Sâmbătă 16 decembrie 2017
$ 17.2229 20.372

SUA și UE – invitați la colaborare în procesul de reglementare a diferendului transnistrean

Planul de revenire a Transnistriei sub jurisdicția Chișinăului, elaborat de guvernul Moldovei, prevede retragerea trupelor ruse și transformarea operațiunii de pacificare, care „a devenit un factor de menținere a conflictului”, într-o misiune civilă. De asemenea, se propune ridicarea statutului SUA și UE în procesul de negocieri de la observatori până la intermediari, precum sunt în prezent OSCE, Rusia și Ucraina.

Un conflict ușor de soluționat

Detaliile „Viziunii moldovenești privind procesul de reglementare a diferendului transnistrean și reintegrarea Republicii Moldova” a fost publicat la 1 decembrie de publicația rusă «Коммерсантъ» („Kommersant”).

În primul capitol al documentului, la care au lucrat viceprim-ministrul pentru reintegrare Gheorghe Bălan și trimisul special al MAEIE din Moldova Ion Stăvilă, se menționează că „Viziunea” este „un document încadrat, care determină parametrii de bază, premisele, scopul, sarcinile, principiile, mecanismele, factorii și avantajele reglementării conflictului transnistrean și ale procesului de reintegrare a Republicii Moldova”.

„Viziunea” trebuie să devină un ghid pentru toate instituțiile statului. Problema transnistreană este numită în acest document „mai puțin complicată” și „relativ ușor de soluționat”, comparativ cu alte conflicte din Europa în general și în spațiul postsovietic în particular.

„Nu există contradicții religioase sau etnice. Structura demografică și confesională a populației este practic identică, fiind compusă, în diferite proporții, din numeroase comunități de moldoveni, ucraineni și ruși care împărtășesc religia ortodoxă”, scriu autorii în cel de-al doilea capitol al documentului dedicat premiselor de reglementare a conflictului.

Ei menționează: „Populația de pe ambele maluri ale Nistrului, fiind asemănătoare în aspect istoric, cultural și civilizat, poate trăi în pace și înțelegere într-un stat unitar democratic și prosper, orientat spre procesele de reformare, modernizare și integrare europeană”.

În opinia lor, faptul că nerecunoscuta Transnistrie și Moldova sunt pe poziții diferite în politica externă (Tirapolul este pentru aderarea la Rusia, iar Chișinăul vrea să devină membru al UE) nu va fi un obstacol.

„Caracteristica regională a alegerii vectorului geopolitic de dezvoltare nu constituie un obstacol serios pentru soluționarea problemei transnistrene și reintegrarea țării”, scrie în capitolul „Viziunii”.

Cu armatele – la ieșire

Următoarele capitole se referă direct la Rusia. Cel de-al treilea așa și se intitulează – „Retragerea trupelor ruse”. În el se spune că retragerea neîntârziată a grupului operativ al forțelor armate ruse din Transnistria „dislocat fără acordul autorităților moldovenești” și scoaterea munițiilor (se păstrează pe teritoriul republicii nerecunoscute încă de la destrămarea URSS și sunt păzite de grupul respectiv) vor contribui la creșterea încrederii și crearea unei atmosfere benefice pentru reglementarea politică a conflictului. Autorii menționează că retragerea trupelor ruse va contribui nu doar la consolidarea păcii și securității în regiune, dar și la respectarea unui statut neutru al Moldovei, stabilit în Constituția țării.

În următorul capitol dedicat operațiunii pacificatoare, în care participă militari ruși, moldoveni și transnistreni, se menționează că pacificatorii de mult și-au îndeplinit misiunea și în prezent, operațiunea „s-a transformat într-un factor de menținere a situației de conflict și de influență asupra încetinirii procesului de negocieri”. Chișinăul propune transformarea operațiunii de pacificare într-o misiune civilă multinațională cu mandat internațional cu participarea Uniunii Europene, Rusiei, Ucrainei și altor state interesate și „în conformitate cu principiile generale ale unor astfel de misiuni”.

Schimbarea status-quo-ului este prevăzută și în capitolul despre mecanismele de reglementare a conflictului. În prezent, un mecanism de bază îl constituie formatul de negocieri 5+2 (Moldova și Transnistria – părți contractante; OSCE, Rusia și Ucraina – intermediari; SUA și UE – observatori). Autorii documentului sunt siguri că ridicarea statutului UE și al SUA de la observatori până la intermediari va spori eficacitatea negocierilor.

Autonimia transnistreană

În cel mai voluminos capitol al „Viziunii” se spune despre problema care nu a mai fost discutată de Chișinău și Tiraspol din perioada în care, exact 14 ani în urmă, la 25 noiembrie 2003, președintele de atunci al Moldovei Vladimir Voronin a refuzat să semneze planul de reglementare a conflictului transnistrean care a fost elaborat cu participarea vicepremierului Federației Ruse Dmitrii Kozak, în timp ce activa în calitate de șef adjunct al administrației de la Kremlin. Cunoscut cu denumirea de „Memorandumul Kozak”, planul prevedea federalizarea Moldovei cu subiecții Transnistria și Găgăuzia. El a fost elaborat la rugămintea domnului Voronin, însă în ultimul moment, el s-a răzgândit să-l semneze, din care cauză a eșuat vizita la Chișinău a președintelui Vladimir Putin, iar relațiile dintre Moldova și Rusia s-au deteriorat pentru mult timp.

În prezent, guvernul Moldovei vede Transnistria în componența țării în calitate de „regiune teritorial-administrativă autonomă cu împuterniciri extinse la nivel regional în diferite domenii”. Se presupune că în republica nerecunoscută se va păstra simbolica actuală (stema, drapelul, imnul), care „vor trebui să fie utilizate de rând cu simbolurile de stat ale Republicii Moldova”.

De asemenea, vor continua să funcționeze trei limbi oficiale – moldovenească (sursele „Kommersant” au menționat mai devreme că în unul dintre proiectele documentului, inițial, figura limba română și nu moldovenească) în baza grafiei latine, ucraineană și rusă. Regiunea va avea propriile organe ale puterii legislative și executive, care vor putea adopta decizii și acte normative în conformitate cu împuternicirile stabilite, precum și propriul sistem fiscal. În afară de aceasta, Transnistria va fi reprezentată în structurile administrației centrale, va beneficia de prerogative extinse ale administrației locale și va participa în procesele de luare a deciziilor la nivel național.

La rândul rău, Chișinăul își rezervă dreptul de a soluționa probleme ce țin de „atribuțiile subiectului de drept internațional, politica externă și acordurile internaționale, serviciile vamale și de frontieră, apărearea și securitatea națională, politica socială și migrațională, proprietatea de stat și resursele naturale, sistemul financiar și cel bancar, spălarea de bani, sistemul judiciar și organizarea alegerilor generale, care vor fi prerogative exclusive ale autorităților centrale”. Judecătoriile, procuratura și organele securității de stat transnistrene vor deveni parte a unui sistem instituțional unic al Moldovei.

Separat, în „Viziune” e scris că în cazul în care Moldova își va schimba statutul de stat independent, Transnistria va obține dreptul la autodeterminare. Această clauză, se pare, ține de părerea deosebit de răspândită în republica nerecunoscută precum că Moldova, la un moment dat, se poate uni cu România.

Autorii documentului sunt siguri că decizia finală a problemei transnistrene nu doar că va influența pozitiv economia țării, dar și va deveni precedent pentru reglementarea altor conflicte din lume. Pentru ca acest lucru să se întâmple, guvernul, parlamentul și președintele Moldovei trebuie să lucreze în armonie pentru reunirea țării.

Se așteaptă că „Viziunea” va fi prezentată până la ședința Consiliului de miniștri ai afacerilor externe ai OSCE, care va avea loc la Viena, în perioada 7-8 decembrie curent.

Партнерские ссылки