4ºC Chișinău
Vineri 22 februarie 2019

Să fim oameni. Marina Șupac despre cum să spargem cercul urii în Moldova

Timp de aproape o zi, spotul video în care un polițist a refuzat să vorbească în limba rusă cu un șofer, a adunat mii de comentarii pe rețelele sociale. În cele mai multe dintre ele, acțiunile polițistului sunt lăudate și propuse drept exemplu, dar adesea se întrezărește și ura fățișă față de concetățenii vorbitori de limba rusă, iar uneori – și îndemnuri la răzbunare. Nu s-a trecut fără mesaje de ură nici în comentariile din partea „adversă”.

newsmaker.md/rom/noutati/limbi-fierbinti-spotul-de-un-minut-despre-un-sofer-si-un-politist-a-demonstrat-ade-41139

Scopul acestui editorial nu este de a număra sau măsura cantitatea de venin și răutate din ambele părți, ci de a încerca să înțelegem, de ce nu învățăm din propriile greșeli. Pentru că istoria este ciclică, iar istoria urii în societatea și în spațiul virtual din Moldova nu este o excepție. În plus, va trece puțin timp și reprezentanții ambelor tabere se vor uni, în mod tradițional, într-un avânt unic de respingere bilingvă a noilor „intruși” – fie homosexuali, cum se întâmplă, de obicei, în timpul marșurilor LGBT, fie refugiați sau oricine altcineva.

Noi am văzut deja reacția inumană a internauților la moartea lui Andrei Brăguță. Reamintesc că atunci, cea mai mare parte a comentatorilor aproba omorul acestuia. Ei îndemnau „ca aceștia să fie omorâți la naștere” și „să fie izolați de societatea civilizată”. Despre Brăguță scriau că „trebuia împușcat dintr-odată” și „a primit ceea ce a meritat”. Mulți, la fel ca și acum, mulțumeau poliției... Apropo, făceau acest lucru în egală măsură și comentatorii vorbitori de limba română, și cei de limba rusă.

newsmaker.md/rom/noutati/omor-aprobat-ce-a-demonstrat-moartea-lui-andrei-braguta-33369

Am văzut noi și reacția pe rețelele sociale a ex-ministrului, iar actualmente, candidatului la funcția de deputat Octavian Țâcu, în care el examina mesajele de ură ale lui Șor din punctul de vedere al apartenenței etnice a acestuia. Postarea lui Țâcu a fost „like-uită” și „share-uită” de alți lideri de opinie. Atunci, cineva a propus, în comentarii, ca Șor să fie purtat prin centrul orașului și să fie castrat, „așa cum era înainte”. Cineva a propus ca Șor să fie ars. Ideea a fost susținută de un alt internaut, deoarece „jidanii în toată lumea profită din războaie”. Și așa mai departe...

Cazul cu șoferul de la Vulcănești și cu polițistul a adus câteva pagini noi în letopisețul urii moldovenești. În Moldova, e ceva obișnuit deja că multe instituții media nu moderează și nu elimină comentariile cu caracter xenofob sau care îndeamnă la ură, iar uneori, prin titluri și lead-uri, doar îi provoacă pe comentatori. Dar a fost și altceva.

În primul rând, de data aceasta, spotul video (menționăm, incomplet, pentru că nu este clar, cu ce s-a terminat discuția), fără niciun fel de explicații sau context legal, a fost publicat de câteva instituții media populare și influente, inclusv de cele care, se pare, nu pot fi numite „presă de bulevard”.

În al doilea rând, comentariile cu eroizarea acțiunilor polițistului au fost postate nu doar de internauții de rând de pe rețelele sociale, ci și de mulți dintre cei a căror actvitate ține de prestarea serviciilor pentru populație: funcționari de stat, activiști publici și chiar unii militanți pentru drepturile omului.

Oamenii a căror activitate este de a sluji întru binele societății, aprobau public refuzul de a oferi informații în aceeași limbă în care vorbește cetățeanul. Rămâne să intuim, de ce principii se conduc în activitatea lor cotidiană acești funcționari, medici, pedagogi, activiști civici. 

Această situație demonstrează foarte clar că „problema lingvistică” în Moldova nu este una artificială și, numindu-o așa, noi doar închidem ochii la ea.

Ce să facem cu ea? Rețeta este scrisă demult, inclusiv de experți independenți internaționali. De exemplu, raportorul special al ONU pentru problemele minorităților sau Comitetul ONU pentru Drepturi Economice, Sociale și Culturale. Printre altele, ei vorbesc despre necesitatea de a revizui metodica predării limbii de stat și asigurarea posibilității de a studia limba de stat gratuit și calitativ, de asemenea, studierea de căre populație a limbilor minorităților.

Urmează să fie acordată o mai mare susținere informațională Consiliului Egalității care, fiind o autoritate de stat, a emis mai multe decizii în cazurile de neacordare a serviciilor de stat în limba rusă. Ori în limba română. Da, și așa ceva se întâmplă, și despre aceasta, la fel, trebuie să se vorbească. În acest context, s-ar putea vorbi și despre faptul că pe adresa Consiliului vin mult mai puține plângeri decât sunt astfel de comentarii pe Facebook, însă acesta este un subiect aparte.

Principala problemă – și polemica pe marginea incidentului despe șofer și polițist a demonstrat acest lucru – nu ține de relațiile dintre cetățean și stat și nici măcar de buchia legii. Problema este completarea dialogului dintre diferiții reprezentanți ai societății moldovenești cu sens creativ și nu distructiv.

Oricum, noi trebuie să trăim aici, împreună. Putem noi oare vedea în altcineva un om și nu apartenența sa națională sau limba în care el vorbește? Să ne învățăm să găsim limbaj comun. Să căutăm soluții, ieșire din situație și să nu o ducem în impas.

Da, este vorba nu doar despre funcționarii de stat, dar și despre noi înșine. Despre simplele „Vă rog să mă scuzați!”, «простите, пожалуйста», «prostedin yakışarsadi». Fie și cu accent, în schimb, cu bună intenție de a găsi noi modalități de relaționare: cum să învingem împreună corupția, cum să nu permitem Moldovei să devină dictatură totală. Cum, finalmente, să facem viața noastră mai bună. Cum să fim oameni.

Autor: Marina Supac

Партнерские ссылки