Minimul de (in)existență
În Moldova ți se propune să trăiești cu 1891 de lei lunar
Minimul de existență în Moldova este unul dintre cele mai mici din țările din Europa de Est și din spațiul postsovietic: mai puțin de €100. NM a analizat, ce înseamnă, de fapt, minimul de existență, de ce el este necesar, se poate trăi din el, cum depind de el pensiile și îndemnizațiile și de ce în Europa el este calculat altfel.
Necesitate biologică
Ce înseamnă minimul de existență în Moldova
Mărimea minimului de existență în Moldova arată care este suma minimă de care o persoană are nevoie pentru a nu muri de foame sau din cauza bolilor. Adică acest indicator include doar acele necesități care nu pot fi neglijate în virtutea necesității biologice. Fără acestea, pornesc procese degenerative ale organismului – slăbire, foame, îmbolnăviri și, în final, moarte.
«Minimul de existență» în Moldova include:
alimentele
îmbrăcămintea și încălțămintea
setul minim de medicamente
setul minim de produse de igienă
cheltuielile pentru serviciile locativ-comunale
În majoritatea statelor UE, minimul de existență este considerat limita sărăciei extreme. În Moldova însă, pornind de la acest indicator, sunt calculate mărimile unor plăți sociale și chiar mărimea salariului minim admisibil. Dar despre aceasta – mai târziu.
În anul 2018, minimul de existență în Moldova a constituit 1891 de lei sau €95.
Ca să nu mori
De ce minimul de existență în Moldova este mizer
În Moldova, minimul de existență este calculat prin metoda normativ-statistică. Adică în baza mărimii valorice a coșului alimentar, a cheltuielilor pentru achitarea serviciilor prestate populației etc. O asemenea metodă mai este folosită în Rusia, Ucraina, Kazahstan și aproape în toate țările CSI.

De regulă, astfel este calculat nu numai mărimea medie a minimului de existență, dar și pentru diferite grupuri social-demografice. De exemplu, în Moldova, pentru copiii de până la un an, acesta constituie 712 lei, pentru pensionari – 1574 de lei. Aceasta înseamnă cu 500-600 de lei mai puțin decât pentru cetățenii apți de muncă. Minimul de existență pentru femeile apte de muncă este cu mult mai mic decât pentru bărbații apți de muncă – 1830 vs 2186 de lei respectiv. Cei de la Biroul Național de Statistică explică acest lucru prin faptul că bărbații mănâncă mai mult.

Minimul de existență este calculat separat pentru familiile cu un număr diferit de copii sau fără aceștia, precum și pentru localitățile urbane și cele rurale.
În sociologie, minimul de existență calculat prin metoda descrisă este numit adesea «fiziologic», adică cea care îți permite (teoretic) doar să supraviețuiești. Este un indicator care demonstrează de câți bani are nevoie o persoană pentru a nu muri, fizic, de foame sau, de exemplu, de frig, iarna. Acest lucru îl denotă și metodica Biroului Național de Statistică, care calculează acest indicator.
Cu o asemenea abordare a minimului de existență, pur și simplu nu există viață socială, culturală sau personală. Cu asemenea calcule, de facto, reiese că oamenii au o rezervă enormă de sănătate, iar problemele în acest sens nu depășesc limitele răcelilor de sezon și a leziunilor minore. De exemplu, nu se ține cont de cheltuielile pentru procurarea poliței de asigurare medicală. Nu sunt incluse în acest indicator nici cheltuielile pentru telefonia mobilă și internet.
La limită
Ce este influențat de minimul de existență în Moldova
Din punct de vedere juridic, în Moldova, minimul de existență nu are legătură directă cu mărimea salariilor și a plăților sociale. Acesta este un indicator al «limitei sărăciei», care permite evaluarea generală a nivelului de trai al populației.

În practică însă se ține cont de el atunci când se calculează salariul minim garantat. Această sumă depășește un pic minimul de existență calculat pentru un locuitor dintr-o localitate urbană. Astfel, în anul 2018, minimul de existență pentru locuitorii din orașe a constituit 2108 lei, iar salariul minim – 2608 lei.

Mărimea pensiei minime în acest an a fost «întinsă» «manual» până la minimul de existență: de la 1 ianuarie 2019, a fost majorată cu 10% pensia care este mai mică decât mărimea minimulului de existență.

O parte din pensii însă rămâne în continuare departe de minimul de existență. Mărimea medie a pensiilor pentru persoanele cu dizabilități este astăzi de 1431 de lei, în funcție de gradul de dizabilitate. Mărimea medie a îndemnizațiilor pentru persoanele cu dizabilități din copilărie este de 712 lei. Deci, statul nu permite persoanelor care nu au posibilitatea de a munci să supraviețuiască de sine stătător chiar și în condițiile pe care le presupune minimul de existență de 1891 de lei.

De menționat că în Transnistria, pensia persoanelor cu dizabilități de gradul 1 și 2 este de 660 de ruble transnistrene sau 747 de lei, a celor de gradul 3 – 330 de ruble transnistrene sau 374 de lei.
Conform datelor din luna iulie 2019, pensia medie s-a egalat cu minimul de existență și a constituit 1895 de lei. Totodată, pensia minimă rămâne de aproape două ori mai mică decât «pragul sărăciei» – 1079 de lei.

De menționat că începând cu luna ianuarie 2019, în Transnistria, pensia minimă de vârstă este de 660 de ruble transnistrene sau aproape 705 lei.

În Moldova, familiile în care venitul pentru fiecare membru nu depășește minimul de existență pot pretinde la locuințe sociale. Ce-i drept, cu condiția că aceste familii corespund încă multor altor criterii.

Autoritățile au menționat de nenumărate ori că minimul de existență nu are nicio legătură cu mulți factori. De exemplu, în Strategia pentru protecția copilului pe anii 2014-2020, pe care guvermul Moldovei a aprobat-o în anul 2014, se menționează că «îndemnizațiile pentru creșterea copilului nu sunt suficiente și nu sunt corelate cu necesitățile de creștere a copilului și minimul de existență».
Cum e la alții?
În afară de metoda normativ-statistică utilizată în Moldova, mai sunt trei metode de calculare a minimului de existență.
Metoda statistică
  • Minimul de existență este egalat cu venitul mediu a 10% din populația țării mai puțin asigurată.
  • Nu se aplică aproape nicăieri.
Metoda sociologică
  • Minimul de existență este stabilit în baza rezultatelor sondajelor de opinie realizat în rândul populației despre nivelul veniturilor necesar realmente, calculându-se indicatorul mediu.
  • În forma sa pură, aproape niciodată și nicăieri nu se aplică, în practică însă reflectă cel mai bine necesitățile reale ale unei persoane.
Metoda relativă
  • Minimul de existență este calculat matematic, reieșind din mediana veniturilor populației. Mediana veniturilor este un indicator de limită: venitul a 50% din populație este mai mic decât acest indicator, iar 50% - mai mare. Deci, comparativ cu indicatorul «mediu» de manipulare, acesta demonstrează imaginea reală din țară.
  • În Germania, minimul de existență constituie 40% din mediana veniturilor, în Finlanda – 50%, în Irlanda – 60%. Toți indicatorii sunt actualizații cel puțin o dată pe an.
Metoda relativă în funcție de indicatorii personali
  • Minimum wage (salariul minim care presupune posibilitatea fizică de existență) este calculat matematic, ținându-se cont de categoria de vârstă, de nivelul de studii, posesia sau lipsa propriului spațiu locativ sau al statutului de ucenic.
  • O asemenea metodă este utilizată în Marea Britanie. Indicatorul ajută și la calcularea venitului pe oră. Minimul personal poate fi verificat pe site-ul guvernului britanic, cu ajutorul unui calculator special.
Într-un fel sau altul, metoda relativă este aplicată în majoritatea țărilor dezvoltate din UE.

În unele state există și o altă noțiune – minimul social, care include nu doar minimul de existență. Aici intră cheltuielile pentru învățământ și educația copiilor, pentru menținerea relațiilor familiale și de prietenie și participarea la viața culturală, fie ea și minimă. De regulă, în țările UE, anume acest indicator este considerat pragul minim «al nivelului de viață acceptabil».

De exemplu, minimul social calculat în Marea Britanie include alcoolul, serviciile bonei (dacă sunt copii mici) și televiziunea prin cablu. În Franța, acesta include serviciile cosmetologului, utilizarea periodică a serviciilor de taxi și cheltuielile pentru întreținerea unui animal de companie – câine sau pisică.
Minimul omului sărac
Ce spun experții
Tatiana Lariușina, doctor în economie, expert IDIS Viitorul, consideră că în Moldova, minimul de existență este nu numai un indicator al dezvoltării economice scăzute, dar și al unui sistem învechit de evaluare a nivelului de trai al populației.

«Istoria despre «minimul nostru de existență» este anume acel caz în care metodologia este mai interesantă decât rezultatul. Acesta este minimul omului sărac și acesta este caracterul creșteri economice pe care o avem. Iar minimul propriu-zis și modul în care este stabilit este istoria unui indicator de până la potop. În majoritatea țărilor din UE, este utilizată noțiunea «minimum social» în care este inclusă nu doar mâncarea și supraviețuirea, dar și cheltuielile pentru educație, călătorii etc. La noi, de exemplu, mai mult de o jumătate din cheltuieli, mai în cazul populației sărace, revine serviciilor locativ-comunale, din cauza încălzirii centralizate – un sistem învechit și, totodată, foarte costisitor și complicat. Iar în UE, aceste cheltuieli constituie cel mult 10% din venituri. Și astfel de exemple sunt o mulțime», a spus Lariușina.

În opinia expertului, declarațiile precum că salariul mediu pe țară este cu mult mai mare decât minimul de existență «sunt bune doar pentru agitație, la întâlnirile din sate, în timpul campaniei electorale» (în prima decadă a anului 2019, salariul mediu pe economie a fost de 6975 de lei, iar minimul de existență – 1891 de lei).

Lariușina a mai spus că situația este mult mai complicată, pentru că trebuie analizați în complex indicatorii economici. «De exemplu, la noi, eficiența muncii este minimă. Noi avem un număr enorm de oameni din categoria «lucrători săraci», adică oameni care lucrează ziua deplină, dar nu sunt capabili să se asigure măcar pe sine din aceste venituri», a menționat Lariușina. Potrivit afirmațiilor sale, în Moldova, în general, calculele economice sunt complicate – sunt «călcâiul lui Ahile» al aparatului de stat. «Planificarea pe termen lung practic nu există, deciziile se iau adesea intuitiv sau impulsiv. Și noi nu doar suntem foarte săraci, noi mai și mărim foarte repede decalajul dintre veniturile bogaților și cele ale săracilor. La noi, cele mai vulnerabile sunt familiile cu mulți copii. Și aceasta – într-o țară cu probleme demografice foarte mari! Oamenii nu au început să trăiască mai bine, toate sunt pe vechi, minimul de existență este pentru mâncare, medicamente elementare și îmbrăcăminte – doar pentru a supraviețui», a conluzionat expertul.

Text: Alexandr Macuhin
Prezentare: Cristina Demian
Imagine principale: Ecaterina Ciulcova