18ºC Chișinău
Duminică 23 septembrie 2018

„Și mămăliga conține organisme modificate genetic”. Interviu NM cu ecologistul Ilia Trombițchi despre ceea ce consumăm

Discuțiile despre produsele agricole moldovenești ecologice sunt, de multe ori, un mit și dacă nu vom face nimic, răspândirea organismelor modificate genetic (OMG) se va extinde, consideră ecologistul Ilia Trombițchi, președintele organizației neguvernamentale Eco-Tiras. Într-un interviu acordat reporterului NM Natalia Melnic, el a explicat de ce consideră că proiectul de lege al socialiștilor despre OMG nu are sens, cum organismele modificate genetic afectează calitatea produselor alimentare, starea pădurilor și a râurilor și de ce Kievul este atât de insistent în tendința sa de a construi pe Nistru șase centrale hidroelectrice noi, chiar dacă acest lucru ar înseamna o catastrofă ecologică.

 „Dacă nu vom face nimic, răspândirea OMG în Moldova se va extinde din an în an”

Dvs. ați criticat proiectul de lege al socialiștilor despre organismele modificate genetic (OMG). Din acesta reiese că OMG vor fi strict interzise în Moldova. Ce nu e în regulă cu acestea?

newsmaker.md/rom/noutati/socialistii-sunt-impotriva-organismelor-modificate-genetic-vor-fi-oare-acestea-int-38628

În primul rând, proiectul de lege este necalitativ din punct de vedere juridic. În al doilea rând, el doar interzice OMG. Dar simpla interzicere, fără a specifica, cum anume va fi controlată utilizarea OMG, înseamnă să fie lăsat totul așa cum este. Astăzi, cel puțin o jumătate din cantitatea de porumb și de soia de pe câmpurile din Moldova este modificată. Și acest lucru nu ține de proasta calitate a legii în vigoare „Despre securitatea biologică”, ci de proasta aplicare a ei. Ea este aplicată doar în proporție de 20%. Chiar dacă această lege a fost adoptată în Moldova cu aproape 20 de ani în urmă, țara noastră fiind prima dintre statele CSI care a făcut acest pas, și ea corespunde cât de cât directivei europene din anul 2001, care funcționează și astăzi.

Desigur, această lege nu a fost dezvoltată. În ea nu sunt reflectate, de exemplu, directivele UE care au apărut după anul 2001 și amendamentele adoptate în anul 2005, în Convenția de la Aarhus „Cu privire la accesul la informație, justiție și participarea publicului la adoptarea deciziilor în domeniul mediului”. Apropo, aceste amendamente sunt un merit al Moldovei.

Interesant. Despre ce amendamente este vorba?

Aceste amendamente obligau guvernul să informeze societatea civilă și să se consulte cu aceasta în privința utilizării organismelor modificate genetic, noi pentru țară și regiune, la fel, stabileau procedura unor astfel de consultări. De fapt, istoria a fost nostimă. În realitate, problema privind participarea societății civile în luarea deciziilor în domeniul biosecurității este foarte acută pentru Uniunea Europeană. Dacă statele CSI, conduse atunci de ONG-uri specializate în ecologie, făceau front comun, foarte activ, progresiv, Uniunea Europeană era conservatoare. Așa s-a întâmplat că în pachetul de modificări deja pregătit, Moldova (inclusiv cu participarea ecologiștilor) a contribuit, în anul 2005, cu o propunere proprie, progresivă. Cu unele modificări, ea a fost aprobată, în pofida cerințelor Washingtonului de a retrage acest amendament. 

De ce SUA cereau retragerea acestuia?

Pentru că societatea civilă obținuse prea multe drepturi și acest lucru era un impediment pentru Washington. În principiu, acesta întotdeauna a tins să-și promoveze organismele modificate genetic. Pe atunci, ministru al Mediului în Moldova era Constantin Mihăilescu. Și el deja avea de gând să cedeze. Atunci i-am spus: „Haideți să-i adunăm pe toți cei interesați și să discutăm această problemă”. Pentru că părerea mea este următoarea: mai bine să cerem mai mult, ca să obținem măcar ceva, decât pur și simplu să cedăm. Și eu am reușit să-l conving. Moldova nu și-a retras amendamentele. În consecință, am reușit să găsim un compromis cu experții europeni, care a convenit tuturor.

Amendamentul nostru a fost adoptat. Reprezentanții dreptului ecologic internațional spuneau mai târziu: „Acesta nu poate fi un precedent, pentru că este un caz absolut unic, când, cu două-trei zile până la o întâlnire de rang înalt, este găsită o soluție”.

Moldova a fost prima țară care încă în anul 2007 a ratificat amendamentul său. Păi iată, în proiectul de lege al socialiștilor despre OMG nu este nimic legat de acest amendament. În afară de aceasta, proiectul de lege contravine Protocolului de la Cartagena.

În ce anume contravine?

Conform acestui protocol, țara trebuie să întreprindă pași concreți pentru realizarea acestuia. De exemplu, să creeze o comisie pentru biosecuritate, în care vor intra reprezentanți ai diferitelor ministere și departamente, precum și membri ai societății civile, cercetători. În proiectul de lege despre care vorbim nu este niciun cuvânt despre aceasta. Dar ce se va întâmpla la frontieră, în cazul importului unor astfel de produse? La fel, nu este clar. Să ne ghidăm de protocol? El oricum există. Iar în lege trebuie să fie totul concretizat. Pentru că dacă OMG nu vor fi importate, aceasta nu înseamnă că în interiorul țării situația nu se va înrăutăți, pentru că noi avem destule produse semincere cu organisme modificate genetic. Dacă nu vom face nimic, răspândirea OMG în Moldova se va extinde din an în an.    

 „În realitate, oricare fermier poate importa în Moldova OMG, de exemplu, semințe de tomate, soia, orice”

E periculos?

Nu vreau să zic că e periculos. Principiul Uniunii Europene – și eu mă voi ghida de el – este următorul: nu se poate spune din start că toate organismele modificate genetic sunt inofensive sau că toate OMG sunt periculoase. Adică fiecare organism modificat genetic trebuie examinat aparte. Și trebuie evaluată influența lui asupra sănătății și a mediului. Iar expertiza inofensivității unui organism modificat genetic costă aproximativ 1 milion de euro. Bineînțeles, este prea mult pentru Moldova. De aceea comisia care funcționează azi la noi se ghidează de hârtiile și deciziile pe care le oferă Uniunea Europeană.

Și astăzi nu există niciun OMG permis pentru a fi aplicat și care, potrivit actelor, ar fi răspândit pe teritoriul Moldovei.

Dar în realitate?

În realitate, firește, oricare fermier poate importa organisme modificate genetic. Mare treabă – semințe de tomate ori, de exemplu, de soia, sau orice. Asta-i unu.

Doi. Dacă este vorba de o cantitate mare de producție, pur și simplu declari la intrarea în țară că ea nu este modificată genetic. Moldova nu este în stare să controleze dacă e așa sau nu. Responsabilitatea pentru aceasta de asemenea nu este stabilită, deși fostul Minister al Mediului a propus de nenumărate ori instituirea ei. Au fost elaborate proiecte de legi, însă așa și nu s-a schimbat nimic. Acest lucru este împiedicat, să zicem, la nivel guvernamental.

Apropo, acest lucru se referă la multe probleme. De exemplu, amenda pentru aruncarea deșeurilor pe timp de noapte constituie 1500 de lei. Cred că s-a făcut intenționat acest lucru, pentru a susține corupția în acest domeniu. Nicio încercare de-a noastră de a schimba ceva n-a dat niciun rezultat.

Reiese că proiectul de lege despre OMG este populist?

Da, el este populist. Astăzi trebuie să verificăm roada, să ne debarasăm de ceea ce a fost produs ilegal. România a reușit să se debaraseze, când a intrat în Uniunea Eurpeană, nu-i rămăsese nimic altceva decât să ajusteze aceste mecanisme. În principiu, totul este posibil de îndeplinit. Altceva e că pentru a face ordine în acest domeniu e nevoie de voință politică.

Bine, dacă fermierii au adus porumb modificat genetic, l-au crescut și îl vând. Este consumat. Este dăunător?

Noi nu știm ce modificări sunt. De regulă, acesta este porumb permis în Uniunea Europeană. Că doar noi mâncăm mămăligă.

Și mămăliga conține OMG?

Înseamnă că e mai bine să procurăm făină românească.

Și în România sunt permise unele modificări ale porumbului.

 „Nu vreau să motivez aceasta doar prin calitatea apei, însă noi suntem înaintea întregii planete după numărul de îmbolnăviri oncologice”

Dacă tot am început să vorbim despre produse, cât de inofensive din punct de vedere ecologic sunt produsele noastre moldovenești?

Într-o oarecare măsură, e un mit ideea că producția noastră este pură. În realitate, poluarea cu nitrați este foarte frecventă și produsele care ni se aduc din Turcia sunt, de regulă, mai pure din punct de vedere al nitraților comparativ cu producția locală. Însă acest lucru depinde de cum ea este produsă. Bineînțeles, dacă ea este cultivată în ritmuri rapide, șansele că are un conținut mai mare de nitrați sunt mai multe.

Iar în ce privește pesticidele, probabil, producția noastră agricolă este mult mai curată, pentru că pesticidele sunt destul de costisitoare. Pe de altă parte, pentru producerea unor culturi, în Moldova este utilizat erbicidul „Raundap” – acest preparat este foarte răspândit la noi, cu părere de rău. În Uniunea Europeană, de exemplu, se discută activ să fie acest preparat interzis sau nu, considerându-se că este dăunător. Însă în Uniunea Europeană sunt perioade clare, după care producția prelucrată cu acest erbicid poate deja să fie comercializată. De exemplu, după ultima prelucrare cu aces preparat, trebuie să treacă o anumită perioadă ca producția să fie inofensivă.

La noi, nimeni nu duce evidența acestor lucruri.

De ce nimeni nu se ocupă de aceasta?

Aceasta este obligațiunea Agenției Naționale pentru Siguranța Alimentelor. Cu părere de rău însă cred că cei de acolo nu sunt competenți și nu au nicio dorință de a face ordine. Agenția a fost creată în aceste scopuri, însă ea se ocupă numai de certificarea producției pentru export și doar atât.

Eu am încercat să-i contactez, însă ei nu respectă legislația moldovenească – nu răspund la scrisori, eu nu am primit de la ei niciun răspuns. Nici plângerile expediate la Cancelaria de Stat nu au avut niciun efect.

Dar care este influența apei, a izvoarelor subterane asupra securității produselor alimentare? În Moldova, din câte se știe, totul e rău în acest sens.

Dacă în apele freatice este o cantitate mare de nitrați, aceasta, desigur, se răsfrânge asupra calității producției. De exemplu, dacă varza este cultivată în raionul Anenii Noi, de-a lungul râului Bâc și este udată cu apă din acest râu, aceasta e o problemă. Pentru că râul Bâc este foarte poluat, în el nimeresc deșeuri ale întreprinderilor industriale, iar stațiile de epurare din Chișinău nu oferă o curățare definitivă. În raionul Anenii Noi, apa din râu este constituită în proporție de 9/10 din ape aruncate. Și eu nu știu cine și cum verifică acest lucru. Îmi pare că totul e în ceață și nimic nu se face. În plus, pentru detectarea majorității elementelor care se pot conține în apă nu sunt reactive.

Nu vreau să motivez morbiditatea din țară doar prin calitatea apei, însă după numărul de îmbolnăviri oncologice, noi suntem înaintea întregii planete. Acest lucru denotă poluarea generală a mediului, nu doar a alimentelor și a apei. În sate însă, unde calitatea apei este rea, și nivelul morbidității este mai înalt.

Se poate face ceva în acest sens? Așa, pur și simplu.

Desigur, se poate. Pentru aceasta este Centrul Național de Medicină Preventivă. Trebuie stabilite prioritățile. Eu aș extinde mai degrabă instalarea apeductelor centralizate, însă asigurarea cu apă necesită și canalizare, iar aceasta este cu mult mai scump. În general, toate sunt legate unele de altele. În principiu, deocamdată, în Nistru și Prut este suficientă apă. Ea trebuie doar trasă în apeducte, pentru că apa din Nistru este bună și acest lucru trebuie folosit. În același timp, într-o țară săracă și coruptă, nimeni nu se va ocupa serios de aceasta, ca să obțină rezultate.

Înseamnă că e mai bine ca fântânile să fie închise?

În 90 la sută din cazuri, da.

Despre faptul că în Moldova, mai mult de 80 la sută din fântâni sunt poluate, se știe de mult. Însă oamenii oricum continuă să bea apă din ele, deși știu că ea este rea. Ei nu au nicio soluție?

Aici sunt două variante. În primul rând, poate că într-adevăr nu există o soluție. Iar în al doilea rând, există obișnuințe. Pentru că, în pofida avertizărilor și explicațiilor ecologiștilor, mulți localnici spun: „Buneii noștri au băut, și noi vom bea. Iată, eu am ajuns la 70 de ani și nu mi s-a întâmplat nimic, voi trăi cumva și mai departe”.

Dar cum e apa în lacurile noastre, de exemplu, în cel din Ghidighici?

Lacurile au capacitatea de autocurățare. Adică în ele funcționează, slavă domnului, bacterii care își fac datoria. De aceea, desigur, după Ghidighici, apa devine mai curată. Acest lucru este favorizat și de zonele umede unde crește stuf și trestie. Orice vegetație este binevenită pentru curățarea apei. Și dacă aceasta ar fi mai multă, ar fi mai bine.

Mai devreme, Bâcul a fost altfel, dar acum este un șanț. Înainte, malurile râului erau împânzite de vegetație, iar acum ele sunt pustii. Nu există zone de acumulare a apei. Mai exact, ele sunt doar pe hârtie, dar în realitate – nu.

Dar ce se întâmplă cu Răutul?

Și acest râu este poluat. Este afectat foarte mult de orașul Bălți. Răut este un râu foarte lung, acumulează apă de pe un sfert din teritoriul țării. Uneori însă el are foarte puțină apă. Și acest lucru caracterizează situația bazinului acestui râu. Răutul este foarte tare exploatat din punct de vedere al agriculturii. La noi, nimeni nu se gândește la echilibrul de apă pentru agricultură. Adică, cu cât mai mult pământ este arat, cu atât mai repede acesta pierde apa și astfel se acumulează mai puține ape freatice care, ulterior, formează surse de apă. În consecință, cu fiecare an, aceste râulețe seacă tot mai mult. Iar în centrul Moldovei, alte surse de apă pentru irigare, în afară de râulețe, nu sunt. Decât doar ape subterane care, la fel, sunt puține. Iată așa se întâmplă că agricultura își taie creanga de sub picioare.

Agricultura trebuie să fie intensivă și bine organizată, ceea ce va permite să se utilizeze mai puțin pământ în agricultură. Iar celelalte terenuri să fie oferite pentru păduri. Și atunci echilibrul de apă va fi restabilit. Pentru că dacă nu se va schimba nimic, vom avea tot mai puțină apă din cauza creșterii temperaturii, aceasta fiind cauzată de schimbările climei, care devine agresivă.

 „Ei vor „bate” în toate problemele ecologice, pentru că pur și simplu nu le înțeleg”    

Reiese că e nevoie de o politică competentă a Ministerului Agriculturii, Dezvoltării Regionale și Mediului?

Da. Însă la noi, fiecare trage la turta sa, chiar și în interiorul unui minister. Acum, acolo prevalează agricultura și, firește, ei vor „bate” în toate problemele ecologice, pentru că pur și simplu nu le înțeleg. Și în aceasta constă deosebirea noastră fundamentală de Statele Unite ale Americii, să zicem, unde serviciul forestier al SUA, de exemplu, există nu pentru a tăia sau pentru a crește pădure, ci pentru a conserva echilibrul acvatic al râurilor și al întregii țări. Să-l păstreze datorită pădurilor. Ei sunt într-atât de axați pe ecologie, că pot cheltui bani doar pe administrarea pădurii. De exemplu, pentru a nu fi incendii totale în pădurile din California, ei taie copacii mici și medii, lăsându-i pe cei mari. Și apoi provoacă incendii la sol. Acest lucru permite conservarea pădurilor și a funcției lor.

La noi cum este administrată pădurea?

La noi, se taie ceea ce se vinde bine. Problema principală o constituie managementul forestier și, firește, tăierile ilicite care, conform datelor oficiale, constituie o jumătate din volumul total. Însă întrucât partidele de la guvernare văd mereu pădurea doar ca sursa de cash, toată lupta se reduce la a tăia mai mult sau mai puțin. De mult nu văd schimbări reale.

Deci, trebuie schimbat managementul?

Eu zic întotdeauna că în Moldova, la toate întrebările există un singur răspuns: schimbarea managementului țării. Și atât. Acest lucru se referă nu doar la păduri, dar la toate. Incompetența, hoția – acestea sunt lucrurile-cheie.

„Aceste centrale hidroelectrice se axează mai mult pe spălarea de bani în procesul de construcție”

Haideți să vorbim despre Nistru. Care este situația actuală de la negocierile cu Ucraina, care dorește să construiască pe Nistru șase centrale hidroelectrice noi? Ecologiștii din Moldova și din Ucraina susțin că acest lucru poate provoca o catastrofă ecologică.

Kievul a adoptat un program de dezvoltare a sectorului hidroenergetic până în anul 2026, care prevede, printre altele, extinderea actualei stații de acumulare a apei (din componența Complexului hidroenergetic de la Novodnestrovsk) și construcția a șase centrale hidroelectrice noi. Și nu e vorba de niște centrale mici, dar centrale hidroelecrice depline, și nu pe Nistrul de Sus, ci pe partea sa de câmpie. Întrebarea-cheie constă anume în faptul că în partea muntoasă, acest lucru este cât de cât permis, iar în cea de câmpie este o nenorocire pentru râu.

Deocamdată, Ucraina nu a renunțat la intențiile sale și deja de 10 ani se poartă negocieri dintre Kiev și Chișinău în cazul proiectului de acord despre funcționarea nodului hidroenergetic nistrean. Acest acord a fost inițiat de Ucraina. Respectiva problemă nu este în competența Acordului Nistrean din anul 2012, întrucât Ucraina nu dorea ca acesta să fie un acord aparte. Însă unicul scop al Ucrainei în cazul acestui acord este de a obține în arendă 19,22 ha de terenuri moldovenești, pentru a construi acolo diguri și pentru a ridica nivelul rezervorului de acumulare de apă.

Sub influența societății civile și a cercetătorilor, Moldova deocamdată se împotrivește. Dacă Moldova va fi și în continuare la fel de insistentă, nu vă pot spune, pentru că la noi, toate problemele nu se rezolvă la nivel guvernamental. Ecologiștii, la rândul lor, încearcă să explice și să argumenteze, dar și să creeeze, acolo unde e posibil, un lobby al lor. 

Acest lucru funcționează?

În opinia mea, da. Pentru că doi prim-miniștri (al Moldovei și al Ucrainei) au decis, în februarie anul trecut, să aprobe totul la pachet. În luna decembrie 2017, Moldova a propus un proiect de reguli tehnice de exploatare a acestui nod hidroenergetic, în care Chișinău își expune condițiile. Acesta constituie 104 pagini și acum are loc discutarea lui.

Moldova cere, după cum știți, stabilirea unui canal minim al Nistrului pe parcursul întregului an. Noi insistăm ca acolo să fie și un canal ecologic și parametrii acestuia. Ca să fie respectată legislația Uniunii Europene, reflectată și în Acordul de Asociere cu UE, și în Acordul Energetic European.    

Cum reacționează europenii la toate acestea? Ei sunt în poziția de așteptare și de observare?

Mai mult că da. În realitate, în UE sunt interese diferite. De exemplu, este un interes bazat pe rusofobie – ei doresc să obțină anumite garanții energetice. Pe de altă parte, ei insistă formal asupra respectării legislației europene în privința hidroenergeticii. Dar nu insistă prea mult.

Credeți că ucrainenii vor începe totuși să construiască aceste șase centrale hidroelectrice?

Eu nu pot spune acest lucru. Nu știu. Acest lucru depinde de bani. Pentru că în realitate, aceste centrale sunt axate mai mult pe spălarea de bani în procesul de construcție decât pe producerea energiei pe care acestea o vor da.

Dacă aceste centrale vor fi construite, va avea de suferit și Odessa. Deși ucrainenii susțin că totul este bine.

E până într-o zi. Anul acesta au fost destule rafale de vânt dinspre mare. Și acest lucru a compensat puțin lipsa de apă în Nistru în perioada primăverii. În același timp însă apa ajungea practic până la zidul de apă al orașului Odessa și din această cauză putea să fie pompată apă sărată. Adică aici, totul depinde de echilibrul canalului: mai devreme sau mai târziu, va fi deficit.

De exemplu, acest an este bogat în apă. Însă el a demonstrat că dacă și este abundent, responsabilii de hidroenergetică scuipă pe starea Nistrului. Primăvara, ei au acumulat o bună cantitate de apă, însă au reușit să o cheltuiască aiurea, din neavând ce face, mai devreme decât era necesar. O trecere ecologică normală prin baraje se efectuează de pe la mijlocul lunii aprilie până la mijlocul lunii mai și trebuie să aibă anumiți parametri. Însă ei, având multă apă, au început să o cheltuiască de pe la începutul lunii martie. Și au reușit să o cheltuiască până la momentul în care era nevoie de apă.

Aici și-a spus cuvântul și incompetența organelor abilitate din Moldova. Iar în consecință, ei nici nu au respectat parametrii minimi care erau necesari.

Dacă, de exemplu, toată luna august va fi secetoasă, acest lucru va afecta râul?

Acest lucru depinde și de câtă apă s-a acumulat. Este necesară o perioadă deosebit de îndelungată de secetă, ca  să afecteze în mod critic.

Apa din Nistru poate fi utilizată pentru băut? Ea este inofensivă?

Da. Însă, bineînțeles, ea trebuie curățată de diferiți microbi. Iar din punct de vedere al hidrochimiei – da, apa este bună.

Iar lipsa stațiilor de epurare la Soroca nu dăunează? Și de ce până acum acestea nu au fost construite acolo?

Este o întrebare cronică la care îmi e greu să răspund. În perioada comuniștilor, Banca Mondială ne-a oferit bani. Atunci se propunea construcția stațiilor de epurare naturale: lacuri împânzite cu iarbă, stuf și altele. Prin acestea, apa se filtrează. Este cea mai ieftină modalitate.

Însă autoritățile locale nu au dorit, pentru că e prea ieftin. Iar mai târziu, banii acordați au plecat, desigur. Apoi au apărut alți bani, dar nici atunci nu s-a făcut nimic. Astfel, Soroca trăiește fără stație de iepurare. Și acesta este argumentul-cheie al Kievului la negocierile despre Nistru. De fiecare dată, delegația ucraineană îi arată Moldovei lipsa acestei stații la Soroca, deși nu departe de orașul nostru se află Yampoli, orașul lor, care la fel aruncă apa necurățată.

Autor: Natalia Melnic

Партнерские ссылки