Nu-mi ești drag, plasticule!
Jurnalul unei eleve din clasa a 12-a din Moldova
Redacția NM încearcă să aibă grijă de ecologie. Noi știm care deșeuri sunt sortate în Moldova, ce se confecționează din capacele din plastic reciclate și de ce râul Bâc este la un pas de o catastrofă ecologică. De data aceasta, noi am decis să trăim o săptămână utilizând la minimum ambalajele din plastic. Experimentul „O săptămână fără plastic" a fost realizat special pentru Newsmaker de Polina Bodrug, elevă în clasa a 12-a. NM a publicat notițele sale în formatul unui jurnal pe care ea l-a completat timp de șapte zile.
Eu nu pot renunța definitiv la orice plastic, însă voi încerca, timp de o săptămână, să nu cumpăr nimic în ambalaje din plastic. În primul rând, e vorba de băuturi în recipiente din plastic, produse ambalate în polietilenă, veselă de unică folosință ș.a. Am „lichidat" produsele lactate și altele din recipientele din plastic care erau deja în frigider, voi căuta ambalaj ecologic.

Am încercat și până la acest experiment să nu cumpăr în fiecare zi apă îmbuteliată în plastic – foloseam o singură sticlă de un litru sau de 0,75 l timp de câteva săptămâni, apoi o schimbam. Pentru acest experiment, am cumpărat un recipient din sticlă. Acesta este de 1,5 ori mai costisitor și e foarte greu.

Nu știam ce să fac cu învelitorile din polietilenă ale manualelor... Mă gândeam să le scot, apoi am decis că e mai ecologic să le las și să le păstrez până la sfârșitul anului de studii decât să mai arunc niște plastic și să folosesc pentru coperți hârtie costisitoare.

După lecții, am intrat într-un magazin să cumpăr o gustare. Mâinile s-au întins spre sandwichurile ambalate, însă a trebuit să mă limitez la o banană și la un suc în recipient din sticlă. Am găsit în magazin o singură marcă a acestui produs, dar nici alegerea de sucuri nu era prea mare.

În drum, am luat o cafea. Mi-au turnat-o într-un pahar din hârtie și mi-au oferit și un pai eco. A fost mai bine decât paharul din plastic, însă, așa cum s-a constatat mai târziu (la sugestiile cititorilor – NM.), producerea paharului din hârtie este la fel de nocivă pentru mediu, pentru că acest proces necesită mai multă apă și electricitate decât producerea paharului din plastic.

În ansamblu, prima zi a experimentului a fost aproape un șoc pentru mine – când am examinat ambalajele produselor pe care le cumpărăm zilnic, am înțeles că aproape 99% din produsele lactate sunt în plastic, la fel ca și cașcavalul, salamul, murăturile, carnea, dulciurile, ciocolata. Lista poate fi continuată la nesfârșit.

Ca o „capcană" au fost pentru mine laptele și chefirul în ambalaj tetrapac: credeam că acesta este un carton inofensiv, însă el dăunează mai mult decât plasticul.

Deci, azi am rămas fără iaurtul preferat, însă am cumpărat legume într-o plasă specială pe care mi-a „împrumutat-o" o cunoștință și conserve din pește în cutie de tinichea. Am aranjat toate acestea într-o torbă din pânză de la NewsMaker. Așadar, în prima zi – cam puțin, însă promit că mâine, voi găsi produse fără ambalaje din plastic.
Eu nu pot renunța definitiv la orice plastic, însă voi încerca, timp de o săptămână, să nu cumpăr nimic în ambalaje din plastic. În primul rând, e vorba de băuturi în recipiente din plastic, produse ambalate în polietilenă, veselă de unică folosință ș.a. Am „lichidat" produsele lactate și altele din recipientele din plastic care erau deja în frigider, voi căuta ambalaj ecologic.

Am încercat și până la acest experiment să nu cumpăr în fiecare zi apă îmbuteliată în plastic – foloseam o singură sticlă de un litru sau de 0,75 l timp de câteva săptămâni, apoi o schimbam. Pentru acest experiment, am cumpărat un recipient din sticlă. Acesta este de 1,5 ori mai costisitor și e foarte greu.

Nu știam ce să fac cu învelitorile din polietilenă ale manualelor... Mă gândeam să le scot, apoi am decis că e mai ecologic să le las și să le păstrez până la sfârșitul anului de studii decât să mai arunc niște plastic și să folosesc pentru coperți hârtie costisitoare.

După lecții, am intrat într-un magazin să cumpăr o gustare. Mâinile s-au întins spre sandwichurile ambalate, însă a trebuit să mă limitez la o banană și la un suc în recipient din sticlă. Am găsit în magazin o singură marcă a acestui produs, dar nici alegerea de sucuri nu era prea mare.

În drum, am luat o cafea. Mi-au turnat-o într-un pahar din hârtie și mi-au oferit și un pai eco. A fost mai bine decât paharul din plastic, însă, așa cum s-a constatat mai târziu (la sugestiile cititorilor – NM.), producerea paharului din hârtie este la fel de nocivă pentru mediu, pentru că acest proces necesită mai multă apă și electricitate decât producerea paharului din plastic.

În ansamblu, prima zi a experimentului a fost aproape un șoc pentru mine – când am examinat ambalajele produselor pe care le cumpărăm zilnic, am înțeles că aproape 99% din produsele lactate sunt în plastic, la fel ca și cașcavalul, salamul, murăturile, carnea, dulciurile, ciocolata. Lista poate fi continuată la nesfârșit.

Ca o „capcană" au fost pentru mine laptele și chefirul în ambalaj tetrapac: credeam că acesta este un carton inofensiv, însă el dăunează mai mult decât plasticul.

Deci, azi am rămas fără iaurtul preferat, însă am cumpărat legume într-o plasă specială pe care mi-a „împrumutat-o" o cunoștință și conserve din pește în cutie de tinichea. Am aranjat toate acestea într-o torbă din pânză de la NewsMaker. Așadar, în prima zi – cam puțin, însă promit că mâine, voi găsi produse fără ambalaje din plastic.
Prima zi fără plastic m-a inspirat pentru noi isprăvi. Din toate poșetele, portofelele și rucsacurile mele am adunat gunoiul din plastic care s-a acumulat în cantități nemaipomenite – ambalaje de la batoane de ciocolată, bomboane, diferite pachete din polietilenă. Le-am aranjat într-o sticlă din plastic și le-am aruncat într-un container special de culoare galbenă situat chiar alături de casa mea.

Astăzi, am luat cu mine la școală recipientul din sticlă, cu apă, însă am obosit să port cu mine această greutate. Mâine o voi da la reciclare, mai ales că acasă, s-au adunat deja vreo zece sticle de acestea. Apropo, la Chișinău, deșeurile din sticlă pot fi depozitate în containerele municipale de culoare verde. La fel, mi-am găsit paharul din plastic, cu capac și pai din cauciuc, pe care îl foloseam anul trecut. Mâine îl voi lua neapărat la școală, pentru a purta apă în el.

Am decis să cercetez bufetul școlii în ce privește prezența plasticului. Acolo se vindea apă îmbuteliată în plastic, sucuri în tetrapac și pateuri împachetate în polietilenă. Acestea pot fi adunate într-un coș și transmise la bunica (Glumă). Am luat unul și am rugat în mod special să nu mi-l pună în pachet pentru ca, nu dă doamne, să nu se atingă de plasticul îngrozitor.

Astăzi, am parcurs din nou „quest"-ul „găsește produsele fără ambalaj din plastic". De data aceasta, l-am susținut în noul magazin Kaufland. Unii cititori au decis că e vorba de publicitate, însă nu-i adevărat. Eu voi merge în toate supermarketurile mari din Chișinău, la piață și în magazinele mici.

De la supermarket am cumpărat pâine, fructe, legume, paste, pește, ulei vegetal, popcorn (seara, voi viziona serialul meu îndrăgit).

Cu fructele și legumele a fost bine. În orice caz, pe legumele mai mari pot fi lipite etichetele pe care sunt indicate prețule și nu e neapărat să fie împachetate în pungi. Unele fructe și legume erau deja împachetate în plase, dar iată că gutuia este învelită în hârtie. Și acest lucru m-a mirat foarte mult.

Am examinat rafturile cu produse eco. Ce-i drept, cele mai multe produse erau ambalate în plastic. Este o manevră de marketing foarte șmecheră – să scrii că produsele tale sunt eco și să le ambalezi în polietilenă. Cu părere de rău, mulți prind momeala.

Astăzi am fost nevoită să iau paste în ambalaj din plastic, însă cu eticheta PP în formă de triunghi, cu cifra „cinci" în interior. Aceasta înseamnă că un astfel de ambalaj poate fi reciclat, este mai puțin dăunător sănătății. Ce-i drept, s-a constatat că el este reciclat în afara Moldovei. Companiile noastre de reciclare a deșeurilor colectează acest plastic și îl transportă în România.

Nu am găsit paste în ambalaj din carton, peste tot este „fereastra" din plastic. În Moldova, nu se comercializează ulei de floarea soarelui în recipient din sticlă. Unica opțiune e să mergi la piață și să-l torni într-un vas din sticlă. Dar nu aveam cum să ajung la piață, de aceea am luat ulei de măsline.

Viața fără plastic mi-a cam dat bătăi de cap. Peștele mi-a fost ambalat într-o pungă de hârtie, l-am pus într-o torbă eco și, pentru că peștele era proaspăt, a curs. Dacă ar fi fost împachetat în plastic și apoi l-aș fi pus într-o altă pungă, mai mare, atunci blugii mei ar fi rămas curați. Dar viața eco necesită jertfe.
Prima zi fără plastic m-a inspirat pentru noi isprăvi. Din toate poșetele, portofelele și rucsacurile mele am adunat gunoiul din plastic care s-a acumulat în cantități nemaipomenite – ambalaje de la batoane de ciocolată, bomboane, diferite pachete din polietilenă. Le-am aranjat într-o sticlă din plastic și le-am aruncat într-un container special de culoare galbenă situat chiar alături de casa mea.

Astăzi, am luat cu mine la școală recipientul din sticlă, cu apă, însă am obosit să port cu mine această greutate. Mâine o voi da la reciclare, mai ales că acasă, s-au adunat deja vreo zece sticle de acestea. Apropo, la Chișinău, deșeurile din sticlă pot fi depozitate în containerele municipale de culoare verde. La fel, mi-am găsit paharul din plastic, cu capac și pai din cauciuc, pe care îl foloseam anul trecut. Mâine îl voi lua neapărat la școală, pentru a purta apă în el.

Am decis să cercetez bufetul școlii în ce privește prezența plasticului. Acolo se vindea apă îmbuteliată în plastic, sucuri în tetrapac și pateuri împachetate în polietilenă. Acestea pot fi adunate într-un coș și transmise la bunica (Glumă). Am luat unul și am rugat în mod special să nu mi-l pună în pachet pentru ca, nu dă doamne, să nu se atingă de plasticul îngrozitor.

Astăzi, am parcurs din nou „quest"-ul „găsește produsele fără ambalaj din plastic". De data aceasta, l-am susținut în noul magazin Kaufland. Unii cititori au decis că e vorba de publicitate, însă nu-i adevărat. Eu voi merge în toate supermarketurile mari din Chișinău, la piață și în magazinele mici.

De la supermarket am cumpărat pâine, fructe, legume, paste, pește, ulei vegetal, popcorn (seara, voi viziona serialul meu îndrăgit).

Cu fructele și legumele a fost bine. În orice caz, pe legumele mai mari pot fi lipite etichetele pe care sunt indicate prețule și nu e neapărat să fie împachetate în pungi. Unele fructe și legume erau deja împachetate în plase, dar iată că gutuia este învelită în hârtie. Și acest lucru m-a mirat foarte mult.

Am examinat rafturile cu produse eco. Ce-i drept, cele mai multe produse erau ambalate în plastic. Este o manevră de marketing foarte șmecheră – să scrii că produsele tale sunt eco și să le ambalezi în polietilenă. Cu părere de rău, mulți prind momeala.

Astăzi am fost nevoită să iau paste în ambalaj din plastic, însă cu eticheta PP în formă de triunghi, cu cifra „cinci" în interior. Aceasta înseamnă că un astfel de ambalaj poate fi reciclat, este mai puțin dăunător sănătății. Ce-i drept, s-a constatat că el este reciclat în afara Moldovei. Companiile noastre de reciclare a deșeurilor colectează acest plastic și îl transportă în România.

Nu am găsit paste în ambalaj din carton, peste tot este „fereastra" din plastic. În Moldova, nu se comercializează ulei de floarea soarelui în recipient din sticlă. Unica opțiune e să mergi la piață și să-l torni într-un vas din sticlă. Dar nu aveam cum să ajung la piață, de aceea am luat ulei de măsline.

Viața fără plastic mi-a cam dat bătăi de cap. Peștele mi-a fost ambalat într-o pungă de hârtie, l-am pus într-o torbă eco și, pentru că peștele era proaspăt, a curs. Dacă ar fi fost împachetat în plastic și apoi l-aș fi pus într-o altă pungă, mai mare, atunci blugii mei ar fi rămas curați. Dar viața eco necesită jertfe.
Cititorii îmi scriu în comentarii la istoriile mele de pe Instagram că nu e corect să numesc experimentul „Viață fără plastic" și că trebuie să trăim fără plastic în realitate, dar nu să cumpărăm paste în ambalaj din polipropilenă care poate fi reciclat. Parțial, sunt de acord. Și apropo, am găsit în supermarketul nr. 1 paste ambalate totalmente în carton (Da-da!). Dar!

În primul rând, țin să reamintesc: scopul experimentului nu este de a-l face pe naiba-n patru, dar să nu mă ating de plastic, ci să minimizez cantitatea acestuia în viața de zi cu zi.

În al doilea rând, astăzi, m-am convins realmente că deocamdată, fără plastic, o elevă obișnuită „poate muri de sete". În paharul din plastic multifuncțional pe care am decis să-l iau cu mine la școală pot păstra 300 ml de apă. Această cantitate de apă este prea mică pentru toată ziua. De exemplu, în școală sau după lecții, eu nu am de unde face rost de apă dacă nu ajung acasă, ci merg la cursuri. În principiu, așa și s-a întâmplat astăzi. Ce-i de făcut? Se poate cumpăra apă în recipient din sticlă, însă ea nu poate fi găsită în toate magazinele, dar și costă mult mai mult.

Îi mulțumesc prietenului meu care deocamdată nu a renunțat la plastic și mi-a turnat apă în paharul meu!

Dar astăzi au fost și surprize neașteptate. Nici nu am contat să găsesc în magazine produse cosmetologice în alte ambalaje decât din plastic sau din masă plastică. Dar acestea există și chiar sunt destul de multe. Creme pentru față și pentru corp, tonicuri, soluții de curățat fața, seruri pentru piele, fonduri de ten – toate acestea se găsesc și în ambalaje din sticlă sau tuburi din aluminiu. Cum s-ar zice, „zero plastic". Dar. Astfel de produse de curățare sunt mai costisitoare decât aceleași soluții în ambalaje din plastic.

În magazinele obișnuite de cosmetice nu am găsit șampon în recipient din sticlă. Acum, asemenea șampoane se produc, chiar și din cele mai puțin costisitoare, de exemplu, Natura Siberica, însă eu nu l-am găsit la Chișinău.
Au am decis ferm: dacă nu-i, nu-i. Mă voi spăla pe cap cu săpun. Mi-am săpunit părul prima oară – niciun efect, a doua oară – a fost mai bine, însă părul a devenit ca sârma. La cea de-a treia încercare, părul „a scârțâit", dar nu voi mai face așa ceva. Frumusețea cere sacrificii, inclusiv din cele plastice. Voi acorda atenție plasticului din care este fabricat recipientul cu șampon și îl voi arunca în containerele pentru deșeuri din plastic. Reamintesc, acestea sunt de culoare galbenă ori sunt marcate „pentru plastic".

În sfârșit, am ajuns la magazinul cu rechizite școlare. Rezultatul este trist: 99,9% din pixuri sunt din plastic.

Într-un magazin am găsit două pixuri din metal – câte 35 și 69 de lei. Cele din plastic erau cu 3-6 lei. În alt magazin, au încercat să-mi vândă un pix din plastic, cu 20 de lei, spunându-mi-se că e din metal. În general, bugetul familiei îmi este mai scump și deocamdată voi folosi pixul pe care mi l-a dat mama (ea l-a obținut la un eveniment). 70% din carcasa acestuia este din carton, iar toate celelalte componente, inclusiv mina – din plastic.

Astăzi, m-a bucurat deplasarea la magazinul alimentar. „Captura" mea: așa cum am mai scris, paste în cutie de carton, pastă de brânză dulce în ambalaj din carton. În interiorul acesteia – opt brânzele ambalate în folie de aluminiu, o sticlă de suc în recipient din sticlă, pâine învelită în hârtie și chiar o plăcintă cu brânză, fără ambalaj din polietilenă. Vânzătoarea a acceptat cu amabilitate să mi-o învelească în hârtie și chiar a lipit pe ea eticheta.
Cititorii îmi scriu în comentarii la istoriile mele de pe Instagram că nu e corect să numesc experimentul „Viață fără plastic" și că trebuie să trăim fără plastic în realitate, dar nu să cumpărăm paste în ambalaj din polipropilenă care poate fi reciclat. Parțial, sunt de acord. Și apropo, am găsit în supermarketul nr. 1 paste ambalate totalmente în carton (Da-da!). Dar!

În primul rând, țin să reamintesc: scopul experimentului nu este de a-l face pe naiba-n patru, dar să nu mă ating de plastic, ci să minimizez cantitatea acestuia în viața de zi cu zi.

În al doilea rând, astăzi, m-am convins realmente că deocamdată, fără plastic, o elevă obișnuită „poate muri de sete". În paharul din plastic multifuncțional pe care am decis să-l iau cu mine la școală pot păstra 300 ml de apă. Această cantitate de apă este prea mică pentru toată ziua. De exemplu, în școală sau după lecții, eu nu am de unde face rost de apă dacă nu ajung acasă, ci merg la cursuri. În principiu, așa și s-a întâmplat astăzi. Ce-i de făcut? Se poate cumpăra apă în recipient din sticlă, însă ea nu poate fi găsită în toate magazinele, dar și costă mult mai mult.

Îi mulțumesc prietenului meu care deocamdată nu a renunțat la plastic și mi-a turnat apă în paharul meu!

Dar astăzi au fost și surprize neașteptate. Nici nu am contat să găsesc în magazine produse cosmetologice în alte ambalaje decât din plastic sau din masă plastică. Dar acestea există și chiar sunt destul de multe. Creme pentru față și pentru corp, tonicuri, soluții de curățat fața, seruri pentru piele, fonduri de ten – toate acestea se găsesc și în ambalaje din sticlă sau tuburi din aluminiu. Cum s-ar zice, „zero plastic". Dar. Astfel de produse de curățare sunt mai costisitoare decât aceleași soluții în ambalaje din plastic.

În magazinele obișnuite de cosmetice nu am găsit șampon în recipient din sticlă. Acum, asemenea șampoane se produc, chiar și din cele mai puțin costisitoare, de exemplu, Natura Siberica, însă eu nu l-am găsit la Chișinău.
Au am decis ferm: dacă nu-i, nu-i. Mă voi spăla pe cap cu săpun. Mi-am săpunit părul prima oară – niciun efect, a doua oară – a fost mai bine, însă părul a devenit ca sârma. La cea de-a treia încercare, părul „a scârțâit", dar nu voi mai face așa ceva. Frumusețea cere sacrificii, inclusiv din cele plastice. Voi acorda atenție plasticului din care este fabricat recipientul cu șampon și îl voi arunca în containerele pentru deșeuri din plastic. Reamintesc, acestea sunt de culoare galbenă ori sunt marcate „pentru plastic".

În sfârșit, am ajuns la magazinul cu rechizite școlare. Rezultatul este trist: 99,9% din pixuri sunt din plastic.

Într-un magazin am găsit două pixuri din metal – câte 35 și 69 de lei. Cele din plastic erau cu 3-6 lei. În alt magazin, au încercat să-mi vândă un pix din plastic, cu 20 de lei, spunându-mi-se că e din metal. În general, bugetul familiei îmi este mai scump și deocamdată voi folosi pixul pe care mi l-a dat mama (ea l-a obținut la un eveniment). 70% din carcasa acestuia este din carton, iar toate celelalte componente, inclusiv mina – din plastic.

Astăzi, m-a bucurat deplasarea la magazinul alimentar. „Captura" mea: așa cum am mai scris, paste în cutie de carton, pastă de brânză dulce în ambalaj din carton. În interiorul acesteia – opt brânzele ambalate în folie de aluminiu, o sticlă de suc în recipient din sticlă, pâine învelită în hârtie și chiar o plăcintă cu brânză, fără ambalaj din polietilenă. Vânzătoarea a acceptat cu amabilitate să mi-o învelească în hârtie și chiar a lipit pe ea eticheta.
Entuziasmul meu inițial de a trăi o săptămână fără plastic s-a cam dezumflat astăzi, recunosc. Mai ales după ce am mers la farmacie.

Eu am guturai cronic, de aceea picăturile vasoconstrictoare sunt aproape întotdeauna cu mine. Ca într-adins, acestea s-au terminat. Am mers pe la cinci farmacii pentru a găsi picăturile ambalate în recipient din sticlă, pentru că cele pe care m-am obișnuit să le cumpăr sunt din platic. În general, produsele medicale sunt fabricate adesea din plastic ori sunt ambalate în acesta. Este mai practic. Și așa sunt standardele. De exemplu, seringile de unică folosință sunt din plastic. Însă plasticul medicinal este înalt apreciat de cei care se ocupă de reciclare, pentru că este vorba de polietilenă și propilenă de calitate înaltă – cifrele 2 sau 5 în triunghi.

Nu am găsit picături în recipient din sticlă, deși mai devreme, era foarte mult Naftisin ieftin, de 8-9 lei. În câteva farmacii mi s-a spus că Naftisinul nu se mai găsește nicăieri. Toate celelalte picături vasoconstrictoare se vindeau în ambalaj din plastic sau din amestec de sticlă și plastic.

Am fost nevoită să aleg ultima variantă. Din start, am respins ideea de a-mi picura în nas suc de sfeclă roșie sau din ceapă și să rabd. Am făcut cândva experimente asemănătoare, însă rezultatul a fost mereu același: către seară, nu mai puteam respira deloc.

Timp îndelungat nu mă puteam decide să merg după o cafea sau un ceai cu propria ceașcă și să rog baristul să-mi toarne băutura anume în ea și nu în paharul din plastic sau din hârtie. Mai ales că, așa cum s-a constatat deja, cartonul din care sunt fabricate paharele de unică folosință pentru băuturile fierbinți conțin în mod obligatoriu un strat din polietilenă. În realitate, nu a fost atât de rău. Domnișoara de la chioșcul cu cafea a acceptat cu amabilitate să-mi toarne ceaiul în ceașca mea. Misiune îndeplinită – a fost economisit un pahar de unică folosință.

După cum vă amintiți, astăzi intenționam să merg la magazin și să cumpăr în propria caserolă ceva din raionul gastronomie. Însă treburile casnice și grămada de teme m-au impus să amân pentru mâine această parte a experimentului.

Apropo, pentru a mă susține în „viața mea fără plastic", tatăl meu a cumpărat azi zece ouă în ambalaj din carton presat, deși mai devreme nu acorda atenție ambalajului. Ouă în astfel de ambalaj sunt produse de mai multe întreprinderi din Moldova și aceasta este varianta cea mai ecologică. Dacă nu sunt ouă în cutii de carton, cumpărați în containere PET transparente și fără culoare: la sortare, acestea sunt expediate spre reciclare. În schimb, caserolele mate sunt fabricate din polestiren – acestea pur și simplu sunt aruncate la gunoiștea comună.
Entuziasmul meu inițial de a trăi o săptămână fără plastic s-a cam dezumflat astăzi, recunosc. Mai ales după ce am mers la farmacie.

Eu am guturai cronic, de aceea picăturile vasoconstrictoare sunt aproape întotdeauna cu mine. Ca într-adins, acestea s-au terminat. Am mers pe la cinci farmacii pentru a găsi picăturile ambalate în recipient din sticlă, pentru că cele pe care m-am obișnuit să le cumpăr sunt din platic. În general, produsele medicale sunt fabricate adesea din plastic ori sunt ambalate în acesta. Este mai practic. Și așa sunt standardele. De exemplu, seringile de unică folosință sunt din plastic. Însă plasticul medicinal este înalt apreciat de cei care se ocupă de reciclare, pentru că este vorba de polietilenă și propilenă de calitate înaltă – cifrele 2 sau 5 în triunghi.

Nu am găsit picături în recipient din sticlă, deși mai devreme, era foarte mult Naftisin ieftin, de 8-9 lei. În câteva farmacii mi s-a spus că Naftisinul nu se mai găsește nicăieri. Toate celelalte picături vasoconstrictoare se vindeau în ambalaj din plastic sau din amestec de sticlă și plastic.

Am fost nevoită să aleg ultima variantă. Din start, am respins ideea de a-mi picura în nas suc de sfeclă roșie sau din ceapă și să rabd. Am făcut cândva experimente asemănătoare, însă rezultatul a fost mereu același: către seară, nu mai puteam respira deloc.

Timp îndelungat nu mă puteam decide să merg după o cafea sau un ceai cu propria ceașcă și să rog baristul să-mi toarne băutura anume în ea și nu în paharul din plastic sau din hârtie. Mai ales că, așa cum s-a constatat deja, cartonul din care sunt fabricate paharele de unică folosință pentru băuturile fierbinți conțin în mod obligatoriu un strat din polietilenă. În realitate, nu a fost atât de rău. Domnișoara de la chioșcul cu cafea a acceptat cu amabilitate să-mi toarne ceaiul în ceașca mea. Misiune îndeplinită – a fost economisit un pahar de unică folosință.

După cum vă amintiți, astăzi intenționam să merg la magazin și să cumpăr în propria caserolă ceva din raionul gastronomie. Însă treburile casnice și grămada de teme m-au impus să amân pentru mâine această parte a experimentului.

Apropo, pentru a mă susține în „viața mea fără plastic", tatăl meu a cumpărat azi zece ouă în ambalaj din carton presat, deși mai devreme nu acorda atenție ambalajului. Ouă în astfel de ambalaj sunt produse de mai multe întreprinderi din Moldova și aceasta este varianta cea mai ecologică. Dacă nu sunt ouă în cutii de carton, cumpărați în containere PET transparente și fără culoare: la sortare, acestea sunt expediate spre reciclare. În schimb, caserolele mate sunt fabricate din polestiren – acestea pur și simplu sunt aruncate la gunoiștea comună.
În cea de-a cincia zi a experimentului, am început să studiez minuțios cum anume plasticul dăunează și asupra sănătății omului, și asupra mediului. Acum studiez intens limba engleză. Am găsit o amplă lucrare științifică din anul 2017. În aceasta se spune că plasticul este pe locul al treilea material artificial de pe planetă la capitolul masă, după oțel și beton. Începând cu mijlocul secolului trecut, în lume s-au produs 8,3 milioane de tone de masă plastică din care mai mult de o jumătate a devenit deja gunoi. De menționat că volumele de plastic nou și de deșeuri din plastic cresc cu 4% anual.

Voi aduce un exemplu dintr-un supermarket. O vânzătoare mi-a spus că în fiecare zi de lucru, în raionul gastronomie, fac cumpărături 300-400 de persoane. Deci, e vorba de 300-400 de cutii din plastic în care se toarnă salate și garnituri. Imaginați-vă acest munte din plastic.

Am decis să iau de acasă două caserole din plastic multifuncționale (ținem minte că acestea, de obicei, sunt produse din plastic cu eticheta 2 sau 5) și m-am îndreptat spre raionul gastronomie al magazinului, după salată și pârjoale. Voiam să mănânc, dar nu aveam timp să gătesc, pentru că în zilele de vineri am cursuri.

Straniu, însă vânzătoarea a acceptat fără probleme să-mi pună salată și o pârjoală, gătită la abur, în caserolele mele, cântărindu-le în prealabil. Oamenii care erau în rând priveau calmi la „apucăturile" mele, dar sunt sigură că s-au gândit că sunt „cu-cu".

Cel puțin așa s-a gândit casierul. În primul rând, la început, acesta a rotit nedumerit containerele mele cu prețurile lipite, dar totuși le-a scanat. În al doilea rând, când a văzut torba mea din pânză, de la NewsMaker, a făcut ochii mari.

Dacă fiecare ar veni în raionul gastronomie cu propria cutie, îmi imaginez cât plastic am economisi. Pur și simplu tuturor le este lene – nu trebuie să uiți să iei cu tine caserola, apoi s-o speli și în ziua următoare să treci din nou prin aceeași procedură. Desigur, e mai simplu să mănânci, să arunci ambalajul din plastic de unică folosință și să uiți de el.

Însă, probabil, nu e totul pierdut. Am aflat mai târziu că în Moldova, de la începutul acestui an, a început să se producă și să se vândă angro veselă „din materie primă ecologică, biodegradabilă, fără utilizarea plasticului și adaosurilor din acesta". Sper că aceasta, cu timpul, va umple toate magazinele și plasticul va deveni cu mult mai puțin.

Pentru astăzi – gata. Mâine, voi merge cu mama la piață, după carne. Deocamdată, eu nu știu în ce o vom împacheta, dar cu siguranță vom născoci ceva.

În cea de-a cincia zi a experimentului, am început să studiez minuțios cum anume plasticul dăunează și asupra sănătății omului, și asupra mediului. Acum studiez intens limba engleză. Am găsit o amplă lucrare științifică din anul 2017. În aceasta se spune că plasticul este pe locul al treilea material artificial de pe planetă la capitolul masă, după oțel și beton. Începând cu mijlocul secolului trecut, în lume s-au produs 8,3 milioane de tone de masă plastică din care mai mult de o jumătate a devenit deja gunoi. De menționat că volumele de plastic nou și de deșeuri din plastic cresc cu 4% anual.

Voi aduce un exemplu dintr-un supermarket. O vânzătoare mi-a spus că în fiecare zi de lucru, în raionul gastronomie, fac cumpărături 300-400 de persoane. Deci, e vorba de 300-400 de cutii din plastic în care se toarnă salate și garnituri. Imaginați-vă acest munte din plastic.

Am decis să iau de acasă două caserole din plastic multifuncționale (ținem minte că acestea, de obicei, sunt produse din plastic cu eticheta 2 sau 5) și m-am îndreptat spre raionul gastronomie al magazinului, după salată și pârjoale. Voiam să mănânc, dar nu aveam timp să gătesc, pentru că în zilele de vineri am cursuri.

Straniu, însă vânzătoarea a acceptat fără probleme să-mi pună salată și o pârjoală, gătită la abur, în caserolele mele, cântărindu-le în prealabil. Oamenii care erau în rând priveau calmi la „apucăturile" mele, dar sunt sigură că s-au gândit că sunt „cu-cu".

Cel puțin așa s-a gândit casierul. În primul rând, la început, acesta a rotit nedumerit containerele mele cu prețurile lipite, dar totuși le-a scanat. În al doilea rând, când a văzut torba mea din pânză, de la NewsMaker, a făcut ochii mari.

Dacă fiecare ar veni în raionul gastronomie cu propria cutie, îmi imaginez cât plastic am economisi. Pur și simplu tuturor le este lene – nu trebuie să uiți să iei cu tine caserola, apoi s-o speli și în ziua următoare să treci din nou prin aceeași procedură. Desigur, e mai simplu să mănânci, să arunci ambalajul din plastic de unică folosință și să uiți de el.

Însă, probabil, nu e totul pierdut. Am aflat mai târziu că în Moldova, de la începutul acestui an, a început să se producă și să se vândă angro veselă „din materie primă ecologică, biodegradabilă, fără utilizarea plasticului și adaosurilor din acesta". Sper că aceasta, cu timpul, va umple toate magazinele și plasticul va deveni cu mult mai puțin.

Pentru astăzi – gata. Mâine, voi merge cu mama la piață, după carne. Deocamdată, eu nu știu în ce o vom împacheta, dar cu siguranță vom născoci ceva.
Astăzi, am decis, cu mama, să gătim colțunași cu carne. Da! Colțunași de casă. Pentru aceasta, trebuia să scumpărăm:
  • făină
  • ouă
  • carne
  • ceapă
  • smântână
  • unt.
Dacă e să fiu sinceră, credeam că va fi imposibil să cumpărăm carne fără ambalaj din plastic și fără pungă din polietilenă. De obicei, în majoritatea magazinelor, carnea de găină este deja ambalată în plastic. La piață, carnea din vitrine este depozitată în containere din oțel inoxidabil, dar oricum, pe urmă, o împachetează în pungi din polietilenă.

Pentru a evita ambalajul standard, am luat pentru carne un recipient din plastic mare, multifuncțional. Credeam că se vor uita la mine ca la o prostuță. Dar în realitate n-a fost chiar atât de rău. Domnișoara din magazinul de carne a acceptat cu amabilitate să-mi cântărească bucata de carne în recipientul multifuncțional. A fost simplu și comod. Și zero polietilenă.

În continuare, am cumpărat făină și unt, în ambalaj din hârtie, ouăle – în ambalaj din carton și smântâna – în recipient din sticlă. Am mai cumpărat legume fără pungi din plastic. Vânzătorii au cântărit în astfel de pungi ceapă, roșii și castraveți, iar eu le-am turnat în torba mea de pânză, restituind punga vânzătorilor. Aceștia au fost îngăduitori față de acțiunile mele, iar o vânzătoare m-a întrebat: „Nu folosiți plastic?".

„Încerc", am răspuns eu și, mulțumită de cumpărături, am plecat acasă, ca să facem colțunași cu carne.

Apropo, în drum spre casă, am văzut o mașină la care se vindeau produse lactate, inclusiv lapte „la litru". El putea fi cumpărat în sticle din plastic propuse de comerciant. Eu însă am adus un recipient din sticlă, l-am umplut cu lapte și, în sfârșit, am mâncat lapte cu cereale, care îmi plac foarte mult.

Mâine, mă voi debarasa de tot plasticul de unică folosință din casă și voi face totalurile experimentului meu.
Astăzi, am decis, cu mama, să gătim colțunași cu carne. Da! Colțunași de casă. Pentru aceasta, trebuia să scumpărăm:
  • făină
  • ouă
  • carne
  • ceapă
  • smântână
  • unt.
Dacă e să fiu sinceră, credeam că va fi imposibil să cumpărăm carne fără ambalaj din plastic și fără pungă din polietilenă. De obicei, în majoritatea magazinelor, carnea de găină este deja ambalată în plastic. La piață, carnea din vitrine este depozitată în containere din oțel inoxidabil, dar oricum, pe urmă, o împachetează în pungi din polietilenă.

Pentru a evita ambalajul standard, am luat pentru carne un recipient din plastic mare, multifuncțional. Credeam că se vor uita la mine ca la o prostuță. Dar în realitate n-a fost chiar atât de rău. Domnișoara din magazinul de carne a acceptat cu amabilitate să-mi cântărească bucata de carne în recipientul multifuncțional. A fost simplu și comod. Și zero polietilenă.

În continuare, am cumpărat făină și unt, în ambalaj din hârtie, ouăle – în ambalaj din carton și smântâna – în recipient din sticlă. Am mai cumpărat legume fără pungi din plastic. Vânzătorii au cântărit în astfel de pungi ceapă, roșii și castraveți, iar eu le-am turnat în torba mea de pânză, restituind punga vânzătorilor. Aceștia au fost îngăduitori față de acțiunile mele, iar o vânzătoare m-a întrebat: „Nu folosiți plastic?".

„Încerc", am răspuns eu și, mulțumită de cumpărături, am plecat acasă, ca să facem colțunași cu carne.

Apropo, în drum spre casă, am văzut o mașină la care se vindeau produse lactate, inclusiv lapte „la litru". El putea fi cumpărat în sticle din plastic propuse de comerciant. Eu însă am adus un recipient din sticlă, l-am umplut cu lapte și, în sfârșit, am mâncat lapte cu cereale, care îmi plac foarte mult.

Mâine, mă voi debarasa de tot plasticul de unică folosință din casă și voi face totalurile experimentului meu.
Iată că s-a încheiat experimentul meu. Emoțiile sunt contradictorii. Pe de o parte, într-adevăr, mi-a fost greu, pe de alta, a fost o experiență interesantă în viața mea.

Țin să reamintesc că până la acest experiment, eu nu mă gândeam la ambalajele din plastic ale produselor și la cantitatea acestora. Cea mai mare grijă pe care o aveam față de mediu era utilizarea multiplă a sticlelor din plastic pentru apă.

Pe măsura desfășurării experimentului, am aflat multe lucruri noi despre tipurile de plastic care există, care dintre ele pot fi reciclate și cât de dăunător este el pentru mediu.

Am aflat că în Moldova, acest subiect este abordat și că, începând cu anul 2021, va fi interzisă comercializarea veselei de unică folosință și a majorității tipurilor de ambalaje din plastic.

Deocamdată, pot afirma că în magazinele din capitală e pur și simplu abundență de plastic – 90% din produse sunt ambalate anume în acesta. Pentru a găsi ceva în sticlă sau carton/hârtie, e nevoie de efort. La fel, astfel de produse sunt întotdeauna mai costisitoare. Apa în recipient din sticlă este mai scumpă de 1,5 ori decât cea în plastic. Și foarte frecvent, în ambalajul din carton se regăsește plasticul – ca în cazul pastelor, chipsurilor și cerealelor.

Desigur, am putea „să nu ne batem capul" și să purtăm cu noi containere reutilizabile, pentru a cumpăra ceva din raionul gastronomie sau crupe la kilogram, însă mereu uităm de ele. Aceasta trebuie să devină o obișnuință.

Concluzie: pentru a trăi în Moldova fără plastic, e nevoie de mai mult timp, bani și... dorință. Dorință de a cumpăra ceea ce nu va dăuna, pentru că aceasta nu place întotdeauna și nu coincide cu gusturile noastre. Dar. Bucură faptul că oamenii din jur au o atitudine înțelegătoare față de refuzul tău de a folosi plasticul și te susțin. Apropo, acest lucru, m-a ajutat foarte mult să nu mă dau bătută.

Pot afirma că acum, viața mea se va schimba pentru totdeauna. Da, da. În primul rând, am improvizat un pachet aparte pentru deșeurile din plastic – deocamdată, acesta este inevitabil, și îl voi arunca în tomberonul special. În al doilea rând, voi încerca să renunț măcar la pungile din polietilenă și să folosesc cât mai des plasele pentru fructe și legume și containerele pentru raionul gastronomie și carne. În al treilea rând, voi încerca să folosesc cât mai mult timp posibil plasticul cumpărat deja. Prin aceasta, voi dăuna mai puțin mediului decât cumpărând ceva în ambalaj de hârtie.
Iată că s-a încheiat experimentul meu. Emoțiile sunt contradictorii. Pe de o parte, într-adevăr, mi-a fost greu, pe de alta, a fost o experiență interesantă în viața mea.

Țin să reamintesc că până la acest experiment, eu nu mă gândeam la ambalajele din plastic ale produselor și la cantitatea acestora. Cea mai mare grijă pe care o aveam față de mediu era utilizarea multiplă a sticlelor din plastic pentru apă.

Pe măsura desfășurării experimentului, am aflat multe lucruri noi despre tipurile de plastic care există, care dintre ele pot fi reciclate și cât de dăunător este el pentru mediu.

Am aflat că în Moldova, acest subiect este abordat și că, începând cu anul 2021, va fi interzisă comercializarea veselei de unică folosință și a majorității tipurilor de ambalaje din plastic.

Deocamdată, pot afirma că în magazinele din capitală e pur și simplu abundență de plastic – 90% din produse sunt ambalate anume în acesta. Pentru a găsi ceva în sticlă sau carton/hârtie, e nevoie de efort. La fel, astfel de produse sunt întotdeauna mai costisitoare. Apa în recipient din sticlă este mai scumpă de 1,5 ori decât cea în plastic. Și foarte frecvent, în ambalajul din carton se regăsește plasticul – ca în cazul pastelor, chipsurilor și cerealelor.

Desigur, am putea „să nu ne batem capul" și să purtăm cu noi containere reutilizabile, pentru a cumpăra ceva din raionul gastronomie sau crupe la kilogram, însă mereu uităm de ele. Aceasta trebuie să devină o obișnuință.

Concluzie: pentru a trăi în Moldova fără plastic, e nevoie de mai mult timp, bani și... dorință. Dorință de a cumpăra ceea ce nu va dăuna, pentru că aceasta nu place întotdeauna și nu coincide cu gusturile noastre. Dar. Bucură faptul că oamenii din jur au o atitudine înțelegătoare față de refuzul tău de a folosi plasticul și te susțin. Apropo, acest lucru, m-a ajutat foarte mult să nu mă dau bătută.

Pot afirma că acum, viața mea se va schimba pentru totdeauna. Da, da. În primul rând, am improvizat un pachet aparte pentru deșeurile din plastic – deocamdată, acesta este inevitabil, și îl voi arunca în tomberonul special. În al doilea rând, voi încerca să renunț măcar la pungile din polietilenă și să folosesc cât mai des plasele pentru fructe și legume și containerele pentru raionul gastronomie și carne. În al treilea rând, voi încerca să folosesc cât mai mult timp posibil plasticul cumpărat deja. Prin aceasta, voi dăuna mai puțin mediului decât cumpărând ceva în ambalaj de hârtie.
Тext: Polina Bodrug
Prezentare: Cristina Demian
Foto: NewsMaker