Haideți să vorbim
Pot oare limbile să unească Moldova
La 21 februarie, a fost marcată Ziua internațională a limbii materne, zi pe care ONU a instituit-o pentru apărarea diversității lingvistice și culturale. În toți anii de independență, Moldova, pentru care multilingvismul este una dintre bogății, așa și nu a reușit să folosească această sărbătoare pentru binele său. Dimpotrivă, limba a devenit unul dintre factorii principali de dezbinare a țării și a societății. Împreună cu câțiva experți, NM a studiat, de ce s-a întâmplat așa, de ce limba are nevoie de statut și e posibil oare în Moldova un viitor lingvistic luminos.
În ce limbi se vorbește în Moldova
Conform recensământului populației din anul 2014, aproximativ 57 la sută din cetățenii Moldovei consideră că limba maternă a lor este moldovenească, 23,5% - română, 9,7% - rusă, 4,2% - găgăuză, 3,9% - ucraineană, 1,5% - bulgară, 0,3% - limba romilor și 0,2% - alte limbi. Acest lucru însă nu înseamnă că în viața de zi cu zi, ei vorbesc anume în aceste limbi.
Rușii și vorbitorii de limba rusă
„Conform datelor recensământului, în comunicarea cotidiană, aproximativ 400 de mii de cetățeni ai Moldovei utilizează limba rusă. Ținând cont de faptul că, potrivit aceluiași recensământ, populația țării este de 2,8 milioane de oameni, reiese că 14,5% din ei sunt vorbitori de limba rusă", a menționat Alexandr Macuhin, doctor în istorie. Ucrainenii, găgăuzii, bulgarii, armenii, evreii din Moldova pot avea limba lor națională, însă în viața de zi cu zi, mulți dintre ei vorbesc anume în limba rusă, a precizat el.
Expertul a subliniat că „limba maternă" și „limba de comunicare" constituie noțiuni diferite, însă în Moldova, imaginea lingvistică adesea este denaturată, limba rusă fiind atribuită etnicilor ruși, a căror cotă este în continuă scădere. „Astăzi, ei sunt mai puțin de 5% din populație și, respectiv, unii politicieni trag concluzia că nu există nicio necesitate de a folosi la nivel de stat limba unei minorități etnice care nu este cea mai numeroasă", a menționat Macuhin și a adus drept exemplu practica europeană. De exemplu, în Belgia, sunt trei limbi oficiale – franceză, flamandă și germană, în care vorbește mai puțin de 1% din populația țării.
Bulgarii
Aproximativ 2% din populația Moldovei sunt bulgarii care în viața de zi cu zi, vorbesc în limba bulgară, considerând-o maternă. Ei trăiesc compact în raionul Taraclia, în satele mixte bulgaro-găgăuze din Găgăuzia și în satul Parcani din Transnistria.
Potrivit afirmațiilor lui Macuhin, limba bulgară basarabeană și limba bulgară literară se deosebesc semnificativ, însă guvernul Bulgariei sprijină comunitățile bulgarilor din Moldova, susținând studierea limbii bulgare clasice.
Ucrainenii
Situația limbii ucrainene în Moldova este mai dificilă. Amestecul dintre limbile rusă și ucraineană și cel dintre ucraineană și moldovenească, în care vorbesc ucrainenii de aici, se deosebește esențial de limba ucraineană literară. Însă în Moldova continuă să funcționeze aproape 40 de școli cu predare în limba ucraineană, sunt manuale de limba ucraineană. Ucrainenii din Moldova locuiesc în special în raioanele Ocnița și Briceni, parțial în Dondușeni. În Transnistria, cei mai mulți ucraineni locuiesc în raioanele Camenca și Râbnița.
Găgăuzii
În Autonomia Găgăuză sunt trei limbi oficiale – găgăuză, moldovenească și rusă. De facto însă, în administrația autonomiei și în comunicarea dintre oamenii de diferite etnii care locuiesc acolo se vorbește cel mai mult limba rusă. În mediul lor, găgăuzii care cunosc limba maternă, vorbesc în găgăuză. Studierea acestei limbi în autonomie este susținută pe larg de către Turcia, care finanțează editarea manualelor în limba găgăuză și oferă studenților din Găgăuzia un anumit număr de locuri în instituțiile universitare turcești.
De ce limbile au nevoie de statut
Cum a fost lipsită de statut limba rusă
În Moldova, discuțiile aprinse despre limbă au început în anul 1989, a amintit politologul Zurab Todua. El a menționat că atunci, părțile au ajuns la un compromis pe care l-au consfințit în Constituție și în legislație: limba moldovenească a obținut statut de limbă de stat, iar rusa – de limbă de comunicare interetnică. Însă în vara anului 2018, Curtea Constituțională a făcut ceea ce timp de aproape 30 de ani nu au îndrăznit politicienii moldoveni: practic, a anulat legea „Cu privire la funcționarea limbilor", în care rusa era recunoscută limbă de comunicare interetnică.
Această decizie a Curții Constituționale, adoptată fără consultări publice, a stârnit un nou val de naționalism „nesănătos", a menționat Veaceslav Balan, fost coordonator național al Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului în Moldova (OHCHR). În opinia sa, societatea și minoritățile au primit un semnal care nicicum nu contribuie la un dialog și consolidare publică – „nu ne interesează părerea voastră, noi luăm decizii fără voi".
De ce e nevoie de limba de stat
Potrivit afirmațiilor lui Veaceslav Balan, funcția primară și esențială a limbii de stat într-un stat democratic este comunicarea liberă și eficientă dintre cetățeni și stat, precum și dintre diferite grupuri sociale și regiuni ale țării. Expertul a mai spus că limba de stat nu trebuie să fie un mijloc de „asimilare culturală și de transformare a tuturor în moldoveni vorbitori de limba română".
Expertul a mai menționat că orice limbă, inclusiv cea de stat, rămâne temelie sau un element al unei culturi, simbol al apartenenței la un anumit grup etc.
Veaceslav Balan
fost coordonator național al Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului în Moldova (OHCHR)
„În state multietnice precum este Moldova, limba unui grup etnocultural, chiar dacă reprezintă majoritatea populației, nu poate fi promovată ca temelie pentru cultura națională. Este important să se înțeleagă că minoritățile etnoculturale din Moldova au propria limbă și propria cultură, și cultura națională trebuie să se bazeze pe elementele tuturor limbilor și tuturor culturilor țării"
Care este esența problemei
Ideologia
Problema Moldovei și a multor altor țări din Europa de Est, în opinia lui Veaceslav Balan, constă în faptul că chestiunea limbii este ideologizată în exces, atribuindu-i-se un anumit sens și simbolism ideologic. De exemplu, în Moldova, mulți văd în consfințirea statutului de limbă de stat pentru limba română „o victorie a adevărului istoric" și „eliberare a românilor din Basarabia de jugul rus/sovietic". Iar în atribuirea statutului special pentru limba rusă se întrezărește „continuarea politicii de rusificare", „menținerea nedreptății istorice", „pângărirea memoriei victimelor totalitarismului sovietic" etc.
“
„Fără a intra în discuții despre partea istorică a acestor probleme, vreau să menționez încă o dată că politizarea limbii de stat, adică transformarea ei în simbol al „eliberării", „luptei", „adevărului istoric" este calea spre conflicte interminabile și spre dezbinarea țării", a subliniat expertul.
Politica
Ex-deputatul comunist, istoricul și politologul Zurab Todua este sigur că în Moldova, conflictele lingvistice sunt provocate în mod conștient:
Zurab Todua
„Cauzele sunt la suprafață: provocând spiritele în chestiunea despre limbi, este foarte comod să sustragi atenția de la problemele reale ale țării și ale societății. Totodată, pot fi îndepărtați pe plan secund potențialii concurenți politici, reprezentanți ai minorităților naționale"
Întrebat de ce comuniștii, aflându-se la guvernare, nu și-au îndeplinit promisiunea electorală de a declara limba rusă a doua limbă de stat, Zurab Todua a spus că atunci, nu era situația potrivită pentru aceasta:
“
„Conducerea partidului considera că mai întâi, trebuie să ne ocupăm de dezvoltarea economiei. La fel, aveam speranța – zadarnică, după cum s-a dovedit – de a atrage de partea noastră acea parte a intelectualității naționale, care era orientată spre România. În consecință, nu am reușit să obținem noi aliați, iar o parte a simpatizanților tradiționali ai partidului a rămas dezamăgită".
Cum pot fi evitate conflictele lingvistice
Depolitizarea
În opinia lui Veaceslav Balan, dacă problema lingvistică în Moldova ar fi depolitizată și deideologizată și limbile ar fi percepute doar ca mijloc de comunicare, multe probleme ar dispărea de la sine, iar cele rămase ar putea fi soluționate mult mai simplu. Totodată, depolitizarea nu înseamnă că limbii ruse trebuie neapărat să i se atribuie un anumit statut, a menționat Balan.
Veaceslav Balan
fost coordonator național al Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului în Moldova (OHCHR)
„Este vorba despre faptul că deocamdată, din motive obiective și subiective, limba rusă rămâne în Moldova o limbă importantă de comunicare, autoritățile trebuie să discute cu oamenii și în limba rusă. La fel ca și în găgăuză, ucraineană, bulgară și romani – limbiile celor mai numeroase minorități din Moldova", consideră expertul.
Funcționarii publici trebuie să conștientizeze faptul că ei există pentru oameni și cu banii oamenilor care trăiesc în Moldova, de aceea trebuie să acorde acestora servicii într-o formă și într-o limbă accesibile, a menționat președintele Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității Ian Feldman. Totodată, el a mai spus că este necesară o politică lingvistică chibzuită, cursuri de studiere a limbii și o legislație modernă, care ar corespunde standardelor internaționale.
Ian Feldman
șeful Consiliului pentru prevenirea și eliminarea discriminării și asigurarea egalității
„Însă dacă nu vom conștientiza că statul există și funcționează pentru oameni și nu invers, niciun fel de politici nu vor fi eficiente. În ce-i privește pe oamenii de rând, este suficient să aibă un simplu respect față de interlocutor și dorință de a găsi limbaj comun cu acesta. Spunându-i unei persoanei „Bună ziua" sau "Здравствуйте" în limba sa, cu siguranță, nu veți pierde nimic".
Nediscriminarea
În opinia lui Feldman, în Moldova, nimeni nu-i împiedică pe oameni să vorbească între ei în limba maternă sau în limba în care ei doresc să comunice.
“
„Dacă însă este vorba despre utilizarea limbii ruse în interacțiunea cu statul, problemele sunt și acestea apar, cel mai adesea, în cazul adresării către organele de stat, în instanțele de judecată, în accesul la serviciile medicale și la informațiile de interes public. Însă nu trebuie să uităm că o problemă identică există în câteva regiuni ale țării și pentru persoanele care se adresează către autoritățile statului în limba de stat", consideră Ian Feldman.
În instituțiile de stat, a menționat el, conform legislației, trebuie să vi se răspundă în una din limbile de comunicare – de stat sau rusă, iar în Găgăuzia – și în limba găgăuză. Feldman a precizat că acest lucru nu înseamnă că fiecare funcționar este obligat să vorbească fluent în aceste limbi, însă el trebuie să-l găsească pe cel care ar putea traduce. Un pic mai complicată este situația în magazine și în transportul public, a adăugat expertul.
“
„Dacă o persoană refuză să vă deservează anume din cauza limbii, aceasta este o problemă. În acest caz, eu vă recomand să vă adresați în Consiliul pentru egalitate. Dacă însă persoana într-adevăr nu vă înțelege, dar dorește să vă ajute, cred că, prin dorința și bunăvoința din ambele părți, întotdeauna se poate găsi o modalitate de înțelegere, chiar și prin gesturi", este sigur Ian Feldman.
Ponderea deciziilor în care Consiliul pentru egalitate a recunoscut discriminarea pe motive lingvistice, în perioada 2013-2017:
3.15%
acces la informații și servicii oferite de organele de stat
4.5%
acces la justiție
Ponderea deciziilor în care Consiliul a recunoscut discriminare pe motive lingvistice în anul 2018:
4.74%
acces la informații și servicii acordate de autoritățile de stat (4 decizii)
25%
acces la justiție (21 de decizii, dintre care 9 au fost adoptate în urma plângerilor depuse de o singură persoană)
Cum funcționează multilingvismul în Elveția
Patru limbi de stat
Elveția este un exemplu al modelului de succes al multilingvismului și conviețuirii pașnice a minorităților. În confederația elvețiană sunt patru limbi de stat – germană, franceză, italiană și retoromană. De menționat că în limba retoromană vorbesc doar 0,5% din populația țării.
Potrivit afirmațiilor Emiliei Nazarenco, ex-director al Asociației jurnaliștilor străini din Elveția și Liechtenstein, în Elveția, discriminarea lingvistică nu poate fi: „În primul rând, pentru că este asigurat dreptul oamenilor la propria limbă. În al doilea rând, cunoașterea a trei-patru limbi în Elveția este o normă și oamenii trec ușor la limba interlocutorului. Eu aș numi acest lucru multiculturalism în acțiune".
Mai mult decât atât, chiar și cei 30 de mii de jenische și sinti – romii „albi" – care locuiesc în Elveția, sunt recunoscuți oficial minorități etnice. Drepturile lor, inclusiv dreptul de a duce o viață de nomad, sunt recunoscute în toate cantoanele, deși doar 10 la sută dintre romii elvețieni își continuă modul de viață nomad.
Potrivit afirmațiilor Emiliei Nazarenco, ex-director al Asociației jurnaliștilor străini din Elveția și Liechtenstein, în Elveția, discriminarea lingvistică nu poate fi: „În primul rând, pentru că este asigurat dreptul oamenilor la propria limbă. În al doilea rând, cunoașterea a trei-patru limbi în Elveția este o normă și oamenii trec ușor la limba interlocutorului. Eu aș numi acest lucru multiculturalism în acțiune".
Mai mult decât atât, chiar și cei 30 de mii de jenische și sinti – romii „albi" – care locuiesc în Elveția, sunt recunoscuți oficial minorități etnice. Drepturile lor, inclusiv dreptul de a duce o viață de nomad, sunt recunoscute în toate cantoanele, deși doar 10 la sută dintre romii elvețieni își continuă modul de viață nomad.
Dacă Moldova este despărțită prin hotarul de pe Nistru, în Elveția există „șanțul de cartofi", care străbate râul Saane și care desparte regiunea vorbitorilor de limba germană (63% din populație) de cea a vorbitorilor de limba franceză (20%). Denumirea „șanțul de cartofi" sau „rosti" provine de la mâncarea națională care seamănă cu niște turte din cartofi. „Rosti" este mâncarea preferată a „nemților" elvețieni și mai puțin populară în regiunile francofone. Însă elvețienii nu percep „șanțul de cartofi" ca pe ceva care desparte. Dimpotrivă, acesta îi ajută pe cetățeni să conviețuiască, conștientizând și acceptând „diversitatea" lor.
Valori supranaționale comune
Secretul spiritului pașnic elvețian constă în valorile generale. Istoricul și redactorul-șef al portalului elvețian de limba rusă www.swissinfo.ch Igor Petrov precizează: „Termenul „etnos" nu trebuie aplicat la adresa elvețienilor. Elveția este o națiune politică și nu culturală sau lingvistică. La temelia ei nu este „sângele și pământul", ci setul de valori republicane, inclusiv federalismul, democrația directă, autonomia fiscală și multe altele. În viața reală, cantoanele, comunitățile, oamenii încearcă pur și simplu încă o dată să nu se afecteze reciproc, să-și trăiască fiecare propria viață.
Între Geneva și Sankt Gallen, de exemplu, sunt, mai degrabă, mai multe deosebiri decât asemănări. Însă ele sunt unite prin valorile menționate mai sus".
Igor Petrov a mai spus că funcționarii federali sunt obligați să cunoască minimum două limbi de stat – germana și franceza, plus, de dorit, engleza – la nivel de cantoane, cel puțin limba cantonului lor. „Iar în orice restaurant sau cafenea din Geneva, Zurich sau Berna, chelnerii vorbesc fluent în trei limbi. În magazinele din Elveția vi se va răspunde în toate limbile oficiale", a menționat istoricul.
Igor Petrov a mai spus că funcționarii federali sunt obligați să cunoască minimum două limbi de stat – germana și franceza, plus, de dorit, engleza – la nivel de cantoane, cel puțin limba cantonului lor. „Iar în orice restaurant sau cafenea din Geneva, Zurich sau Berna, chelnerii vorbesc fluent în trei limbi. În magazinele din Elveția vi se va răspunde în toate limbile oficiale", a menționat istoricul.
Educația și consolidarea
Respectul față de minoritățile etnice și limbile acestora le este cultivat elvețienilor încă din copilărie, inclusiv în școli. Iar acest lucru este consfințit cu ajutorul principalului instrument politic al țării – democrația directă și sistemul de referendumuri care sunt organizate în Elveția mai des decât în orice țară a lumii. Presa din Elveția este editată și difuzată în toate cele patru limbi de stat.
Guy Mettan
Președintele clubului de presă elvețian
„La elvețieni, este înrădăcinată toleranța față de alte limbi și etnii. Datorită acestui fapt, în interiorul țării s-a redus influența țărilor vecine – Franța, Germania, Italia. În Moldova, poate fi la fel: recunoașteți limba rusă ca limbă oficială și eu sunt sigur că Rusia își va reduce influența în țara voastră. Ea nu va avea motive să intervină, nu va avea pe cine apăra"
E posibil oare un viitor lingvistic luminos în Moldova
Experții consideră că e posibil. Și pentru aceasta chiar nu este neapărat ca limbii ruse să-i fie atribuit statutul de cea de-a doua limbă de stat sau limbă oficială, este sigur Veaceslav Balan.
Pentru început, a menționat el, această problemă trebuie depolitizată și deideologizată, iar oamenilor trebuie să li se asigure posibilitatea de a comunica unii cu alții și cu statul în limba pe care ei o aleg. Acest lucru înseamnă, printre altele, acces în limbile lor la studii, la servicii medicale și la alte servicii publice în regiunile unde locuiesc compact minoritățile etnice.
Anume acest lucru îl presupune Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, pe care Moldova a semnat-o încă în anul 2002, însă până în prezent, nu a ratificat-o. Esența Cartei constă în faptul că toate limbile care sunt recunoscute regionale trebuie să obțină anumite drepturi și posibilități pentru a fi utilizate în sistemul de învățământ, în instanțe, în organele puterii și cele de administrare locală, în presă și în domeniul culturii. Menționăm că după ratificarea Cartei, Armenia, Polonia și România au recunoscut limba rusă ca fiind una dintre limbile lor regionale.
Anume acest lucru îl presupune Carta europeană a limbilor regionale sau minoritare, pe care Moldova a semnat-o încă în anul 2002, însă până în prezent, nu a ratificat-o. Esența Cartei constă în faptul că toate limbile care sunt recunoscute regionale trebuie să obțină anumite drepturi și posibilități pentru a fi utilizate în sistemul de învățământ, în instanțe, în organele puterii și cele de administrare locală, în presă și în domeniul culturii. Menționăm că după ratificarea Cartei, Armenia, Polonia și România au recunoscut limba rusă ca fiind una dintre limbile lor regionale.
Următorul pas important, în opinia lui Veaceslav Balan, este asigurarea posibilității tuturor doritorilor – gratuit sau pentru o taxă simbolică – de a studia limba de stat. Astăzi însă cursurile de limba română sunt concentrate în special în Chișinău, iar în raioane, mai ales în Bălți, Găgăuzia și Taraclia – regiuni în care predomină limba rusă – nu sunt cursuri de acest nivel. De aceea problema nu constă în faptul că „vorbitorii de limba rusă nu doresc" să învețe limba de stat, ci în accesul la studii și calitatea acestora, consideră expertul.
Chiar și absolvind cele mai bune licee de limba rusă, a menționat Balan, tinerii adesea nu sunt în stare nu doar să fie admiși și să studieze în limba română în instituțiile universitare, dar nici să întrețină o discuție în această limbă. În Găgăuzia și Taraclia, mai spune expertul, lucrurile stau și mai prost, întrucât în școli se atestă insuficiență de profesori de limba română, în plus, în autonomie lipsește mediul lingvistic. În opinia lui Balan, astăzi, în Moldova, limba română poate fi studiată foarte bine fie angajând un profesor scump, fie întreprinzând pași radicali – de exemplu, de a pleca pe un an în România.
Chiar și absolvind cele mai bune licee de limba rusă, a menționat Balan, tinerii adesea nu sunt în stare nu doar să fie admiși și să studieze în limba română în instituțiile universitare, dar nici să întrețină o discuție în această limbă. În Găgăuzia și Taraclia, mai spune expertul, lucrurile stau și mai prost, întrucât în școli se atestă insuficiență de profesori de limba română, în plus, în autonomie lipsește mediul lingvistic. În opinia lui Balan, astăzi, în Moldova, limba română poate fi studiată foarte bine fie angajând un profesor scump, fie întreprinzând pași radicali – de exemplu, de a pleca pe un an în România.
Însă pentru ca aceste condiții ale păcii lingvistice și interetnice să devină reale, este nevoie de voință politică și publică. Și atunci, în Moldova, se va stabili multilingvismul democratic, iar odată cu el – și pacea și prosperitatea, mai susține expertul.
Text: Ecaterina Cojuhari
Prezentare: Tatiana Bulgac
Prezentare: Tatiana Bulgac
Будь с нами
Digital Magic by NewsMaker IT Team