23ºC Chișinău
Luni 15 octombrie 2018

Plahotniuc First. Andrei Popov despre misiunea diplomatică de la Washington a Cristinei Balan

Guvernul a aprobat, la ședința din 10 mai, candidatura vicepreședintelui Partidului Democrat Cristina Balan la funcția de Ambasador al Moldovei în SUA. Despre numiresa ei în această funcție a anunțat liderul democraților Vladimir Plahotniuc, la începutul acestei săptămâni. Fostul viceministru al afacerilor externe Andrei Popov, care a activat la Ambasada Moldovei în SUA în perioada 1997-2001, a scris pentru NM un editorial despre semnificația acestei numiri pentru relațiile moldo-americane și sistemul politic din Moldova.

Numire specială

După ce liderul Partidului Democrat Vlad Plahotniuc a anunțat despre numirea vicepreședintelui PDM Cristina Balan în funcția de Ambasador al Moldovei în SUA, în presă au apărut numeroase comentarii în acest sens.

Pe de o parte, se indică faptul că datorită faptului că de mai mulți ani face parte din anturajul  domnului Plahotniuc, viitorul ambasador va promova în SUA nu atât interesele Moldovei, cât agenda coordonatorului coaliției de guvernare. Pe de altă parte, se menționează lipsa la dna Balan a experienței necesare pentru activitatea în domeniul diplomației.

Ei bine, această numire într-adevăr este una politică, bazată în primul rând pe încrederea personală a celui mai influent de facto om din țară.

Simbolic este chiar și faptul că deși procedura formală de numire era doar la etapa inițială și trebuia să urmeze audierile în comisia parlamentară de profil, decizia guvernului și decretul președintelui, Vlad Plahotniuc – persoana care nu ocupă nicio funcție oficială în stat, a declarat sigur că Balan va fi ambasador în SUA. Și a făcut acest lucru demonstrativ, la briefingul de partid.

La rândul său, și Cristina Balan, fără a aștepta numirea oficială, nu numai că primește felicitări și mulțumește pentru încredere, dar și comentează despre planurile de dezvoltare a parteneriatului strategic moldo-american pentru presa locală și cea influentă din SUA.

În asemenea situații, diplomații profesioniști sunt deosebit de atenți și, de regulă, se abțin de la orice comentarii până la încheierea procesului de numire. Ei fac acest lucru din respect față de institutele și procedurile formale și, cum se spune, pentru a nu deochea. Cine știe ce se poate întâmpla?

Însă anume în aceasta și constă diferența, că dna Balan consideră întemeiat faptul că nimic deja nu se poate întâmpla și că nimic, nici chiar veto-ul teoretic al președintelui nu o va putea împiedica să devină ambasador în SUA. Într-un fel, ea are dreptate. Prin aceasta, este transmis un semnal clar opiniei publice și partenerilor americani – Moldova va fi reprezentată la Washington de către o persoană susținută de forțe influente. Iar pentru Washington, influența ambasadorului și capacitatea acestuia de a vorbi din numele celor care decid și controlează procesele din țară, constituie, desigur, un criteriu important.

Avantajul concurenței

Nu este un secret: Moldova nu este nici pe departe o prioritate pentru interesele americane, de aceea reprezentarea ei în SUA nu este simplă deloc. Concurența pentru o resursă limitată de atenție din partea interlocutorilor americani din administrația, Congresul și cercurile de afaceri este foarte mare. Mai ales că astăzi, la Washington, sunt aproximativ 170 de ambasade – mai multe decât în oricare altă țară din lume. Doar pentru a atrage atenția și a obține întâlniri cu persoane importante, trebuie să te evidențiezi prin ceva. Nu este întâmplător faptul că majoritatea țărilor îi trimit în SUA pe cei mai experimentați diplomați, pentru care poziția de șef al misiunii în Washington este culmea carierei.

Astăzi, aproape toți ambasadorii țărilor Uniunii Europene în Statele Unite sunt diplomați de carieră, care au câte un stagiu de 20, 30 și chiar 40 de ani în instituțiile dipolomatice din țările lor, mulți dintre ei sunt foști viceminiștri, care au mai fost ambasadori în două-trei țări. Din cele 28 de țări ale UE sunt doar două excepții: Spania, care și-a delegat fostul ministru al apărării și Polonia, care l-a numit în funcția de ambasador pe un cunoscut scriitor și profesor americanist.

Cu tot respectul meu personal, ambasadorului moldovean îi va fi complicat să concurezse în plan profesional cu asemenea „titani” ai diplomației. Cristina Balan are însă propriul „as” – „ieșirea” ei directă la cel mai important de facto politician din țară. Este foarte clar că puțini dintre viitorii săi colegi de la Washington au un asemenea „acces” (deși în statele normale, bazate pe instituții care funcționează și nu pe centre neformale ale puterii, acesta nici nu este atât de necesar pentru o activitate eficientă a ambasadorului).

În afară de experiență și cunoștințe, deceniile de activitate dipolomatică și meritele de odinioară ale ex-miniștrilor, secretarilor de stat și directorilor politici, arată bine, desigur, în biografiile oficiale și dau plus de valoare autorității colegilor din contingentul diplomatic. Însă pentru americanii pragmatici, este la fel de important să știe că interlocutorul (în special, dintr-o asemenea țară ca a noastră), căruia ei îi acordă timpul lor prețios, vorbește într-adevăr „de la persoana întâi”.

Mai mult decât atât, din câte știu, partea americană a recomandat neformal Chișinăului să numească la Washington nu atât o personalitate remarcabilă și un diplomat profesionist, cât mai ales o persoană care are pondere politică și acces direct la centrul real de luare a deciziilor. Cu un asemenea ambasador va fi posibil să se discute concret și direct despre subiecte politice complicate și delicate, să se verifice în mod operativ informația despre detaliile proceselor și deciziilor de care este interesat Washingtonul, precum și să i se atribuie rolul de transmițător al mesajelor (care nu întotdeauna sunt plăcute) care, din diferite motive, nu sunt transmise pe căi oficiale.

Rolul feminin

Cristina Balan este criticată în primul rând pentru faptul că ea va fi „ambasador al lui Plahotniuc”. Așa și este. Însă într-o măsură oarecare, anume acesta poate fi avantajul ei în fața actualei administrații. Cei care sunt nemulțumiți de promovarea lui Balan din cauza că ea va promova și apăra în SUA interesele lui Plahotniuc, au dreptate. Așa și va fi. Doar că Plahotniuc personal și oamenii din anturajul său nu văd în aceasta niciun fel de contradicție. Pentru ei, interesele coordonatorului sunt identice cu cele ale puterii, iar interesele privind menținerea la guvernare a actualei conduceri este văzută ca fiind în deplină concordanță nu doar cu interesele personale, ci și cele strategice ale țării. Și în acest caz, cred, ei nu au niciun fel de îndoieli interioare și dileme morale.

Aici trebuie să deschid parantezele: o cunosc pe dna Balan și, în diferite situații, am avut ocazia să mă conving de capacitățile ei organizatorice și calitățile de comunicator. Așa că, reieșind din experiența mea, pot să confirm că, în afară de faptul că face parte din anturajul lui Plahotniuc, ea are și calități care îi vor permite, într-o anumită măsură, să compenseze lipsa experienței de activitate în sistemul Ministerului Afacerilor Externe.

Relațiile internaționale nu sunt un domeniu nou pentru ea. Se știe că, în calitate de vicepreședinte al PDM, ea a coordonat relațiile externe ale partidulu, iar fiind consilier și persoană de încredere a lui Plahotniuc, l-a însoțit pe acesta la numeroasele întâlniri și în deplasările de peste hotare, a tradus întâlnirile confidențiale, iar aceasta înseamnă că ea este insider, inițiat în bucătăria ascunsă a înțelegerilor și planurilor neformale.

În plus, după ce dna Balan a activat câțiva ani în calitate de director executiv al Asociației Oamenilor de Afaceri, care este coordonată de Plahotniuc, ea înțelege „din interior” economia reală a Moldovei și îi cunoaște personal pe cei mai importanți oameni de afaceri și conducători ai ministerelor și departamentelor, ceea ce, la fel, constituie un plus în promovarea agendei economice și investiționale. La fel de important este și faptul că Moldova va fi reprezentată la Washington de un ambasador femeie (carismatică și interesantă). Într-un fel oarecare, și acesta este un bonus, care o evidențiază în mod avantajos din mediul general de ambasadori bărbați.

În ce privește faptul că Cristina Balan nu este un diplomat de carieră, în practica de numire a ambasadorilor Moldovei în SUA aceasta este, mai degrabă, o tradiție decât o excepție: politologii Igor Munteanu (2010-2015) și Nicolae Chirtoacă (2006-2009), iar până la ei – ex-ministrul finanțelor Mihai Manoli (2002-2006) și ex-ministrul privatizării Ceslav Ciobanu (1998-2002) (acesta din urmă, ce-i drept, a plecat la Washington de pe poziția de prim-viceministru al afacerilor externe).

Ce-i drept, numirea pur politică a dnei Balan nu se îmbină nicicum cu promisiunea fostului ministru Andrei Galbur referitoare la faptul că de acum înainte, în calitate de ambasadori vor fi numiți doar diplomați profesioniști. El a declarat despre aceasta acum o jumătate de an, la rechemarea „politicilor” Iurie Reniță și Valeriu Frija (ambii au fost numiți conform cotei neformale a Partidului Liberal, ambii șefi ai misiunilor de la Bruxelles și, respectiv, Vilnius, erau la al treilea mandat).

Politica reală

Prin numirea Cristinei Balan se întrezărește încă un scenariu – un nou episod al dublei direcții a politicii externe moldovenești, prezentată demonstrativ (și în multe cazuri – înscenată). Pe de o parte, președintele „pro-rus”, care la Moscova este reprezentat de fostul consilier și coleg de partid Andrei Neguța, iar pe de altă parte – majoritatea parlamentară „pro-occidentală” și guvernul care, iată-iată, va avea ambasadorul său la Washington.

Apropo, va fi interesant să vedem textul scrisorilor de acreditare pe care președintele Igor Dodon va trebui să le semneze pentru dna Balan. Nu e o glumă: șeful statului trebuie să-și pună semnătura sub textul în care, adresându-se președintelui SUA Donald Trump, îl va ruga „să creadă în tot ceea ce ambasadorul Cristina Balan va spune în țara gazdă ca și lui personal”.

Și doar în acest caz, este prea puțin probabil că varianta despre suspendarea temporară va merge. În orice caz, practica diplomatică demonstrează că, dacă din anumite motive, deja după semnarea scrisorilor de acreditare, în țară s-a schimbat șeful statului, este necesar ca aceste scrisori să fie înlocuite cu altele noi. De aceea, conform logicii teatrului absurdului, președintele Dodon trebuie suspendat de două ori – prima oară, pentru semnarea de către speaker a scrisorilor de acreditare, iar a doua oară... în momentul înmânării lor de către ambasador președintelui american.

Orice ar fi, este important că totuși Statele Unite au acceptat-o pe Cristina Balan. Însăși procedura de obținere a acordului de către partea primitoare durează, de obicei, câteva săptămâni, însă chiar și înainte de a fi expediată cererea la Washington, candidatura sa cu siguranță a fost coordonată, neformal, cu partea americană. Probabil, acest lucru a fost făcut în timpul deplasării la Washington a ministrului afacerilor externe Tudor Ulianovschi, la sfârșitul lunii ianuarie, și în timpul vizitei din luna martie a lui Bridget Brink, Asistent Adjunct al Secretarului de Stat al SUA.

Partea procedurală, de fapt, este secundară. Important este că, în pofida nemulțumirii provocate de rechemarea „neașteptată” a ambasadorului Aurel Ciocoi și, așa cum mi s-a părut, de supărarea provocată de explicațiile neîndemânatice și improbabile ale acestei decizii, Washingtonul nu a ales amânarea numirii noului ambasador moldovean până la configurarea puterii de după alegeri. Iar Departamentul de Stat a avut o asemenea opțiune. Însă a fost luată o altă decizie – acreditarea să nu fie amânată. Este și acesta un anumit semnal și, cel mai probabil, un rezultat al anumitor înțelegeri „la pachet”.

Astăzi, la Washington, se află pragmaticii. Actuala administrație pune accent pe interesele americane – „America First”, demonstrând un activism vizibil mai mic în promovarea agendei de democratizare în lume. Atenția primordială și principalele resurse ale SUA, inclusiv cele diplomatice, sunt îndreptate spre câteva cele mai importante dosare. Interesul față de Moldova, la fel ca și față de întreg spațiu post-sovietic, este determinat în primul rând prin prisma relațiilor de confruntare fără precedent cu Rusia.

Probabil, nimeni dintre cei de la Washington nu-și mai face iluzii în privința angajamentului guvernării moldovenești față de valorile europene. Însă scopul pragmatic pe care Vlad Plahotniuc a mizat încă în anul 2016 denotă faptul că în lipsa unei perspective de încredere a schimbării actualei guvernări în Moldova pe altă forță pro-occidentală trebuie să reiasă din raportul real de forțe și să lucreze cu cei care controlează situația, adică cu Partidul Democrat, guvernul și cu Vlad Plahotniuc.

În aceste condiții, și mai ales ținând cont de refuzul categoric al opoziției pro-europene de a merge la orice înțelegeri cu Partidul Democrat, slăbirea pozițiilor celei din urmă duce la riscul victoriei forțelor pro-ruse. În pofida conștientizării în multe cazuri a caracterului artificial al confruntării dintre guvernul „pro-occidental” și președintele „pro-rus”, victoria socialiștilor la alegerile parlamentare constituie o perspectivă rea pentru SUA. De aceea în Moldova funcționează principiul „oricine, numai nu Rusia”  („anybody but Russia”).

Acest lucru nu înseamnă că americanii i-au acordat lui Plahotniuc „carte blanche”. Eu nu cred în aceasta absolut deloc. Însă el îi forțează să îl ia în calcul. La fel ca și Francis Underwood din „House of Cards”, Plahoniuc a reușit să se ridice în vârful piramidei puterii moldovenești. Principalii concurenți sunt eliminați, slăbiți sau  „îmblânziți”. În paralel, continuă procesul nemaivăzut până acum de concentrare a resurselor și pârghiilor guvernării. Ridicând miza de nenumărate ori, jucând pe muchia de cuțit și lansând proiecte deosebit de riscante, Plahotniuc deocamdată a reușit să obțină ceea ce și-a pus de gând. Au fost și rateuri, însă, la urma urmei, cel puțin până acum, el a reușit să se descurce. Chiar și de pe culme (așa cum s-a constatat, de exemplu, în luna ianuarie 2016).

Numirea persoanei sale de încredere în calitate de ambasador la Washington este, fără îndoială, o nouă „victorie” de acest gen. Doar pe parcursul ultimelor săptămâni și doar în ce privește cadrele, asemenea „victorii” au fost câteva: noii șefi ai Serviciului Informații și Securitate, Curții Supreme de Justiție și Curții Constituționale. Următoarea țintă – primăria Chișinăului...

Totuși, promovarea dnei Balan la Washington este ceva special. Acum, având o persoană de încredere peste ocean, va fi posibilă o promovare mult mai directă și mai eficientă în coridoarele guvernării din SUA a interpretării încordate din punct de vedere geopolitic a proceselor care au loc în Moldova, printr-o colaborare mai strânsă a ambasadei cu companiile de lobby angajate de PDM și printr-un parteneriat (format recent) cu NATO. 

Autorul este președinte al Institutului pentru Inițiative Strategice (IPIS), ex-ambasador al Moldovei în Austria și ex-viceministru al afacerilor externe, iar în perioada 1997-2001, a activat în calitate de prim/secund secretar la Ambasada Moldovei în SUA.

Партнерские ссылки