Tinerii își exprimau protestul în mod creativ. Interlocutorii NM menționau că înainte, nu a fost nimic de acest gen. De exemplu, tinerii organizau spectacole artistice direct în stradă, blocând astfel drumul: jucau baschet, prezentau concerte spontane.

Este important faptul că tinerii nu s-au mobilizat în jurul lui Pashinyan sau al altor lideri politici. Grigor Yeritsyan explică acest lucru prin faptul că organizațiile studențești se subordonau partidului de la guvernare și, în esență, serveau pentru tineri ca trambulină în Partidul Republican.

Într-o anumită măsură, „revoluția de catifea" din Armenia a devenit o revoluție a generațiilor. Levon Barseghyan, membru al inițiativei „Alungă-l pe Serj", președinte al Clubului jurnaliștilor „Asparez" din Ghiumri, a menționat pentru NM că înainte, regimul folosea pe larg relația tradițională dintre copii și părinți, puternică în familiile armenilor. „Când tinerii erau observatori la alegeri și comunicau activ despre încălcări, republicanii îi sunau pe părinții acestora și îi rugau să-și liniștească copiii. Acest lucru a funcționat. Părinții își urmau imediat copiii, nu a fost invers", afirmă jurnalistul.

În consecință, ceea ce a pornit ca mișcare a tinerilor, treptat, i-a atras și pe oamenii de vârstă medie, și pe cei în etate. În Moldova, dimpotrivă, persoanele în vârstă sunt primii care vin la protestele antiguvernamentale. Ba mai mult, în anul 2017, de Ziua Independenței, pensionarii au organizat propriul protest împotriva lipsei protecției sociale.

Și totuși, experiența protestelor din Armenia a început să fie preluată câte puțin și în Moldova. Din luna iulie 2018, datorită mișcării „Occupy Guguţă", și în Moldova au început să fie organizate proteste creative. Această mișcare, creată de un grup de tineri, a devenit un răspuns la pericolul de a fi distrusă cafeneaua „Guguță" din parcul central al capitalei. Activiștii organizează spectacole, discuții în spațiul public, aderă la protestele antiguvernamentale ale opoziției, unde se evidențiază din mulțime prin pancarte creative și sunete de tobe.

Marșul lui Nikol Pashinyan „Pasul meu" sau, cum a mai fost numit, „Fă un pas", organizat din Ghiumri spre Erevan, a luat start, practic, concomitent cu mișcarea de tineret „Alungă-l pe Serj", care s-a desfășurat în centrul capitalei. La 13 aprilie, ambele mișcări s-au unit, având același scop – de a nu-l lăsa pe Serj Sargsyan să ajungă la putere. Mulți consideră că o coaliție a activiștilor politici și civici a devenit cheia succesului mobilizării celor mai diferite grupuri ale societății.

Lozinca „Fă un pas, alungă-l pe Serj" este percepută acum ca o mișcare comună, însă acestea au fost două mișcări diferite.

Și jurnalistul Levon Barsegyan își amintește că atunci când Pashinyan a început marșul la Ghiumri, unde Bargsyan trăiește și lucrează, mulți erau sceptici față de această idee. „Când el a început marșul, era însoțit de vreo patru persoane. Oamenii credeau că e vreo distracție oarecare. El a intrat în Erevan cu 50-60 de oameni, iar până la piața din centru, în aceeași zi, a ajuns cu câteva mii de persoane. A fost anunțat mitingul (la 13 aprilie) și a început să plouă. Mulți își făceau griji că din cauza ploii, oamenii nu vor veni și protestele se vor termina cu aceasta. Însă au venit cu mult mai mulți oameni decât ne așteptam", a menționat el.

Și în Moldova se constată, periodic, încercări de a uni astfel de eforturi. Ce-i drept, asemenea inițiative, de regulă, sunt de scurtă durată. De exemplu, în anul 2011, Partidul Comuniștilor a inițiat Congresul civic pentru salvarea Moldovei, la care au fost invitați activiștii civici. În anul 2016, protestatarii din Platforma civică DA au decis să creeze Comitetul Salvării Naționale, în care au intrat politicieni, politologi și activiști. Protestele din anul 2017 împotriva sistemului electoral mixt au fost organizate de societatea civilă în colaborare cu partidele de opoziție, însă mai târziu, aproape că s-a retras din proprie inițiativă, lăsându-i pe politicieni în fruntea mișcării protestatare.

Piața media din Armenia, la fel ca și cea din Moldova, este monopolizată, de aceea rețelele de socializare au devenit principala sursă de informații despre protest.

Rețelele de socializare nu doar că i-au încurajat pe protestatari, dar și i-au ajutat să-și coordoneze acțiunile. Liderul organziației studențești AEGEE Yerevan Kalipso Bznuni susține că a fost un cerc al studenților activiști, care coordonau mișcarea protestatară. În rețelele de socializare erau formate grupuri în care coordonatorii postau instrucțiuni și anunțuri despre locul și ora următorului protest. Mesajele se răspândeau imediat printre internauți.

Mesajele principale ale protestului din Armenia au fost formulate în așa fel, ca ele să fie aproape de fiecare. De exemplu, lozinca „duhov" (cu duh) este un rusism, un jargon care adesea este utilizat de fanii fotbalului. Pe pereții caselor din Erevan au apărut graffiti cu acest cuvânt, iar liderii și participanții protestului utilizau pe larg chipiurile și tricourile cu această inscripție. Ara Aslanian, designer din Erevan, a elaborat un font pentru lozinca „duhov", a tipărit cu acesta aproape trei mii de chipiuri de firmă și le-a împărțit în piață. Astfel, revoluția armenească a căpătat propriul brand.

Kalipso Bznuni, angajată într-o companie IT din Erevan, menționează că sectorul IT nu depinde de stat și de aceea astfel de companii au contribuit cel mai mult la desfășurarea revoluției. Companiile care depindeau de piața armenească nu-și puteau permite să se implice activ în proces.

„În compania mea nu sunt atât de mulți oameni și cineva oricum trebuia să lucreze. Conducerea firmei a declarat că cei care doresc să protesteze pot să-și îndeplinească acest drept. Nimeni nu a fost impus, însă, imediat ce s-au început mitingurile de amploare, noi am mers încolo cu toată echipa. Noi am găsit modalități creative de a îmbina protestul și munca noastră. De exemplu, periodic, blocam drumul de lângă oficiul nostru", susține Bznuni.