto-nominalizarea lui Octavian Țîcu în prim plan, în rol de ideolog al mișcării protestatare este interesantă din mai multe puncte de vedere. Mai ales că el nu este unicul adept al unor astfel de viziuni, apărut în „prezidiul” mișcării protestatare care a fost prezentat recent.

În primul rând, un asemenea mesaj naționalist contravine radical ideii pe care liderii protestelor au încercat s-o promoveze până acum, îndemnând la unirea societății. Acest lucru (și nicidecum viziunile unioniste ale lui Țâcu) îi pot înstrăina pe unii adepți, actuali și potențiali, de mișcarea protestatară. Și nu doar cei „netitulari” și vorbitori de limba rusă, ci și pe cei pentru care, în principiu, diversitatea și societatea multietnică sunt un avantaj concurențial, valoare și bogăție și nu o piedică supărătoare în calea spre o utopie etnocratică omogenă și arhaică.

În al doilea rând, prezentând agenda geopolitică, istorică și interetnică, el face jocul celor cu care, se pare, luptă – Partidul Democrat și Partidul Socialiștilor. Anume aceste două forțe, în ajunul alegerilor-cheie, au mizat pe dezbinarea societății. Anume lor, mai întâi de toate, le este convenabilă ștergerea liniei de rezistență, trasarea acesteia nu între regimul oligarhic și cei care doresc s-o demonteze, ci între „agenții Moscovei” și „eurounioniști”, „titulari” și „netitulari”, „băștinași” și „venetici”, vorbitori de limba rusă și vorbitori de limba română. Asmuțirea acestora.

În al treilea rând, toate aceste teorii ale exclusivității naționale nu doar că nu au nimic în comun cu valorile europene autentice și cu procesul de europenizare a Moldovei, dar și contravine acestora în mod direct. Ba mai mult, e greu să inventezi ceva ce ar discredita ideea europeană în Moldova într-o măsură mai mare. Valorile europene pot fi un factor de modernizare și unificare în republică doar separat de neghina geopolitică și naționalistă, la care nu au nicio atribuție.

În al patrulea rând, Țîcu divizează în „ai noștri” și „străini” nu doar toată societatea moldovenească, ci și pe participanții la mișcarea protestatară. Declarându-se purtător monopolist al adevărului istoric, „etnic” și moral, încercând să-i defăimeze și discrediteze pe cei ai căror viziuni nu se înscriu în imaginea sa despre lume, Țîcu se prezintă ca generator al discordiilor și conflictelor interne în cadrul mișcării protestatare care și fără aceasta este slăbită și dezbinată.

Dark times

Mai este o întrebare. Și se pare că aceasta este cea mai complicată. E vorba despre etica mișcării protestatare.

Asemenea mesaje – jocul de „umilire națională”, de răzbunare împotriva „străinilor”, apelul la emoții – într-adevăr sunt capabile să aprindă un anumit segment al societății. Să-l încarce cu răutate, mânie, intoleranță, exaltare, dispoziție de a merge până la capăt, victimizare. Aceste energii iraționale au slujit de nenumărate ori ca exploziv și forță de pătrundere ale protestelor și revoluțiilor. Există numeroase exemple în acest sens – istorice și recente. Mai ales în Moldova, unde, se pare, nu s-a produs nicio cotitură în istoria contemporană.

Ce-i drept, nu s-au obținut transformări profunde, libertate autentică, o nouă cultură politică și socială, relații noi dintre cetățean și stat și nici consolidarea societății și a țării la un nou nivel calitativ, ci frustrare, dezamăgire și depresie, iar mai târziu – o și mai mare mită și degradare. Alungarea „spiritului” întunecat al urii înapoi în sticlă este mult mai complicată decât eliberarea lui de acolo în societate. Și actuala stare de lucruri demonstrează acest lucru.

Mai ales că de aceeași ațâțare a spiritelor iraționale și revanșiste se ocupă acum nu doar noii ideologi protestatari, ci și guvernarea. Acest lucru se observă în mesajele pline de agresiune și ură, care sunt promovate în rețelele sociale de către „fabrica lor de troli”. Și socialiștii încearcă să organizeze propriului joc pe acest teren, alimentând problema lingvistică, chiar dacă printre simpatizanții lor nu există un nucleu încărcat agresiv. Și nu doar ei. Așa că este o întrebare serioasă, cine și cui face jocul și cine și cu câți pași înainte a prevăzut consecințele.

Există oare o altă cale? Este oare capabilă societatea moldovenească – obosită, dezamăgită și disperată – să se implice, conștient, în lupta pentru schimbare, libertate și adevăr, fără a apela la această parte întunecată, irațională și distructivă a conștiinței sociale?

Realitățile din Moldova sunt atât de antiumane și insuportabile, încât zilnic apar nenumărate motive pentru o revoltă sănătoasă și rațională, protest și revoluție de orice culoare. Și în acestcaz nu e vorba doar despre miliardul furat de la cetățeni, coruptibilitatea totală, acapararea întregului sistem de stat de către un singur om sau de faptul că aleșii poporului sunt vânduți, în parlament și în teritorii, ca niște legături de pătrunjel la piață, iar cetățenilor le-a fost furat dreptul de a alege viitorul țării. Zilnic, la fiecare pas, noi vedem consecințele acestei degradări totale a țării.

Copiii din internate sunt vânduți în sclavie sexuală. Pacientele internatului psihoneurologic sunt violate de cei în ale căror mâini se află destinele fetelor. Femeile nasc în veceuri. Elevii sunt lipsiți de condiții sanitaro-igienice elementare. În parcul din centrul istoric al Chișinăului, „prin decizia instanței”, se construiește un hotel cu multe etaje. În schimb, luni în șir, mamele nu pot obține, prin judecată, dreptul de a-și vedea copiii. Un tânăr bolnav psihic este bătut până la moarte în celulă, sub supravegherea tacită a polițiștilor. Un om grav bolnav, de apartenență partinică „incorectă”, este ținut o jumătate de an în arest preventiv, iar după aceasta este condamnat la șapte ani de închisoare. Sunt falsificate diagnozele copiilor, pentru a suplini paturile de spital. Iar cei care îndrăznesc să vorbească despre aceasta, sunt intimidați.

Acest sistem e putred totalmente. Structurile de stat care trebuie să activeze pentru binele cetățenilor lucrează împotriva lor. Anume acest lucru distruge și calcă în picioare viitorul țării și al cetățenilor săi și nu „babele rusofone”. Anume această „putoare” scârboasă se împrăștie de-asupra țării și nu ideile identității civice care deranjează conștiința arhaică a cuiva. Anume aceasta înjosește demnitatea civică și umană și nu în ce limbă vorbește criminalul și de ce naționalitate este el. Anume fărădelegea și neputința generală distrug legitimitatea și „suportul cultural de funcționare” ale acestui stat și nu refuzul „minoritarilor” de a respecta „drepturile etnice” ale cuiva.

Poate că și despre această agendă, reală și umană, vor avea ce povesti cei care, în realitate, doresc acțiune, solidaritate, demnitate și adevăr.

Autor: Evgheni Solari

Партнерские ссылки