16.52ºC Chișinău
Sâmbătă 25 mai 2019

Viața și aventurile tânărului cârlionțat, care au cutremurat Moldova. In memoriam lui Viorel Mardare

La 9 martie a încetat să mai bată inima lui Viorel Mardare. El avea 37 de ani. El a fost prietenul meu.

Viorel s-a născut la Chișinău, la 7 octombrie 1981, într-o familie de intelectuali. Mama sa este filolog, tatăl – critic teatral. A învățat la Liceul „M. Kogălniceanu”, la Facultatea Jurnalism și Științe ale Comunicării a Universității de Stat din Moldova și la Catedra Regie a Academiei de Muzică, Teatru și Arte Plastice.

A lucrat la ziarul „Jurnal de Chișinău”, a filmat comedii de scurt metraj împreună cu regizorul Igor Cobâleanschi. Timp de mai mulți ani, a colaborat cu atelierul regizorului Sergiu Prodan, unde a filmat cele mai cunoscute spoturi sociale.

 „Discoteca se amână” este filmul de licență al lui Viorel Mardare, student al Facultății de Regie. 

 „Go on fruit of Moldova” – Viorel a folosit creația îndrăgitei formații pentru a exprima dramatismul situației în care s-au pomenit fermierii moldoveni după embargoul impus de Rusia.

Kulturtrager pentru prieteni

Viorel a visat întotdeauna să realizeze filme profunde. Cu un mesaj moral profund, așa ca la Tarkovski și von Trier. Frumoase, ca batistele pictate, așa ca filmele armeanului Paradjanov. Ușoare, care ironizează cu bunătate natura umană, ca filmele regizorului finlandez Aki Kaurismaki sau lucrările de succes ale lui Emir Kusturica.

În anii de școală și în cei de la universitate, el a fost sursa principală de cunoștințe despre cinematografie, organizator al plecărilor la cinematograful Casei Armatei de pe strada Tighina, unde, în zilele de joi, un om bun, necunoscut, demonstra filme rare pentru amatori. Vă mulțumim, bunule necunoscut. Datorită lui Viorel, noi ne-am familiarizat cu clasicul italian, cu Fellini și Pasolini, am vizionat toate lucrările lui Tarkovski, am văzut filmele lui Kurosawa. El a știut multe și ne împărtășea cu plăcere cunoștințele sale.

Visător și poet

La fel, noi vorbeam în versuri. Bacovia este depresiv, Coșbuc – activist, Geo Bogza, interzis în școli pentru textele pornografice – interesant, Lucian Blaga – gânditor și bun. Mai erau și ciudații dadaiști, romanticul Minulescu, experimentatorul Guillaume Apollinaire și mulți alții. Noi citeam, învățam, ne inspiram unii pe alții și recitam în cor scrisorile lui Eminescu pe străzile nocturne și pustii ale orașului. Îi citeam pe Esenin și Maiakovski. Se părea că Viorel știe toate poeziile și rimele. Fetele îl iubeau foarte mult.

Noi am crescut în perioada de schimbare a valorilor. Poeții sovietici moldoveni, autorii poeziilor despre realizările de muncă în ateliere trebuia să fie evitați sau luați în derâdere. Însă Viorel reușea să găsească în forma oficială vlăstari ai sincerității. Vedeți, spunea el, lăcătușii care repară tractoarele din kolhoz sunt vecinii și rudele noastre. Aceasta este viața lor.

În colhoz e sărbătoare -
Deadea Mitea și cu Vitea 
Reparat-au trei tractoare.
Azi e bucurie mare!

Artist, trendsetter și critic social

Viorel a iubit foarte mult oamenii. Oamenii simpli, sinceri. El ne dorea ce-i mai bun, ne ierta prostia nevinovată, dar suferea foarte mult din cauza căderilor noastre morale și a „înțelegerilor” cu conștiința.

Când a fost invitat să fie autorul unei rubrici într-o revistă din Moldova despre viața oamenilor bogați și frumoși, rubrica ("Așa erau timpurile") a început rapid să se bucure de popularitate și a redat revistei o cu totul altă culoare. Iertați-mi snobismul – el era citit cu plăcere și cu regularitate.

Despre patria în care este greu să crești, chiar dacă îți dorești foarte mult

Viorel a fost un debater, cel mai titulat jucător al clubului moldovenesc de jocuri intelectuale. Intelectual, guraliv, iubitor de viață, femei și vinuri.

Ce să facă în Moldova un om inteligent, bun și cu adevărat talentat, care visează la cinematografie? Filmarea publicității sociale era, se pare, o decizie logică. Ani la rând, industria cinematografică era percepută ca o plăcere costisitoare și nu ca o necesitate – piață mică, lipsă de săli, dar și de cerere socială. Noi ținem minte acest argument prostesc: „Care cultură, când oamenii nu au ce mânca? Filmează pentru tine sau pleacă de aici”. Mentorul lui Viorel, regizorul moldovean Igor Cobâleanschi, filmează seriale extraordinare în România.

Viorel nu a plecat. Nu pentru că îi era teamă de schimbări. Pur și simplu el își iubea orașul, țara. Le iubea cu adevărat. Și găsea posibilități de a filma episoade emoționante despre viața noastră, folosind ceea ce avea: resursele comerciale ale clienților atelierului lui Prodan, granturi oferite de organizații internaționale. Tactic, cu dragoste, el ne indica greșelile noastre. Nu filma figurile încadrate în focus grupuri – el filma oameni adevărați, nedesăvârșiți și prin aceasta, foarte apropiați și care pot fi înțeleși.

Viorel a împărțit din dragostea sa și societatea i-a răspuns cu reciprocitate. Când a fost diagnosticat cu cancer și prietenii săi au lansat campania de colectare a mijloacelor financiare pentru tratament, suma necesară a fost adunată în mai puțin de două zile. Peste 140 de mii de euro. S-a constatat că cerere pentru produsul nostru există. S-a constatat că avem nevoie de cultură, dacă acest regizor tânăr și talentat, care are nevoie de ajutor anume acum, și aceasta este o chestiune de viață și de moarte.

Și în Moldova au început să fie realizate filme. Anul trecut, Eugen Damaschin a turnat, din bani americani, un film despre corupție. Pelicula a fost demonstrată în toată țara, pe un ecran mobil. Recent, ținând cont de ultimele tendințe ale industriei, a fost lansat un portal unde, pentru o taxă accesibilă, pot fi urmărite online filme moldovenești.

Noi am așteptat marele film al lui Viorel. Cu părere de rău, nu l-am mai văzut.

Cultura este necesară ca o oglindă în care noi am putea să evaluăm starea noastră morală și care ne-ar putea ajuta să ne dorim să devenim mai buni. Viorel a fost un ambasador al culturii moldovenești. El a plecat, dar ne-a lăsat obișnuința de a gândi, de a ne evalua viața, de a iubi oamenii și de a tinde spre mai bine. Altfel, pentru ce să mai trăim?

Înmormântarea regizorului Viorel Mardare va avea loc luni, 11 martie, ora 13.00, la Cimitirul Central de pe strada Armenească. Veniți într-o cămașă colorată – lui i-ar fi plăcut aceasta.

Lucia Aprodu, expert în comunicare

Redacția NesMaker își exprimă sincere condoleanțe rudelor și celor apropiați ai lui Viorel Mardare.

Партнерские ссылки