«Da tu ai hepatită?»
În Moldova, 70% dintre persoanele contaminate nu știu despre aceasta
Câteva mii de locuitori ai Moldovei se tratează anual de diferite hepatite virale, de la 300 până la 800 din ei decedează. La 28 iulie, este marcată Ziua mondială de combatere a hepatitelor, maladie pe care Organizația Mondială a Sănătății o înscrie în categoria celor periculoase. NM a discutat cu Adela Țurcanu, medic hepatolog, doctor în medicină, pentru a afla, de ce Moldova este unul dintre liderii în regiune la capitolul răspândirea hepatitei, de ce această maladie este depistată atât de greu și ce nu e în regulă cu medicamentele care ajung în Moldova.
Riscul de contaminare în familie este foarte mare
Prin ce este periculoasă hepatita și care este, astăzi, nivelul mortalității în Moldova din cauza diferitelor tipuri de hepatită?
Cu părere de rău, în țara noastră, hepatita virală se răspândește tot mai mult. Îndeosebi crește morbiditatea prin hepatitele cronice B, C, D. Împotriva hepatitei B se fac imunizări, de aceea hepatitele acute devin tot mai puține.

Conform datelor statistice, 3-4% din populația țării noastre este bolnavă de diferite hepatite cronice.O problemă e că în această statistică sunt incluși doar cei care s-au adresat la medic. Iar aceștia constituie 15%. Aproximativ 70% din persoanele contaminate nu știu că sunt bolnave de virusul hepatic B, C sau D. Acești pacienți pot fi diagnosticați absolut întâmplător. De exemplu, atunci când ei se adresează la medic cu alte ocazii. Adesea, se adresează deja în stadii avansate, când se ajunge la ciroză ori cancer. În timpul investigațiilor, se constată că 70-80% din cazurile de îmbolnăvire apar pe fondul hepatitei B, C, D.

La ultimele congrese internaționale, la care am participat, Moldova a fost menționată de câteva ori din cauza mortalității înalte provocate de hepatită. Noi suntem în TOP 3 în regiune la capitolul răspândirea hepatitei virale cronice. Această hepatită se dezvoltă în forme de îmbolnăvire mult mai complicate. Persoana trebuie să știe că este infectată, altfel, peste zece ani, poate apărea, de exemplu, ciroza hepatică sau cancerul.

În Moldova, cea mai răspândită cale de transmitere a acestei maladii este cea perinatală, adică de la mamă la făt. Adesea, femeile însărcinate continuă să se adreseze la medicul de familie la un termen mare, însă în realitate, ar trebui fie măcar până la termenul de 12 săptămâni de sarcină. Cel mai bine însă e ca starea sănătății să fie verificată încă la etapa planificării unei sarcini. Dacă hepatita este depistată până la sarcină, ea poate fi tratată, însă în timpul sarcinii, acest lucru nu poate fi făcut, pentru că provoacă riscuri pentru sarcină. Totodată, apare riscul de transmitere a hepatitei de la mamă la făt. Hepatita B se transmite astfel în 90% din cazuri.
Dvs. ați spus că adesea, oamenii nici nu știu că sunt bolnavi de hepattă. De exemplu, mamele. De ce se întâmplă astfel?
În 70% din cazuri, îmbolnăvirile de ficat în faza de hepatită au loc fără simptome. Sau există semne pe care mulți nu le observă. Cel mai frecvent simptom care permite să se presupună că o persoană trebuie să se adreseze la medic, este oboseala nemotivată. De exemplu, dacă până nu demult era vorba despre oboseală obișnuită, seara, după serviciu, acum capacitatea de muncă scade pe la ora 12, la amiază. Mai poate fi și oboseala musculară. Uneori, apar simptome atipice pentru ficat: pacienții se adresează la reumatolog și chiar la dermatolog, cu erupții pe piele.

Mult mai specifică pentru bolile de ficat este durerea în partea dreaptă. Însă aceasta este o durere „în surdină". Ea apare atunci când ficatul este mărit. Însă în cazul hepatitei, ficatul se mărește foarte lent. Și noi ignorăm acest lucru. Încercăm să reducem povara fizică și se pare că durerea dispare. Sau credem că ea a apărut din cauza oboselii, a efortului fizic sau a surplusului de mâncare.

La unii oameni ar putea să apară și intoleranța la alimente grase și prăjite. De exemplu, până nu demult, persoana respectivă prefera alimentele prăjite, iar la un moment dat, doar la văzul sau mirosul acesteia, simte greață. Și acest lucru poate fi o dovadă a unei patologii a ficatului. Sclera ochiului poate deveni galbenă. Nuanța este foarte ușoară și, mai degrabă, poate fi observată de altcineva.

În orice caz, este la fel de important să se știe ce a fost în familie – de ce boli au sufferit părinții și bunicii.

În 70% din cazuri, îmbolnăvirile de ficat în faza de hepatită au loc fără simptome. Sau există semne pe care mulți nu le observă.
Oboseala, schimbarea apetitului – pot fi simptome ale stresului sau ale depresiei. Este imposibil ca de fiecare dată, să alergi la hepatolog. Cine trebuie, în primul rând, să mearfă la control, în asemenea cazuri?
Desigur, sunt grupuri de risc. Din acestea fac parte cei ale căror rude apropiate au fost bolnave de ficat, cei care au trecut prin procedura de transfuzie a sângelui, a unor componente ale acestuia sau plasmă, mai ales până în anul 1992 (din acest an, nu s-a făcut imunizarea generală contra hepatitei B), în mod obligatoriu – femeile care își planifică o sarcină, cei care au avut transplant de organe, cei care intenționează să devină donatori, cei care și-au ispășit pedeapsa la închisoare, copiii adoptați, cei care au avut mai multe intervenții chirurgicale, cei care consumă droguri injectabile.

În general, ar fi bine ca în țara noastră, toți cei care s-au născut până în anii 1989-1992, să fie investigați pentru depistarea hepatitelor B și D. La nivel mondial, deja s-a atras atenția asupra țărilor mici, în care morbitatea cauzată de hepatită este înaltă. În acestea nu se efectuează un screening adecvat: din lipsă de medici, din ignoranța pacienților. De exemplu, dacă un membru al familiei a fost diagnosticat cu hepatită virală, în mod obligatoriu, trebuie să fie verificată întreaga familie. Însă acest lucru nu se face.

De asemenea, din cauza nivelului înalt al migrației, nu avem posibilitatea să le monitorizăm pe toate. În Moldova, transmiterea bolii în familie rămâne o cale foarte răspândită de contaminare cu hepatită: de la mamă la făt, de la soț la soție ș.a.
Este posibilă contaminare cu hepatită virală în condiții casnice?
Sunt câteva căi de transmitere a hepatitelor virale: pe cale sexuală, mamă-făt, prin sânge – aceeași seringă, lamă de ras, periuță de dinți. Pentru a te contamina cu hepatita D, e nevoie de o cantitate de sânge de sute de ori mai mică decât pentru contaminarea cu HIV. În interiorul familiei, riscul este enorm.

Recent, noi am elaborat un studiu despre hepatitele B și D. S-a constatat că aproximativ 60% din pacienții cu hepatita D s-au contaminat în familie. Sunt chiar și astfel de familii în care mama și cele cinci fiice sunt bolnave de Hepatitele B și D. Dacă te îmbolnăvești de hepatită în copilărie, aceasta se transformă într-o formă cronică și, pe la 20 de ani, se poate transforma în ciroză.
Am auzit de nenumărate ori istorii despre oamenii care încă în anii 1990, s-au contaminat în timpul tratamentului la stomatolog. Cât de răspândită este acum această problemă?
În țara noastră nu s-au făcut cercetări despre cât de des oamenii se contaminează prin instrumentele medicale. Însă în orice ghid internațional, această cale de contaminare este menționată destul de des: virusul se transmite prin instrumentele stomatologilor, ginecologilor, chirurgilor. Virusul hepatitei B trăiește la temperatura camerei până la șapte zile. De aceea este necesară o dezinfectare specială corectă.

Pentru hepatita B există o soluție: este unicul tip de hepatită care poate fi prevenită cu ajutorul vaccinului. Refuzurile imunizării sunt neîntemeiate. Când s-a descoperit acest vaccin, a fost numit „vaccin împotriva cancerului". Pentru că atunci, doar hepatita B provoca cancerul de ficat. Când a fost introdusă imunizarea, au apărut țări care au scăpat definitiv de acest tip de hepatită.

De ce însă astăzi, în SUA, de exemplu, a apărut din nou problema hepatitei? S-a început migrația populației din țările postsovietice și din cele în curs de dezvoltare, unde imunizarea încă nu era în masă. În țările care de mult nu s-au confruntat cu această problemă, nu există programe de investigație a migranților.

În lumea medicală, este un obiectiv ca până în anul 2030, hepatita C să fie învinsă definitiv. Noi putem să ne încadrăm în acest termen. În Moldova este deja bine organizat tratamentul gratuit contra hepatitelor virale.

Scopul este de a identifica persoanele bolnave. Dar cum să le identifici, dacă ele nu se adresează la medici? Doar lucrând în raioane, cu medicii de familiei, colaborând cu numeroși specialiști. Nu doar cu hepatologii sau infecționiștii. În Moldova, noi nu suntem atât de mulți – până la 3 miloane de locuitori. Toți ar putea reuși să susțină testele de screening, nu doar cei care fac parte din grupurile de risc.
Acum, pacienții pierd timpul
Din câte știu, în țările CSI, unde tratamentul hepatitei este gratuit, se constată următoarea problemă: statul oferă tratament doar atunci când pacientul se simte foarte rău, îi cedează organele. În ce fază a bolii pacienții din Moldova obțin acest tratament? Că doar ei depun cereri la minister, ele sunt examinate și abia după aceasta obțin tratament.
Moldova este una dintre țările în care este asigurat tratamentul hepatitelor B, C și D, indiferent de gravitatea bolii. Atunci când pacientul se adresează la medic, începe să fie tratat imediat. Însă mai este necesară optimizarea cererilor la minister, colectarea datelor, pentru că în prezent, pacienții pierd timpul. Tratamentul poate fi acceptat peste 1-3 luni după depistarea bolii.

Actualmente, în cel mai bun caz, dacă o persoană a fost diagnosticată cu hepatita B, ea obține tratament peste o lună, însă, de regulă, și mai târziu. Pentru această perioadă, pacientul este lăsat în familie și el poate să contamineze pe cineva, starea lui se înrăutățește.

Mai este o problemă. De ce o cerere este examinată atât de mult? Sunt analize care se efectuează doar la Chișinău. Ar trebui ca toate analizele să fie efectuate la locul de trai. Pentru ca totul să fie gata în două-trei zile. Acum însă oamenii vin la Chișinău de la Briceni sau de la Edineț. Rezultatele analizelor pot fi așteptate până la 12 zile.

Și tratamentul ar trebui să fie descentralizat. Dacă nu demult centre de tratament al hepatitei B și C erau doar la Chișinău, acum, pacienții se pot trata și în raion. Acolo sunt specialiști instruiți, dar mai e mult de lucru.
Adesea hepatitele virale devin cronice. Ele pot fi tratate definitiv sau oricum sunt posibile recidive?
Hepatita C poate fi tratată definitiv. Durata tratamentului este de la 8 până la 12 săptămâni. În cazuri mai rare – până la 24 de săptămâni.

Mai rău e în cazul hepatitelor B și D. Durata tratamentului este mai mare. Și noi tratăm pacientul pentru a stopa dezvoltarea afecțiunii. Noi nu putem afirma că suntem capabili să tratăm definitiv aceste hepatite. Hepatita B poate fi doar monitorizată. Noi însă am obținut rezultate bune: putem să reducem semnificativ riscul complicațiilor.

De aceea cea mai bună metodă de a trata hepatitele B și D este prevenirea, imunizarea. Dacă sunteți deja imunizat, ar fi bine să mai verificați o dată, dacă după aceasta a crescut imunitatea. Durata acțiunii vaccinului poate fi de 10-15 ani. Dacă în analize lipsesc anticorpii, e mai bine să se facă o imunizare repetată. Pentru că din cauza răspândirii hepatitei D, Moldova ajunge și în rapoartele internaționale.

La fel, în Moldova se atestă și următorul fenomen, care nu este înțeles pe deplin nici chiar de specialiștii din străinătate. În trei zone ale țării, hepatitele sunt răspândite în mod diferit. La sud, cel mai adesea este întâlnită hepatita B și D. În centru –hepatita C, iar hepatita B este mult mai rară decât la sud. La nord, cea mai răspândită este hepativa C și infecția HIV.

De menționat că în raioanele din sud, hepatita se transmite cel mai adesea în interiorul familiei, la nord – prin sânge. De aceste lucruri ar trebui să se țină cont în cazul elaborării programelor de combatere a hepatitelor.
De ce, în prezent, multora le este frică de vaccinuri? Oamenii consideră că pentru Moldova sunt achiziționate vaccinuri indiene ieftine. Care este calitatea acestora?
Imunizarea este un subiect foarte dificil și discutat pe larg în Moldova. Desigur, la fel ca și medicamentele, vaccinurile sunt originale, dar sunt și generice (medicamente de referință). Preparatele originale sunt mult mai costisitoare, adesea noi nu ni le putem permite. Însă aceasta nu înseamnă că genericele sunt preparate rele. La fel e și cu vaccinurile.

Da, sunt și reacții adverse. Și e clar că atunci când se fac achiziții pentru întreaga țară, se ține cont de toți factorii, inclusiv posibilitățile financiare. Sunt procurate medicamente care se încadrează într-un anumit buget. Calitatea vaccinurilor poate fi discutată. Sunt însă vaccinuri-generice a căror eficiență nu este mai rea decât a celor originale.

Este și informația despre efectele adverse, însă aceasta nu înseamnă că nu trebuie să se facă imunizarea. Declar cu toată responsabilitatea că imunizarea contra hepatitei B este obligatorie.
Declar cu toată responsabilitatea că imunizarea contra hepatitei B este obligatorie.
Ce reacții adverse ar putea fi?
Mulți refuză să se vaccineze din cauza că au auzit că unii copii au murit după vaccin, la alții a apărut icterul. Însă de la vaccinul contra hepatitei poate apărea o reacție locală, de exemplu, o înroșire pe locul injecției. Ar putea fi simptome ale gripei – temperatură înaltă și dureri musculare, care durează câteva zile. Reacții mult mai serioase se întâmplă foarte și foarte rar.
Acest lucru depinde de starea pacienților?
Fiecare vaccin are indicații și contraindicații. Contraindicațiile trebuie să fie discutate cu medicul. Însă astăzi, toți se orientează anume la acestea: de exemplu, dacă un copil s-a născut prematur, se gândesc că el nu trebuie să fie imunizat. Însă există normative ale imunizării, unde totul este explicat. Nu trebuie să vă orientați spre internet, unde unul spune una, altul – alta. Trebuie să discutați cu medicul și să țineți cont de standardele verificate.

Problema cea mai mare a vaccinurilor-generice constă în faptul că datorită lor, imunitatea se menține perioadă mai scurtă (până la 7-15 ani). Dar repet, efectele adverse sunt foarte rare.
Aceasta se referă la vaccinuri. Dar cât de sigur este tratamentul?
Există întebări referitoare la tratamentul hepatitei D. Aceasta poate fi tratată doar cu preparatul „Interferon pegilat" injecții. Tratamentul durează mai mult de 48 de săptămâni (adică aproape un an). Țin să menționez că Interferon pegilat se utilizează doar în cazul hepatitei diagnosticate și nicidecum în cazul cirozei provocate de hepatită. De aceea doar o parte din pacienți poate obține acest tratament, mai ales dacă e să ținem cont de faptul că majoritatea se adresează la medic anume în fazele târzii.

În același timp, se știe că Interferon pegilat are mai multe efecte adverse, care ne impun uneori să întrerupem tratamentul mai devreme. În Moldova, deja de câțiva ani, pacienților li se prescrie genericul Interferon pegilat original care, cu părere de rău, are și mai multe efecte adverse. Eficiența unui astfel de tratament este foarte scăzută, mai puțin de 20%. Reacțiile adverse ne impun adesea să anulăm tratamentul până la expirarea termenului: noi încetăm să prescriem acest preparat peste 3-6 luni, deși în multe cazuri, tratamentul trebuie să dureze mai mult de un an.
În Moldova, deja de câțiva ani, pacienților li se prescriegenericul Interferon pegilat original care, cu părere de rău, are și mai multe efecte adverse. Eficiența unui astfel de tratament este foarte scăzutî, mai puțin de 20%.
În genere, mulți țin asta în secret
Dacă o persoană este contaminată cu hepatita B sau D, care nu se tratează definitiv, poate să aibă un mod de viață normal, în condițiile noastre?
Un pacient cu hepatită B trăiește la fel ca toți oamenii. Important e ca maladia să fie diagnosticată la timp și pacientul să înceapă tratamentul antiviral. Și să știe că el îi poate contamina pe membrii familiei, dacă hepatita este în fază activă și concentrația virusului în sânge este mare.

De asemena, în timpul tratamentului antiviral nu poate fi planificată o sarcină. Dacă totuși persoana își dorește copii, dar este bolnavă de hepatita B, trebuie stopată boala. Aceasta ar putea dura de la un an până la trei ani.

Hepatita B nu este o piedică pentru muncă. Dacă însă e ciroză sau cancer deja, este altceva. Acest lucru presupune anumite limite ale posibilităților pacientului. În general însă hepatitele B, C și D nu constituie o contraindicație pentru o viață normală.
Sunt domenii în care persoanele cu un astfel de diagnostic nu vor fi angajate în principiu?
Nu. Persoana trebuie să anunțe despre boală. De exemplu, dacă el este medic stomatolog sau chirurg, trebuie să monitorizeze boala și să aibă un tratament antiviral, pentru a nu răspândi infecția.
Pacienții dvs. s-au confruntat cu situații neplăcute după ce au vorbit, la serviciu, despre maladia de care suferă?
Mulți pacienți țin acest lucru în taină. Le este teamă că îi vor lăsa în umbră colegii, că vor apărea discuții, îi vor învinui de ceva. Și de aceea ei tac.

Uneori, la serviciu, ei vorbesc despre aceasta și colegii lor nu prea reacționează. În unele cazuri, ceilalți comunică mai puțin cu ei. Pacienții povestesc că au fost și situații mult mai neplăcute: de exemplu, după ce persoana bolnavă a spus că are hepatita virală C, unii prieteni și colegi s-au mutat în alt birou, pentru ca nu dă doamne să se contamineze.

Dar sunt și situații de alt gen. A fost un caz în care o persoană a fost diagnosticată cu hepatita B. Noi le-am sugerat membrilor familiei și colegilor să efectueze un examen medical. Toți colegii au dat analize și s-a constatat că încă doi erau bolnavi de hepatită. Unul – de hepatita B și D, altul – de hepatita C. Și niciunul dintre ei nu știa despre aceasta. În total, în oficiu activau 13 angajați. Ceilalți s-au vaccinat împotriva hepatitei B. Și foarte bine. Iar cel care a fost diagnosticat cu hepatita C s-a vindecat deja.
Text: Olga Gnatcova
Prezentare: Cristina Demian
Imaginea principală: Igor Cecan
x
x

Spelling error report

The following text will be sent to our editors: