6.71ºC Chișinău
Luni 25 martie 2019

Poziție despre opoziție. Veaceslav Balan despre cauzele pierderii alegerilor de către opoziție

Alegerile parlamentare din Moldova s-au încheiat. În pofida declarațiilor optimiste ale liderilor de opoziție Maia Sandu și Andrei Năstase, trebuie să recunoaștem că ei au pierdut aceste alegeri și în cantitate, și în calitate. E greu să numești victorie 26 de mandate și locul trei, după socialiști și partidul lui Plahotniuc. La fel, e greu de crezut că, având asemenea rezultate, opoziția va putea să-și îndeplinească principala promisiune – să pună capăt regimului oligarhic din Moldova.

Alegerile actuale au fost cele mai „murdare” și incorecte din toată istoria Moldovei și prin amploarea utilizării resurselor administrative, și prin volumul manipulărilor și, posibil, chiar al falsificărilor. Însă ar fi greșit să motivăm toate eșecurile opoziției doar prin aceasta. Eșecul opoziției are alte cauze – logice și firești, care, probabil, într-o măsură mult mai mare au provocat situația creată.

Incoerență

Prima cauză o constituie incoerența și miopia strategică a opoziției.

Opoziția actuală a crescut din protestele în masă și nemulțumirea populației provocate de furtul miliardului și corupția totală a guvernării. În anul 2015, când revolta poporului era puternică, iar Plahotniuc încă nu se stabilise la putere, opoziția a avut o șansă istorică de a schimba situația din țară. Însă în loc de aceasta, Andrei Năstase și „Platforma Demnitate și Adevăr” purta pe străzi zeci de mii de oameni, fără niciun scop clar, iar după aceasta, protestele au fost încetate imediat, când regimul oligarhic le-a aruncat osul „alegerii directe a președintelui”.

Aici, ar trebui să menționăm că anume „alegerea directă a președintelui” a fost una dintre revendicările principale ale opoziției în anul 2015. Această revendicare a fost una absolut fără sens, pentru că în Moldova, președintele este, în multe privințe, o funcție decorativă (perioada de președinție a lui Timofti și acum, cea a lui Dodon, a demonstrat foarte bine acest lucru). O revendicare care nu are nicio legătură cu problema numărul unu: furtul miliardului și corupția din țară. Iar cel mai important – este o cerință care, încă din start, avea prea puține șanse de a aduce un candidat al opoziției în fotoliul de președinte (despre aceasta – mai jos). Adică opoziția a încetat protestele și a declarat nelegitimă decizia Curții Constituționale cu privire la revenirea la alegerea directă a președintelui, doar pentru a piarde alegerile președintelui.

În anul 2018, opoziția s-a inclus în lupta pentru funcția de primar al Chișinăului și Andrei Năstase chiar a câștigat aceste alegeri. Însă după anularea cinică și impertinentă a acestor alegeri, opoziția a „înghițit” imediat această batjocură, „migrând” spre alegerile parlamentare care se apropiau.

Toți își amintesc că după instaurarea la putere, Partidul Democrat promova foarte activ ideea trecerii la sistemul electoral mixt și, în pofida nemulțumirilor Europei și a opoziției, până la urmă, această trecere a fost legiferată. În pofida acestor circumstanțe, partidul Maiei Sandu și cel al lui Andrei Năstase au participat la alegerile organizate conform sistemului electoral mixt, continuând, ce-i drept, să se plângă de nedreptatea acestuia. Este foarte greu să fie înțeleasă această incoerență, când, la început, tu participi la o acțiune nedreaptă, apoi  te plângi de nedreptatea ei.

Astfel, în ultimii ani, prin participarea sa și prin „înghițirea momelei”, opoziția a legiferat cele mai importante „reforme” politice ale regimului, doar pentru a obține 26 de mandate de deputat în parlament, prea puțin utile. Îndemnând oamenii la proteste stradale – numeroase, dar fără sens, opoziția, totodată, a subminat încrederea oamenilor și în această manifestare a poziției lor civice și politice – de ce să mai mergem la toate aceste proteste, dacă ele oricum nu duc la nimic?

Ignorarea minorităților etno-lingvistice

Recensământul populației din anul 2014 a demonstrat că aproape 20 la sută din populația Moldovei s-au declarat minorități etno-lingvistice. În mediul vorbitorilor de limba română bântuie miturile precum că toate minoritățile etno-lingvistice apriori „îl iubesc pe Putin” și îi votează pe comuniști și pe socialiști. Bineînțeles, nu este adevărat. Mulți ar fi fost bucuroși să voteze pentru un partid proeuropean rațional, însă nu pentru unul naționalist și xenofob, ci pentru un partid care ascultă și respectă nu doar părerea și interesele vorbitorilor de limba română. Însă în Moldova, asemenea partide, printre cele de opoziție, nu există, de aceea oamenii votează pentru cine se nimerește – pentru socialiști, pentru comuniști, pentru Usatîi, pentru Șor, pentru independenți ș.a.

Maia Sandu nu a reușit și s-ar putea întâmpla nici să nu mai reușească, pe viitor, să câștige alegerile preziențiale din Moldova, pentru că ea nu vede și nu observă minoritățile etno-lingvistice.

În turul doi al alegerilor prezidențiale din anul 2016, Maia Sandu a acumulat în Găgăuzia doar 1% din voturi – 748 din 67.143! În raionul Taraclia – 4%. În raionul Ocnița – 15%, în Bălți (oraș cu 150.000 de locuitori) – 22%, în raionul Briceni – 24%, în Dondușeni – 25%, în Edineț – 26%. Cum poți pretinde la președinție, în mod serios, cu asemenea cifre?

La alegerile parlamentare care abia s-au încheiat, blocul ACUM nici măcar nu și-a înaintat candidați în Găgăuzia și în raionul Taraclia. Iar la nordul Moldovei și în circumscripțiile uninominale din regiunea transnistreană și-a înaintat niște candidați prea puțin cunoscuți. Nu e de mirare că aproape toți candidații ACUM, care au câștigat în circumscripțiile uninominale, și-au câștigat mandatele în Chișinău sau în circumscripțiile de lângă capitală (ei, și în Europa și America). În cele 10 circumscripții electorale cu populație preponderent ucraineană și romă, candidații ACUM au acumulat aproape 10% din voturi, mulți nici măcar nu au intrat în top-3.   

În orice caz, e naiv să speri că vei câștiga măcar la niște alegeri naționale în Moldova, dacă vei continua să ignori părerea și voturile unei părți importante a cetățenilor ei.

Valori și priorități

Pe lângă revendicările evidente de a investiga furtul miliardului și de a combate corupția, programul politic al opoziției propune prea puțin nou și interesant. Astfel de valori europene fundamentale, cum ar fi drepturile omului și egalitatea de gen, practic, nu figurează nicăieri și nu sunt nicicum amintite în retorica și în documentele opoziției. Ba mai mult, chiar și prin organizarea internă și prin declarațiile sale, opoziția servește drept un model neimportant al acestor valori europene fundamentale.

De exemplu, la actualele alegeri parlamentare, în primii zece candidați ai blocului ACUM în lista națională („proporțională”) au fost doar două femei candidate (adică 20%), iar în primii 20 – șapte femei candidate (35%). Din cei 48 de candidați ai blocului ACUM în circumscripțiile uninominale, au fost 13 femei candidate (37,5%). În consecință, din cei 26 de viitori parlamentari din partea blocului ACUM, doar opt sunt femei (31%). Evident, aceste 31% sunt departe nu doar de idealurile egalității de gen (50/50), dar chiar și de „pragul” legislativ moldovenesc mult mai scăzut, care cere cel puțin 40% femei în listele electorale ale partidelor.

În această ordine de idei sunt și răspunsurile și comentariile „ne-principiale” ale Maiei Sandu la întrebările despre persoanele LGBT („minorități sexuale”). În loc să dea un „răspuns european” adevărat, că Moldova este o țară pentru toți locuitorii săi și noi vom lupta pentru drepturi egale pentru toți, Maia Sandu spune că nu este lesbiană și că „întrebați-i pe ei, nu pe mine”. De parcă „ei” nu sunt locuitori ai Moldovei și Maia Sandu nu are nicio treabă pentru „ei”. Interesant, prin ce se deosebește această poziție de poziția președintelui Dodon, care a spus, mai devreme, că el nu este președinte pentru „ei”?

Și istoria „comunicării” blocului ACUM cu Oleg Brega provoacă întrebări referitoare la transparența internă și democrația în rândurile opoziției. În loc să atragă un aliat cunoscut și un adept al democrației și drepturilor omului, așa cum este Brega, ACUM nu a binevoit să comunice clar cu el și să răspundă la demersurile acestuia.

Ultimele declarații negative despre „transnistrenii” care, cică, au venit aici și votează, la fel, provoacă întrebări. Una e să vorbești despre ilegalitatea transportării și cumpărării alegătorilor și e cu totul altceva să întrebi, ce fac transnistrenii la alegerile „noastre”.

Trebuie de menționat că o asemenea atitudine față de valori atât de importante pentru mulți oameni progresivi se răsfrânge foarte puternic asupra dorinței de a vota pentru o asemenea opoziție.

Figuri contradictorii

Deși opoziția se poziționează ca alternativă „sănătoasă” și necoruptă regimului oligarhic „putred”, în rândurile opoziției sunt multe persoane contradictorii.

În listele candidaților ACUM, noi îl găsim, de exemplu, pe Lilian Carp care, împreună cu Ghimpu și alți „liberali”, au semnat, la 13 ianuarie 2016, adresarea către președintele Timofti de a-l desemna pe Vladimir Plahotniuc la funcția de prim-ministru (semnătura lui Lilian Carp este ultima în lista semnăturilor din adresare). Apropo, la alegerile din 24 februarie, Carp a învins în circumscripția sa electorală.

Pe locul 25 în lista națională a blocului ACUM se află Constantin Boeștean care, în anii 2004-2011, a ocupat funcții de conducere în sistemul MAI (inclusiv în perioada lui Voronin, precum și în aprilie 2009). Desigur, eu nu susțin că Boeștean a participat personal la torturi și la alte fărădelegi pe care poliția le practica pe larg atunci (vedeți rapoartele Amnesty International, cazul Gurgurov și alte dosare pierdute la CEDO), însă, probabil, este greu să fii șef al Direcției analiză, monitorizare și evaluare a politicilor în cadrul MAI și să nu știi despre toate acestea.

La fel, în listele candidaților blocului ACUM este și (fosta) judecătoare Domnica Manole. Încă până a deveni Manole țintă a persecuțiilor din partea „regimului”, pentru decizia sa cu privire la referendum, ea, fiind judecătoare, a fost observată în „neglijența” e ține de indicarea în declarație a veniturilor și activelor sale, precum și în consultarea lui Eduard Mușuc în unul dintre cauzele pe care le examina și în care Mușuc era parte a procesului (despre toate acestea, orice doritor poate citi pe site-ul MoldovaCurata).

Pentru o persoană atentă și care citește, toate acestea sunt momente îngrijorătoare, care provoacă întrebări cu privire la „puritatea” și integritatea opoziției.

În concluzie, vreau să subliniez faptul că acest text a fost scris nu pentru a „turna zoi” asupra opoziției, ci pentru a-i oferi posibilitatea de a se privi critic pe sine însăși și, posibil, de a schimba ceva. La fel, și pentru cititori și alegători, pentru ca aceștia, de asemenea, să poată privi critic opoziția și susținerea pe care o acordă acestei opoziții. Eu înțeleg că mulți activiști din opoziție au suferit multe în timpul acestei campanii electorale – stres, nervi, atacuri și chiar persecuții. Însă ar fi fost foarte bine dacă aceste griji și jertfiri ar fi avut vreun sens. Pentru ca toate acestea să ducă realmente la transformări radicale în Moldova.

Demult e timpul să ne debarasăm de logica primitivă precum că „ai noștri au dreptate întotdeauna și ai noștri nu trebuie criticați”. Lipsa unei critici constructive este calea spre stagnare și repetarea greșelilor din trecut. Mi-i teamă că dacă actuala opoziție crede cu adevărat că eșecul său este un rezultat al „fraudelor” regimului, iar însăși opoziția face totul corect, și peste un an, și peste patru ani, și peste opt ani, Moldova va continua să trăiască în captivitatea oligarhică.

Veaceslav Balan, expert independent în domeniul drepturilor omului

Opinia autorului poate să nu coincidă cu cea a redacției.

Партнерские ссылки