23ºC Chișinău
Joi 19 iulie 2018

„Violența va exista mereu acolo unde într-un spațiu închis sunt bărbați”. Cum este viața într-o închisoare din Moldova

Condițiile de viață în penitenciarele din Moldova pot fi comparate cu „atitudine inumană”, administrația închisorilor permit autorităților criminale, „prin acord tacit”, să decidă, cum vor trăi colegii de cameră ai acestora, iar activitatea medicilor din închisori nu este verificată de nimeni. Acestea sunt concluziile Consiliului pentru Prevenirea Torturii, în Raportul anual de activitate pentru anul 2017.

Consiliul pentru Prevenirea Torturii a fost creat în Moldova în anul 2016, pe lângă Oficiul Avocatului Poporului. Consiliul este format din doi ombudsmani și cinci reprezentanți ai societății civile – juriști, psihologi, medici și experți în domeniul promovării și respectării drepturilor omului.

Săptămâna trecută, Consiliul a publicat primul Raport anual în care descrie viața în închisorile din Moldova și în alte locuri de detenție. NM expune principalele idei din raport despre penitenciarele care sunt administrate de către Departamentul Iinstituții Penitenciare (din jurisdicția Ministerului Justiției). În anul 2017, Consiliul a efectuat controale în opt din cele 17 închisori din țară.

Violența înflorește

Avocații au ajuns la concluzia că una dintre cele mai mari probleme ale închisorilor moldovenești este violența, în special cea față de deținuții minori. În penitenciarul nr. 10 din Goieni, colaboratorii instituției îi bat pe minori cu pumnii în spate, cu picioarele peste genunchi, cu cheile peste mâini, îi stropesc cu apă rece și, ca pedeapsă, îi închid în celule reci. În penitenciarul nr. 13, de exemplu, la primirea deținuților, un minor a fost bătut cu o sticlă cu apă. Avocații menționează că angajații închisorilor bat în așa fel ca pe corp să nu rămână urme.

În opinia Consiliului, administrația închisorilor nu luptă contra violenței în mediul deținuților, iar subcultura criminală doar o încurajează. Potențialele victime ale violenței din partea colegilor de celulă nu sunt protejate de nimeni. Totul se întâmplă cu „acordul tacit” al administrației închisorii. Bătăile aproape că nu sunt înregistrate și cazurile de maltratare nu sunt investigate.

În penitenciarul nr. 3 din Leova, 70 de deținuti cu statut de „umilit” în mediul criminal nu au acces la bucătărie și locul pentru plimbări. Administrația nu intervine. Aceeași situație este și în închisorile nr. 17 și nr. 11.

Avocații consideră că administrația face abuz de pedepse: în special, deținuții sunt plasați prea des în izolator și sunt privați de dreptul de a se întâlni cu rudele. În raport se spune că pedeapsa pentru încălcarea disciplinei depinde de cine este deținutul: colaboratorii demonstrează o discriminare evidentă. Avocații presupun că acest lucru poate fi provocat de acțiuni de corupție.

În penitenciare nu există mecanisme funcționale pentru ca deținutul să se poată plânge de acțiunile violență avocaților, apărătorilor de drept, organelor de control.

Cei din Departamentul Instituții Penitenciare (DIP) susțin că cel mai adesea, pentru încălcarea disciplinei, deținuții merită acele pedepse pe care le primesc, iar violența „va exista mereu acolo unde într-un spațiu închis sunt bărbați”. Despre aceasta au declarat Iuliana Curea și Vladimir Cojocaru, șefi de direcție în cadrul DIP, în timpul discuțiilor despre raportul avocaților.

Condițiile sunt inumane

Starea multor camere și izolatoare din penitenciarele moldovenești poate fi calificată ca atitudine inumană. Acest lucru este valabil în primul rând pentru închisorile nr. 15 din Cricova, nr. 13 din Chișinău, nr. 17 din Rezina și nr. 11 din Bălți. În multe camere lumina solară este  insuficientă, iar în unele izolatoare disciplinare ferestrele lipsesc definitiv. În toate închisorile nu funcționează sistemul de ventilare.

Majoritatea camerelor sunt suprapopulate: unui deținut îi revin mai puțin de 4 m.p., așa cum prevăd normele sanitare. Pentru un număr de 6735 de persoane admise a fi deținute în sistemul penitenciar, la 1 ianuarie 2018, în penitenciarele din Moldova erau deținute (de facto) 7635 de persoane.

Deosebit de complicată s-a dovedit a fi stuația în închisorile și camerele în care sunt deținute femei. În închisoarea nr. 11 din Bălți, la momentul vizitei Consiliului, în trei camere erau 26 de femei. În penitenciarul nr. 13 din Chișinău – 78 de femei în 11 camere.

Deținuților li se permite să se spele nu mai mult de o dată pe săptămână, deși mulți spun că ar dori să facă mai des acest lucru. Condiții pentru spălarea și uscarea hainelor în penitenciare practic nu există. Doar în penitencarul nr. 11 din Bălți, femeilor li se permite să-și spele albiturile în spălătoria instituției. În toate celelalte închisori, ele fac acest lucru direct în camere, singure, manual, cu apă rece. Multe sunt nevoite să doarmă pe albituri murdare, iar uneori – direct pe saltele.

În majoritatea penitenciarelor, unde sunt deținute femei, veceul se află direct în cameră și nu este despărțit, prin perete, de restul încăperii. Mijloace de igienă personală le sunt oferite o dată pe lună.

Nu sunt tratați de boli

Avocații sunt de părere că în închisori, este critică și situația privind medicina. Personalul medical este insuficient, iar prima examinare, la venirea în închisoare, se efectuează superficial sau nici nu se face. Medicamentele și utilajul medical, garantate deținuților de către stat, sunt insuficiente. De asemenea, este complicată tragerea la răspundere a cuiva pentru calitatea serviciilor medicale: în penitenciarul nr. 16 (Pruncul), Ministerul Sănătății nu controlează activitatea spitalului închisorii și a altor medici din sistem.

Majoritatea deținuților nu participă la programele naționale de tratare a tuberculozei și a altor maladii. Departamentul Instituții Penitenciare nu are niciun plan de combatere a HIV și a bolilor venerice. Pentru femeile deținute nu sunt prevăzute consultațiile și tratamentele la ginecolog.

Potrivit raportului, personalul medical participă adesea la conflictele dintre administrație și deținuți și „nu alege tratamentul corect, ci posibilitatea de a pedepsi pentru nerespectarea disciplinei”.

Procedura de eliberare din penitenciare pe motiv de îmbolnăviri grave este complicată și ineficientă: aceasta duce la creșterea numărului de decese ale deținuților. Oamenii mor înainte de a primi decizia despre eliberare. Mortalitatea în închisori este influențată și de numărul de sinucideri: avocații au ajuns la concluzia că numărul acestora este în creștere din cauza că în închisori nu este asigurată asistența psihologică, iar condițiile de întreținere sunt îngrozitoare. În anul 2017, în penitenciarele din Moldova, trei deținuți s-au sinucis, opt persoane au încercat să facă acest lucru, iar 331 și-au aplicat leziuni corporale.

Pentru medicina din penitenciare este demonstrativ cazul lui Andrei Brăguță, care a decedat în spitalul închisorii nr. 16. Câteva examinări medicale la venirea în diferite închisori și tratamentul la Pruncul nu au dat niciun rezultat. Diagnosticul adevărat al lui Brăguță a fost anunțat post-mortem.

Menționăm că în prezent, continuă investigarea altui caz de neglijență medicală într-o instituție penitenciară. Procuratura Generală a aunțat, în luna iunie, că medicul-endoscopist al închisorii nr. 16 este învinuit de neglijență. Conform datelor anchetei, la 12 octombrie 2017, o pacientă a acestuia, în vârstă de 27 de ani, a decedat în urma unui șoc anafilactic. La efectuarea bronhoscopiei, medicul i-a administrat ledocaină, ceea ce nu este prevăzut de această procedură. S-a constatat că deținuta avea alergie la acest preparat. Ea nu a fost salvată.

La solicitarea NM, responsabili de la Ministerul Justiției au recunoscut că în sistem este insuficiență de lucrători medicali, iar la Pruncul nici nu există aparate RMN și CT, deși, conform standardelor, acestea trebuie să existe. Însă cei de la minister sunt siguri că acest lucru este cauzat de situația din medicina moldovenească în ansamblu și de migrația medicilor peste hotare. În prezent, în penitenciare activează 195 de lucrători medicali la un număr total de 7635 de deținuți. Nivelul mortalității în spitalul de la Pruncul (unicul spital deplin din cadrul penitenciarelor) nu s-a schimbat în ultimii doi ani: în 2016 și în 2017, au decedat câte 19 persoane. DIP are un plan de prevenire a cazurilor de suicid, însă cei de la Ministerul Justiției recunosc că acesta este implementat doar parțial.

Consiliul pentru Prevenirea Torturii a recomandat transmiterea departamentelor medicale din cadrul penitenciarelor în subordinea Ministerului Sănătății, Muncii și Protecției Sociale. La întrebarea NM dacă se preconizează realizarea acestei recomandări, cei de la Ministerul Justiției și cei de la Ministerul Sănătății nu ne-au oferit un răspuns până la publicarea acestui articol.

Textul integral al raportului poate fi citit aici.

Autor: Olga Gnatcova

Партнерские ссылки