Recomand cu mare drag – „Emma". Filmul provoacă niște sentimente de parcă te-a învelit cineva cu o păturică și te-a pupat pe frunte. Este o ecranizare a romanului lui Jane Austen – îndrăzneață, pe alocuri sarcastică, dar totodată deosebit de tandră. În film sunt foarte mulți actori cunoscuți care parcă s-au întâlnit intenționat pentru a ne bucura.

O plăcere deosebită e atunci când dialogurile fițoase preluate conștiincios din romanul secolului al XIX-lea se împletesc pe neașteptate cu reacții absolut moderne, de parcă actorii uită că sunt filmați și, pentru o clipă, se transformă în contemporanii noștri, dând ochii peste cap și pregătiți chiar acum să se scufunde în smartphone. Într-un cuvânt, „Emma" este exact ceea ce trebuie dacă nu simțiți lipsa de ceva frumos și liniștitor pentru a vă relaxa. E o picătură de bucurie pură.

„La Belle Époque". Este un film francez excelent, cu farmec, lejeritate, bunătate, umor și dialoguri ingenioase. Povestește despre dragostea apusă și viața efemeră. Este obligatoriu pentru o vizionare în familie, cu un pocal de vin bun.

Dacă aș fi avut sarcina de a desrie acest film în două cuvinte, ar fi ieșit cam așa – „s-au întâlnit, au discutat". Scriitori, editori și alți reprezentanți ai boemei franțuzești se întâlnesc la prânzuri de familie, la o cafea și la dejunuri nu prea amicale, organizează „triunghiuri" ale dragostei, devin geloși și profită uneori unii de alții „just for business". Dar mai importantă este discuția interminabilă într-un film de lung metraj. Fără a tăcea nicio clipă din timpul ecranizat, ei discută despre politică, business, activitatea editorială, limitele admise în literatură și în soarta cărții într-o epocă absolut digitală.

A viziona „Double Life" înseamnă a te implica într-o conversație distractivă în care nu se pomenește niciodată cuvântul „coronavirus". Iar de cealaltă parte a mesei este minunata Juliette Binoche și Guillaume Canet, un pic relaxat, dar și îngrijorat. Acum, aceasta este și o reamintire excelentă a vremurilor când puteai să te grăbești undeva, să faci ceva și să flirtezi în afara locuinței tale sau a messengerului. Și promisiunea că toate acestea se vor întoarce neapărat.

În timpul carantinei, reușesc să vizionez din nou filmele îndrăgite ori să le vizionez pe cele care erau demult în lista „must see". Pelicula „La dolce vita" de Federico Fellini este exact din această listă.

În acest film, toate s-au îmbinat – costume superbe alese de Piero Gherardi, săgeți grafice, jocul luminilor, scăldatul frumoasei Anita Ekberg în havuzul „Trevi" și jurnalistul Marcello (eroul Marcello Mastroiani), care este mereu singur, deși în jurul său e o mulțime de oameni. Pentru mine, „La dolce vita" este un film despre căutare și despre cât de pustie poate fi viața care, la prima vedere, este plină de evenimente și de oameni.

Apropo, din acest film, a intrat în uzul nostru cuvântul „paparazzi", de la numele eroului filmului Paparazzo, care nu se despărțea niciodată de camera sa.

În perioada epidemiei și a izolării, ne dorim ceva ușor și bun: istorii de suflet, priveliști spectaculoase care, cu regret, sunt accesibile deocamdată doar în regim online și muzică de calitate. De aceea am ales „A Good Year" – o peliculă-dispoziție despre soare și vară, secrete familiale și dragoste. Romantic și luminos (pe alocuri, cu nuanțe de tristețe), filmul talentatului regizor Ridley Scott este despre valoarea vieții în toate manifestările sale.

Eroul principal (Russell Crowe) este un trader de succes de la Bursa din Londra, care pe neașteptate, a primit moștenire o vinărie în Provence. Ajuns în Franța, el face cunoștință cu alți potențiali moștenitori și se pomenește implicat într-un vârtej de evenimente neverosimile care, ulterior, îi schimbă atitudinea față de lumea înconjurătoare.

Este unul dintre filmele mele îndrăgite, îl pot viziona la nesfârșit. Și asta pentru că este cald și bun ca o primăvară, iar duetul dintre încântătoarea Meg Ryan și carismaticul Tom Hanks este pur și simplu uimitor. „You've Got Mail" poate fi împărțit în citate – fraze ingenioase, din viață, despre dragoste, afaceri, familie și sensul vieții completează întregul film. Iar imaginile extraordinare ale New York-ului, muzica excelentă și cărțile – toate acestea nu te lasă să renunți nici pentru o clipă la vizionarea filmului.

Eroii principali fac cunoștință în rețea și acest mesaj devine un fel de refugiu pentru fiecare dintre ei (deosebit de actual în perioada acestei izolări). În viața reală, ei sunt concurenți de afaceri și, posibil, nu s-ar fi apropiat niciodată. Îmi este deosebit de apropiat acest film, pentru că relația mea cu soțul a început anume așa.

Se dedică tuturor romanticilor!

Filmul „Green book" abordează problema rasismului. Acțiunea are loc în SUA, în anii 1960 când rasismul era o normalitate.

Filmul se axează pe prietenia dintre un pianist de culoare (Don Shirley) şi un american cu origini italiene (Tony Vallelonga). Don Shirley îl angajează pe Tony ca şofer şi asistent personal. Cei doi pornesc într-o călătorie în sudul SUA, unde vor trece împreună peste multe peripeții.

Green Book este despre povestea unei prietenii ce ignoră prejudecăţile timpurilor de atunci. Când m-am pus să-l privesc aveam așteptări mici, dar filmul merită privit. Filmul îți transmite o gamă largă de emoții și te face să analizei care sunt adevăratele valori în viață.

Nu pot afirma că în perioada carantinei am început să vizionez mai multe filme și seriale. Dar am reușit să vizionez sezonul întâi al serialului fantastic „Altered Carbon". Acțiunea serialului are loc în viitor, când oamenii au găsit o modalitate de a trăi veșnic, transferându-și conștiința în „carcase" noi.

Serialul este lejer, dar în același timp, abordează probleme de religie, viață veșnică, corupție, percepția omului în funcție de exteriorul său, sex, culoarea pielii ș.a.

Eu am văzut serialul Unorthodox, produs de Netlix. Am auzit de el pe Facebook, mai multe persoane din lista mea de prieteni și-au scris impresiile. M-a intrigat fiindcă unii păreau foarte entuziasmați, iar alții, dimpotrivă, foarte dezamăgiți.

Serialul este bazat pe fapte reale și are în spate romanului autobiografic "The Scandalous Rejection of My Hasidic Roots" al scriitoarei Deboraj Feldman. Totuși, după cum am aflat ulterior, filmul nu reproduce în totalitate viața acesteia. Esther Shapiro (Esty) este o tânără evreică de 19 ani dintr-o comunitate de evrei hasidici ultraortodocsi din Williamsburg – Brooklin, New York. La un an după ce acceptă să se căsătorească, ea fuge în Germania, unde locuia mama ei lesbiană. Soțul său vine să o caute.

Vă las să aflați singuri cum se termină, pot doar să vă spun că eu am văzut toate episoadele într-o noapte, fiind nerăbdătoare să aflu finalul.

Pentru mine, serialul „The Morning Show" a fost o adevărată descoperire a anului 2020. Spun din start: nu este dintre cele „ușoare", dar merită vizionat. Pe mine m-a emoționat. Începând cu jurnalista care dimineața, cu ochii închiși, urcă pe banda de alergat, pentru că nu se poate trezi, și terminând cu linia generală a subiectului.

Serialul începe cu demiterea prezentatorului „The Morning Show" din cauza agresiunilor sexuale. Cu fiecare episod, istoria capătă noi detalii, până devine clar că, practic, fiecare colaborator al studioului știa despre apucăturile prezentatorului, dar tăcea. De fapt, istoria a fost făcută publică mai degrabă din interese personale decât din dorința de a lupta pentru dreptate.

În general, dacă veți decide să vizionați, veți găsi în serial: intrigi, cinism, contradicții, alegerea dintre confortul personal și lupta pentru o cauză nobilă, cenzură și alte chestii din spatele activității jurnaliștilor. De fapt, ce fel de „activitate", dacă mulți eroi au încetat demult să vadă hotarul dintre activitate și viața personală. Și, bineînțeles, Jennifer Aniston și Reese Witherspoon în rolurile principale sunt pur și simplu superbe.

P.S. Când serialul era pregătit pentru lansare, jurnaliștilor le-a fost permis să vizioneze primele patru episoade. Atunci el a obținut numeroase reacții negative pentru subiectul plictisitor și banal. Doar vizionând întregul serial, mulți și-au schimbat opinia. De aceea, dacă veți decide să vizionați serialul, așteptați deznodământul. Merită.

Serialul care se vizionează dintr-o răsuflare. Este povestea a trei femei care trăiesc cu soții lor în aceeași casă din California, dar în diferite epoci – anii 60, 80 și 2019. S-ar părea că erau într-o căsnicie fericită... până când află despre tainele soților lor. Chiar din primul episod, spectatorul află că în fiecare dintre cele trei istorii, cineva este omorât. Însă până în ultimul episod, rămâne doar de ghicit, care va fi deznodământul. (Eu nu am ghicit).

Pentru esteți: serialul este filmat foarte frumos. Decorațiuni pline de viață, costume și coafuri alese cu grijă, atmosfera anilor 80 și 60. Admiri toate acestea și te odihnești vizionând serialul.

Apropo, serialul a fost prelungit pentru sezonul doi. Dar încă nu se știe, când va apărea.

Eu nu am vizionat serialul „Breaking Bad" și intenționez s-o fac în timpul carantinei. La fel, mi-au recomandat serialul „The Good Doctor", de la autorii serialului „Doctor House". Zilele acestea, am vizionat primul episod și mi-a plăcut.

Serialul este despre istoria unui medic cu tulburări ale spectrului artistic, care învață să trăiască și să muncească într-un mediu ostil pentru el. În viziunea mea, acest lucru inspiră. În plus, serialul nu este prea pesimist, e posibil și să râdeți.