Anul 2020 ne-a oferit mai multe lecții și abia urmează să înțelegem valoarea lor. Am conștientizat încă o dată importanța unității societății. Mai ales în perioadele de criză. Sper că valoarea acesteia o conștientizează și liderii politici ale căror campanii politice dezbină tot mai mult și mai mult poporul Moldovei.

O societate unită este capabilă să se concentreze asupra priorităților generale și să obțină o dezvoltare rapidă. Unicele dezbateri raționale sunt cele despre prioritățile și deciziile social-economice. Iar într-o dezbatere rațională există întotdeauna un numitor comun rațional.

Acesta a fost un an dificil pentru țară și pentru mine personal. Dar totodată, sunt sigur că noi vom ieși din această perioadă mult mai înțelepți și mai rezistenți la provocările vieții. Ar trebui să înțelegem că în politică, la fel ca și în jocul de șah, o partidă este urmată de alta. Și este foarte important să fie valorificată experiența acumulată, oricare ar fi ea, pentru viitoarea luptă și pentru viitoarele victorii.

Anul 2020 a fost pentru mine, ca și pentru echipa Platformei DA, un an al provocărilor și al mobilizării exemplare. De fapt, am învățat din el ceea ce am știut dintotdeauna: fără implicare, determinare, multă muncă și echipă cu aceleași deziderate nu reușești să faci mare lucru. 2020 a fost anul în care ne-am consolidat și mai mult ca partid. Mai mult ca niciodată, am realizat că oamenii din jurul meu sunt extraordinari, temerari și determinați să-și urmeze visul – să construiască o țară în care să vrei să trăiești – și nicio provocare, înfrângere sau dificultate de orice gen nu-i va întoarce din drum.

De asemenea, anul 2020 m-a învățat pe mine, dar, probabil, și pe toți ceilalți, că trebuie să fim pregătiți pentru orice în viața asta, căci se poate întâmpla ca lucrurile să nu decurgă așa cum îți dorești și așa cum le planifici. Cine ar fi putut prezice în plus la pandemie și o secetă fără precedent din 46-47 încoace? Deci, provocările pot să apară pe neașteptate. Dar noi trebuie să fim pregătiți pentru a le înfrunta cu demnitate, tărie și curaj. Și niciodată să nu uităm că după rău vine bine. Întotdeauna!

Cred că a fost cel mai complicat an din viața mea, dar probabil că și pentru Procuratură. Niciodată până acum, Procuratura și eu personal nu am fost supuși unor asemenea presiuni publice, politice și mediatice. Și asta pentru că instituția a început să ocupe un rol important în procesele sociale, care implică intervenția noastră profesională, bazată doar pe lege.

Evident că nu putem fi pe placul tuturor, mai ales atunci când acțiunile noastre ating și deranjează interesele celor care, până nu demult, au fost intangibili.

De aceea, cred că principala lecție pe care trebuie să o învățăm constă în următoarele: fă-ți datoria cinstit și profesionist, astfel încât să fii cu sufletul și conștiința împăcată. Vă asigur că anume așa am procedat întregul an.

Lecțiile anului 2020 pentru Procuratură:

A fost un an complicat în toate privințele nu numai pentru țară, dar și pentru întreaga omenire. Dar anume aceste provocări au demonstrat că bunătatea și empatia sunt mai puternice decât frica.

Mulți oameni, inclusiv din domeniul gazelor, au susținut financiar eforturile depuse în combaterea răspândirii coronavirusului și continuă să facă acest lucru. Mulți dintre noi au început să acorde mai multă atenție celor dragi. Noi prețuim fiecare clipă petrecută în familie, am devenit mult mai uniți. Și acest lucru este foarte important.

Anul 2020 mi se asociază cu cuvântul COVID:

Anul 2020 a fost un an dificil și frumos în același timp. A fost dificil din cauza crizei de coronavirus care a afectat toată lumea și pe fiecare în parte, inclusiv pe mine și familia mea, care am suportat acest virus în plămânii proprii. Totodată, acest an a fost unul frumos pentru mine personal. În acest an am trăit două victorii profesionale, importante, care au răsplătit multe eforturi și multe suferințe anterioare: Hotărârea Curții Constituționale din 24 martie 2020 privind declararea neconstituționalității alin.(5) din art.15/1 al Legii cu privire la organizarea judecătorească și Decizia Curții de Apel Chișinău din 14 decembrie 2020 privind anularea Hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii prin care fusesem transferată ilegal la o altă specializare, fără acordul meu.

Dar cel mai important, acest an m-a ajutat să trec la o altă treaptă a evoluției personale: am învățat să găsesc pacea și liniștea în interiorul meu, am învățat să prețuiesc tot ce există în viața mea azi, am renunțat la trecut și la multe relații toxice care mă țineau în trecut și nu-mi permiteau să evoluez, am acceptat fricile mele și am învățat să le înfrunt, odată cu această acceptare a venit și marea descoperire a puterii interioare. Anul acesta a fost un an frumos, în primul rând, pentru că am avut mai mult timp să petrec cu familia, am avut timp să-i simt și să mă simtă. Pentru toate, vreau să spun Mulțumesc, 2020!

Anul 2020 ne-a învățat că trebuie să mergem mai departe. Ne-au scos din zona de confort, iar acest an ne-a demonstrat că trebuie să schimbăm ceva. Noi am înțeles că pandemia și statul pot să suspende, să acopere și să închidă o afacere. Nu m-am gândit niciodată că în doar trei luni, o afacere poate fi închisă definitiv.

Anul acesta, am conștientizat faptul că nici mai devreme statul nu ne-a ajutat și că nici acum nu ne-a ajutat cu nimic. Statul a stat într-o parte și doar a comentat. Anul a demonstrat că autoritățile nu au nicio interacțiune nici cu afacerile, nici cu oamenii din această țară.

În anul 2020, criza ne-a impus să ne schimbăm. În toate privințele – și în lucrul cu echipa, și în lucrul cu clienții. Din cauza incertitudinii și a schimbărilor frecvente, pentru mine a fost cel mai dificil să trecem de la planificarea stragetică pe termen lung la cea pe termen scurt.

De exemplu, sărbătorirea Revelionului. De obicei, noi ne pregăteam și conveneam din tmp cu toți artiștii. Anul acesta, noi nici nu am început pregătirile, pentru că ne așteptam la vreo surpriză (în luna decembrie, autoritățile au interzis cafenelelor și restaurantelor să primească vizitatori după ora 22:00). Unicul lucru pe care l-am făcut – am pregătit livrarea bucatelor pentru sărbătorile de iarnă. Dar în noaptea de Revelion nu vom pregăti nimic.

Acest an m-a învățat să am răbdare: răbdare personală față de atacurile de panică ale persoanelor care mă înconjoară și la serviciu și în afară. Eu îmi țineam sub control starea mea, dar m-am confruntat cu panica din jur și m-am obișnuit să nu reacționez la comportamentul straniu al oamenilor. Trebuia să fiu calm cu ei și să-i susțin.

Anul 2020 mi-a confirmat gândul că în afară de planul B, ar trebui să mai fie planurile C, D și E. Și că detaliile fiecăruia dintre acestea ar trebui să fie aceleași ca și în cazul scenariului de dezvoltare principal. Și bineînțeles, acest an a fost un traning excelent al abilităților de a ne adapta și de a ne obișnui cu niște condiții externe care uneori sunt cam neadecvate.

Cea mai mare realizare a noastră din acest an este că am supraviețuit. Iar a doua – noi am înțeles că exporturile nu sunt atât de dificile cum am crezut. Primul nostru lot exportat a fost expediat în Anglia.

În plus, noi am constatat că nu toți locuitorii Moldovei își cunosc țara. Anul acesta, ei au avut posibilitatea de a afla mai multe despre locurile pitorești, tradițiile țării, inclusiv despre Găgăuzia și specificul găgăuzilor.

Pentru noi, acest an a fost plin de provocări. Noi ne-am axat pe promovarea produselor pe piața internă. Acest lucru a adus beneficii locuitorilor republicii în perioada pandemiei.

Așa că anul 2020 m-a învățat că trebuie să prețuim piața locală, pentru că din cauza diferitelor interdicții în perioada pandemiei, exporturile au fost afectate foarte mult.

În anul 2020, lumea a devenit mai bună. Noi toți ne-am pomenit într-o situație extremă în care solidaritatea, susținerea și ajutorul reciproc au căpătat un sens nou. Noi toți ne-am învățat să economisim resursele, ceea ce este foarte important petntru populația Terrei. În anul 2020, de exemplu, am reușit să renunțăm la tot ce-i inutil, începând cu garderoba. Am cumpărat mai puține haine, pentru că am început să lucrăm mai mult de acasă.

În anul 2020, mi-a lipsit comunicarea. Eu sunt extravertit și îmi este destul de greu fără evoluări, atenție, comunicare. Simțeam singurătatea, dar am reușit să mă învăț să fac față acestei situații. Am găsit o soluție în plimbările la aer liber și în meditații.

Și mai devreme meditam, dar în anul curent, această practică a căpătat un sens deosebit pentru mine și a devenit parte indispensabilă a vieții. Acum, meditez de câteva ori pe săptămână. Acest lucru ne „conectează" la dispoziție bună, ne convinge că totul este bine și pur și simplu trebuie să trăim și să ne bucurăm de viață. Nu este neapărat necesar să căutăm un motiv pentru a avea dispoziție bună.

În anul 2020, Jupiter s-a apropiat, în sfârșit, de Saturn, eu am devenit tatăl unei mici prințese. Bineînțeles, acest lucru îți dă pe spate lumea ta, te impune să înveți să fii răbdător și să crezi în speranțe.

Anul s-a dovedit a fi bogat și rodnic, în ciuda secetei. Se pare că pandemia a transformat codul comportamentelor – pe neașteptate, toți au început să vrea să trăiască în case corecte în sânul naturii.

În arhitectură nu a fost lockdown: concursurile, festivalurile și construcțiile nu au încetat. Desigur, au fost mai puține călătorii de lucru, dar acest fapt ne-a determinăm să luăm o atitudine mai responsabilă față de deciziile noastre de proiectare, să coordonăm intervalele de timp și să stabilim mai eficient relațiile de lucru. Eu cred că anul curent ne-a oferit aceeași proporție de bucurie și tristețe ca și anii precedenți, ce-i drept, într-o altă gamă și intensitate.

Mi-am format o tradiție ca la începutul fiecărui an nou să merg la Odessa: să mă plimb pur și simplu pe malul mării, să mănânc eclere în cafeneaua „Kompot" și midii în restaurantul „Kotelok". Dar în anul 2020, călătoria s-a tot amânat, apoi a venit pandemia care m-a „încuiat" pe o perioadă îndelungată în apartament. Niciodată nu prea am putut planifica, dar anul acesta am înțeles că să trăiești acum și aici este ceea ce îmi convine.

De asemenea, anul 2020 m-a învățat că trebuie să contez doar pe mine. Statul ne-a dezamăgit pe toți. Și pentru mine, a fost o descoperire, cum s-au mobilizat voluntarii și afacerile în timpul carantinei din primăvară pentru a susține medicii, persoanele în etate, oamenii care s-au pomenit în situație de viață dificilă, dar și pe cei care trăiesc în stradă. S-a creat un sistem de asistență socială paralel cu statul. Zilnic, peste 600 de voluntari cumpărau produse și medicamente pentru persoanele în etate, livrau prânzuri calde, dezinfectau străzile, acordau asistență psihologică gratuită etc. Mă mândresc că am fost una dintre ei și îi admir pe cei care au lansat această inițiativă.

Eu am avut noroc: nu mi-am pierdut serviciul, profilul meu de apărător al drepturilor omului s-a dovedit a fi foarte util în aceste timpuri zbuciumate. Mă gândesc cu groază ce s-ar fi întâmplat dacă mi-aș fi pierdut serviciul și îi compătimesc sincer pe cei cărora le-a mers mai puțin. Probabil, și din acest motiv am devenit voluntar.

De asemenea, tot anul (cred că la fel ca și mulți alții) m-a urmărit grija pentru sănătatea celor apropiați. Și această frică o iau cu mine în anul 2021. La fel ca și planul de a pleca la Odessa, chiar dacă dragul meu „Kompot" nu a supraviețuit în pandemie și s-a închis.

În 2020, am învățat ceea ce credeam că voi învăța în următorii trei-patru ani despre procesele de instruire online. Însă, am făcut asta în trei-patru luni. În general, cred că în acest an, am învățat și am lucrat mai mult ca altădată. Intuiesc că această viteză și provocări se vor menține. Schimbările esențiale simțite țin de drepturile omului. Cu rapiditate fulminantă se schimbă cadrul dreptului internațional, instituțiilor globale, regionale, naționale, politicile statelor, activitățile publice și private, ceea ce aduce după sine alte priorități, nu neapărat dorite și așteptate. Iar despre natura binelui și răului, a violenței și toleranței, a energiei distructive și celei constructive, doar omul care nu dorește, nu face acum concluzii. Nu știu dacă se va schimba omul după pandemie, dar multe însușiri ale noastre s-au intensificat în această perioadă, și cele bune, și cele rele.

Apropo, viziunea lui Aristotel despre om ca animal social, ne-a fost dat să fie înțeleasă foarte bine acum, de generațiile noastre. Cuvintele "carantină", "autoizolare", "pandemie", nu au devenit doar cuvintele anului, dar ne-au învățat ce însemnăm unii pentru alții. Mi-am schimbat părerea despre mine că ași fi fost până acum introvertă. Când mă bucuram de libertățile de până la pandemie, probabil că nu tălmăceam corect această stare. Am înțeles cât de puțin prețuiam anterior posibilitatea de a fi mai mult în preajma familiei, prietenilor, oamnilor dragi.

Anul 2020 se termină pentru mine și cu o proprie reeavaluare a ceea ce este pentru mine important, prețios, produsctiv și ce are sens. Și foarte multe lucruri din cele de până la 2020 care mă întristau - acum nu mai au însemnătate, iar altele pe care nu le observam - acum mă bucură.

În general, anul 2020 a fost unul bun pentru mine. Nu știu ce m-a învățat. Mai degrabă, m-a dezvățat câte ceva. Acest an m-a dezobișnuit să pierd timpul aiurea, să plec mereu undeva. S-a constatat că putem lucra fără a ieși din casă și nu pierdem nimic din această cauză.

Timpul pe care îl pierdeam în ambuteiaje sau în așteptarea cafelei în baruri acum îl petrec citind sau vizionând filme. Dar cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat anul acesta în plan profesional – e faptul că, împreună cu NewsMaker, am testat un nou gen. Noi am creat miniserialul „O nouă cursă prezidențială", care a fost realizat în formatul Screenlife. Este pentru prima dată așa ceva în țara noastră și mă bucură foarte mult acest lucru. Așa că, s-ar părea că e bine, dar oricum, există sentimentul că ceva nu ajunge.

Anul 2020 a fost unul deosebit în care a fost mult de lucru, puțină odihnă. Anul acesta, m-am recalificat din ginecolog într-un medic de profil general, am devenit terapeut.

În această perioadă, am devenit mai apropiați cu familia, deși comunicăm mai puțin din cauza activității mele la Centrul COVID. Noi am susținut testul. Familia a devenit sprijinul meu, cei apropiați și-au asumat responsabilitățile casei și au grijă de odihna mea.

În general, acest an m-a învățat să mă adaptez la noile forme de lucru și de odihnă. Trebuie să prețuim fiecare clipă liberă.

În pofida tuturor dificultăților, acest an a fost bun pentru mine. Mi-am făcut prieteni noi, un colectiv nou, mi-am descoperit noi capacități și cunoștințe.

Acest an se face memorabil prin volumul de muncă enorm. Dar nu e vorba de muncă pe care o iubești, cu care te-ai obișnuit și în care interacționezi cu pacienți pe care îi înțelegi, ci cu o activitate nouă – dificilă și înfricoșătoare. Niciodată nu am văzut un număr atât de mare de cazuri de pneumonie. Și nici un număr atât de mare de decese subite.

Nimeni nu ne-a pregătit pentru ceea cu ce am fost nevoiți să ne confruntăm: acum, fatalismul ia locul, treptat, panicii și anxietății generale. Acest an a demonstrat că oricine poate să se îmbolnăvească și să moară, chiar și cel care se considera sănătos.

Ne-am dori să ieșim cu toții din pandemie cu un psihic sănătos, care a făcut față tuturor problemelor și preocupărilor din anul curent.