Chiar de la începutul haosului, guvernul spunea că toate acestea sunt o simplă acțiune politică, un business și nu le luau în serios. Iar acum e târziu. La New Jersey, care este pe locul al doilea după nivelul de răspândire a virusului, a fost instituită stare de urgență. Iar cei din New York au spus că vor opri fiecare automobil cu numere de înmatriculare locale și vor verifica temperatura tuturor. Și dacă noi ne vom afla în afara statului nostru, ne vor trimite în carantină pentru cel puțin două săptămâni. Toți sunt îndemnați să fie precauți și în caz că cineva încalcă regulile carantinei, să apeleze poliția. New York este acum ca un oraș non grata.

Dacă la noi ar fi fost instituită carantina și starea de urgență, situația nu ar fi fost atât de critică. Primarul nostru ne îndeamnă să ne autoizolăm, însă 80 la sută nu se supun. Toate acestea vor dura câteva luni. Foarte mult timp se examinează chestiunea cu privire la închiderea școlilor și a colegiilor și aceasta este cea mai mare greșeală.

Acum două-trei săptămâni, orașul nostru pur și simplu s-a oprit. Oamenii încearcă să depună cereri pentru îndemnizații de șomaj, dar nu răzbat, serviciul social recepționează câte 2 milioane de apeluri pe zi, toți sunt în panică, venituri nu sunt. Celor care au un venit ce nu depășește 99 mii de dolari anual le sunt promise anumite plăți.

Fiecare se gândea: „Populația orașului nostru este de 8,5 milioane", eu nu voi fi afectat. Când numărul celor infectați a depășit 100 mii, orașul care never sleeps (nu doarme niciodată) a căzut în hibernare, s-a transformat în Ghost Town (oraș-fantomă). Cafenelele sunt închise, Starbusks este închis, e imposibil să găsești o cafea.

Unele restaurante au rămas pe linia de plutire, lucrând doar cu livrările. Serviciile de pompieri patrulează și intră în fiecare restaurant deschis pentru a verifica dacă sunt respectate regulile. Aplică amenzi dacă clienții iau masa la restaurant și nu își comandă mâncare la pachet.

E periculos să te deplasezi cu metroul, câțiva mașiniști au fost diagnosticați cu acest virus, după aceasta, liniile de metrou au fost închise pentru câteva zile.

Dacă e să ne gândim, medicina americană este la înălțime, însă noi nu eram pregătiți de aceasta, nu se ajung măști. Toți cei care activează în domeniul medicinei suferă din cauza insuficienței de măști și de îmbrăcăminte specială.

Zilele acestea, a venit la noi un spital naval, pentru a ne acorda ajutor. Însă oamenii, ca nebunii, în loc să stea acasă și să urmărească știrile despre aceasta la televizor, stăteau cu miile pe litoralul Gudzonului, întâmpinând nava. Și toți au uitat, pentru o clipă, de distanța socială.

Noi primim salariul cu întârziere de două-patru săptămâni. Statul oferă granturi pentru businessul mic pentru ca măcar cumva să se mențină pe linia de plutire, să poată plăti pentru arendă, să achite salariile. Însă procesul de obținere a granturilor este îndelungat. Sunt programe speciale, trebuie să treci prin numeroase verificări până statul va decide să acorde ajutor. Deocamdată nu simt influența epidemiei asupra situației mele financiare, însă ne pregătim de ce-i mai rău.

La noi s-au închis afacerile secundare. Restaurantele sunt închise pentru vizitatori. Putem doar să comandăm mâncare ori să facem precomandă și s-o luăm. Când a apărut informația despre o posibilă instituire a carantinei, oamenii au început să cumpere foarte multă hârtie igienică. La fel și alte produse, dar hârtia igienică a dispărut imediat, ceea ce pare destul de straniu.

În regiunea în care trăiesc eu sunt frecvente furtunile. Când apar știri despre apropierea vreunei furtuni, oamenii cumpără mult lapte și pâine. Acum însă și-au schimbat strategia. Rafturile cu hârtie igienică din magazine sunt pustii. Presa mai scrie că oamenii stau în rând la magazinele de arme.

Eu lucrez de la domiciliu și nu știu când mă voi întoarce în oficiu. Oficiul este închis. Dacă trebuie să ni se transmită un cec sau un contract, acesta este băgat în fanta cutiei de scrisori.

Eu lucrez în secția de marketing a unei companii imobiliare. Am constatat că acesta este business primar. Acum, agenții imobiliari au un plan special de activitate. Ei prezintă potențialilor cumpărători casele atunci când proprietarii imobilelor nu sunt acasă, dar cel mai adesea organizează tururi video online.

Eu nu ies afară pentru că nici nu prea am unde. Pot merge, de exemplu, cu câinele în parc. Însă de obicei, eu nu mă plimbam cu câinele în parc și nu văd necesitatea de a merge acum acolo. De obicei, mă plimb cu câinele în curtea din spatele casei. În plus, am început să mă joc cu mingea în curtea din spatele casei, ceea ce nu făceam mai devreme. De asemenea, am observat că am început să mă culc și să mă trezesc mai târziu.

Încă nu știu cum mă vor influența toate acesea. Este o lovitură dură asupra economiei.

Trei cunoștințe de-ale mele au depus astfel de cereri. Și nici pe departe nu le-au depus toți. Statul a efectuat intervenții fără precedent în economie – 2 trilioane de dolari. Acești bani ar trebui să susțină businessul mic, să acopere îndemnizațiile de șomaj și să fie direcționate spre creditele pentru companiile mari. Însă deocamdată nu e clar, cât de eficient este acest lucru și dacă va fi suficient.

Situația economică creată influențează și bursele. În ultimele două săptămâni, tranzacțiile la bursă au fost stopate de trei ori. Activitatea burselor este stopată pentru 15 minute, iar după aceasta, acțiunile cad cu 7% și mai mult. A fost o prăbușire bruscă a pieței, însă după anunțul despre susținerea din partea statului, situația s-a normalizat. Însă oricum, pe piețe se simte neîncrederea. Oamenii nu sunt siguri de ziua de mâine și nu știu în ce să investească.

Când virusul abia a început să se răspândească și a apărut informația despre carantină, acțiunile unor astfel de companii cum ar fi ZOOM (platformă pentru conferințe online) au început să crească. Tickerul acestei companii la bursă era ZM (ticker – denumirea prescurtată a acțiunilor listate la bursă). Și a mai fost o companie, care nu avea nicio atribuție față de transmisiunile video, însă acțiunile ei au crescut, pentru că tickerul ei era ZOOM, și oamenii au confundat. După aceasta, comisia de trading a încetat definitiv să mai vândă la bursă acțiunile acestei companii.

Pandemia a afectat destul de mult viața din Houston, dar încă nu așa ca în alte orașe. La noi încă nu sunt atât de multe cazuri de infectare ca la New York sau Seattle. Însă toate cafenelele și restaurantele sunt închise, în supermarketuri sunt rânduri mari. Soluțiile dezinfectante și mijloacele de protecție din magazine sunt insuficiente. Oamenii sunt nervoși și neliniștiți. Alții mi-au povestit despre acestea: de la începutul pandemiei, eu nu am fost la magazin.

În spitale se epuizează rezervele de mijloace de protecție. Cunoscuții mei care lucrează la spital își contactează în permanență prietenii și îi întreabă dacă au măști și dacă ar putea să ajute cumva spitalele.

Pe străzile orașului aproape că nu sunt automobile. Dar oameni sunt. Acest lucru ar putea să pară periculos, dacă nu ați ști cum este orașul Houston. Aici este foarte mult spațiu liber, de aceea nu este un risc prea mare să ieși afară. Oamenii ies în stradă și pentru că toate sălile de sport s-au închis și ei caută alte modalități de a face sport.

Ce-i mai important din ce s-a schimbat în viața mea – eu stau acasă. De firea mea, nu sunt persoana care stă acasă. Sala de sport pe care o frecventez s-a închis, dar și toate celelalte locuri. În acest sens, viața mea cotidiană s-a schimbat. În ce privește serviciul, totul e pe vechi, pentru că lucrez la distanță. Dar simt cum s-a schimbat atmosfera la serviciu. Sunt responsabil de câteva echipe, în fiecare dimineață ne contactăm, iar eu încerc să-i susțin și să-i încurajez.

De trei săptămâni, nu am fost la magazin, dar rezervele mele sunt pe sfârșite și în curând voi fi nevoit să merg. Deocamdată ies doar în curte, alergăm după minge cu un prieten. Și el e din Moldova, s-a mutat la mine pe perioada carantinei.

Când stai acasă foarte mult, au de câștigat distracțiile mai puțin utile, cum ar fi televizorul și jocurile online. Iată, am început să citesc trei cărți și nu am terminat niciuna, am început să vizionez cursuri și am finalizat doar unul.

Totodată, ne sunăm cu prietenii și vizionăm împreună filme – sunt aplicații speciale pentru aceasta. Oamenii au început să folosească internetul la maximum. Este o perioadă favorabilă pentru noile tehnologii.

Eu prietenesc cu o comunitate de călători. Mulți dintre ei nu au luat în serios această epidemie: urcau în avioane și călătoreau până s-au închis hotarele. Chiar și cei inteligenți, educați și informați nu acordau prea mare atenție acestei situații, se întâlneau cu prietenii, cu rudele. Unul dintre ei s-a îmbolnăvit de coronavirus. Acum ei regretă că au avut o atitudine atât de neglijentă față de epidemie. M-au dezamăgit mulți oameni.

La fel, mă deranjează cantitatea de informații false. Sunt nevoit să comunic cu părinții și să le explic, ce-i adevărat și ce nu. Trebuie să credem în sursele oficiale. Văd o grămadă de dezinformare și foarte mulți oameni care cred în aceasta.

Această situație m-a afectat financiar, dar nu în aceeași măsură ca și pe alții. Eu sunt într-o situație destul de bună, însă acesta e doar un noroc. Compania mea nu depinde direct de transformările din economie și de schimbările prețurilor petrolului. Deși eu activez în sectorul petrolier, noi nu extragem și nu vindem petrol direct, noi suntem mai degrabă o companie de servicii. Așa că salariile sunt achitate, iar cheltuielile cotidiene s-au redus: când stai acasă trei săptămâni, nu ai unde cheltui banii. Este partea bună. Iar cea rea constă în faptul că toate economiile noastre au fost investite în acțiuni, piața este într-o stare proastă, iar analiștii susțin că acesta nu este cel mai rău lucru pe care îl vom vedea. Așa că această situație mi-a afectat investițiile și îmi va afecta viitorul.

Text: Alexandra Batanova
Prezentare: Cristina Demian
Copertă: Alexandra Batanova