Mai mulți cetățeni moldoveni au început să primească mesaje false, expediate de pe numere anonime sub numele „Serviciului Fiscal de Stat”, prin care sunt îndemnați să doneze 2% din impozitul pe venit pentru Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS). Formațiunea neagă implicarea și susține că este vorba despre o „încercare de a denigra partidul”.
În mesajele transmise de pe numere anonime, cetățenilor li se solicită „să suțină PAS”, îndemnându-i să acceseze un site pe care să doneze 2% din impozitul pe venit, selectând codul fiscal corespunzător”.
Într-un comunicat publicat marți, 15 aprilie, PAS a avertizat că mesajele sunt false și a îndemnat cetățenii să fie vigilenți.
„PAS nu a trimis niciun mesaj prin care să solicite desemnarea sa în calitate de beneficiar al legii 2%. Este o nouă încercare disperată din partea grupărilor criminale și politicienilor corupți de a denigra partidul. Fiți vigilenți la mesajele venite din surse anonime”, se menționează în declarație.
If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
Exact acum patru ani, pe 24 februarie 2022, Rusia a atacat Ucraina. Războiul care a urmat a schimbat profund viața Republicii Moldova, influențând în mod decisiv atât politica internă, cât și cea externă a țării. La patru ani de la începutul conflictului, NewsMaker a analizat cum ne-a afectat invazia militară pe scară largă din țara vecină și ce transformări a produs în politica moldovenească.
Cum războiul (nu) a ucis electoratul pro-rus
Acum patru ani părea că, după invazia rusă în Ucraina, flancul politic pro-rus din Republica Moldova este condamnat la eșec. Această ipoteză era alimentată inclusiv de tăcerea reprezentanților săi. Dacă forțele politice pro-europene au adoptat o poziție fermă împotriva războiului, atunci mulți dintre oponenții lor au preferat să „păstreze neutralitatea” și să se concentreze pe agenda internă. Asta nu a durat însă mult. La doar câteva luni, deplasările politicienilor moldoveni din opoziție la Moscova au fost reluate, iar euroscepticismul a revenit în agenda politică.
Cererea pentru o alternativă politică la tabăra pro-europeană în Moldova într-adevăr există. Potrivit sondajului Idata din decembrie, 29,9% dintre respondenți s-au pronunțat împotriva integrării europene.
Iar în august anul trecut, 12,6% dintre cei chestionați au indicat că Moldova trebuie să aibă cele mai bune relații cu Rusia. Pentru cele mai bune relații cu UE s-au pronunțat 33,3%. Iar mai mult de jumătate (51,5%) s-au pronunțat pentru relații egale cu Moscova și Bruxelles. În același sondaj din august, 43,2% s-au pronunțat pentru aderarea la Uniunea Eurasiatică, împotrivă — 49,5%.
Această solicitare a alegătorilor se reflectă și în configurația politică. Partidul Socialiștilor, în pofida unei scăderi vizibile a ratingului, continuă să rămână a doua forță în țară după partidul de guvernare PAS. La alegerile parlamentare din 2025, socialiștii au obținut cel mai mic număr de mandate din 2014.
Analistul politic Ian Lisnevschi consideră că menținerea simpatiilor pro-ruse este legată de eficiența scăzută a guvernării pro-europene. „Când autoritățile gestionează prost crizele și folosesc metode prea dure, alegătorul se îndepărtează, pornind de la logica «dușmanul dușmanului meu este prietenul meu», de aici și ratingul forțelor pro-ruse. Imediat după începutul războiului el s-a prăbușit, dar acum din nou se egalizează. Deși eu consider că în Moldova există o singură forță pro-rusă, și ea se află la Moscova, iar toate celelalte doar folosesc narațiuni de prietenie cu Rusia. În realitate, toate forțele politice care s-au aflat la putere au colaborat cu partenerii occidentali. S-a diferențiat doar intensitatea și simbolismul”, consideră expertul. Potrivit lui, procese similare au avut loc deja după evenimentele din Ucraina din 2014: „La început popularitatea partidelor pro-ruse a scăzut, dar apoi a crescut din nou”.
Doctor în științe politice Anjela Colațchi consideră că electoratul pro-rus se menține datorită campaniilor de informare ale Kremlinului. „Trebuie înțeles că interzicerea difuzării canalelor rusești nu rezolvă nimic. Canalele de divertisment rămân. Iar Rusia încadrează foarte abil politica în context nepolitic. Trebuie înțeles că diversiuni informaționale au loc nu la nivelul programului «Vremea va arăta» (program informativ-analitic)”, a spus experta.
Potrivit ei, războiul a devenit rutină, în cei patru ani. „Din fericire, Rusia nu a obținut un coridor către Transnistria. Războiul a devenit ceva îndepărtat. A apărut senzația de siguranță. În cele din urmă omul se obișnuiește – acesta este un instinct natural de supraviețuire”, a menționat Colațchi. Ea a precizat, de asemenea, că această tendință nu vizează doar Moldova, ci este una globală. „Vedem cum Trump l-a scos pe Putin din izolarea occidentală. De război oamenii obosesc, iar conducerea rusă mizează anume pe acest lucru și încearcă să obțină avantajul său de imagine”, a concluzionat Colațchi.
Cum a schimbat războiul noțiunea de securitate
După declanșarea războiului în Ucraina, Chișinăul a început să privească mult mai atent propria securitate. Nu este vorba doar despre riscurile militare, chiar dacă Strategia securității naționale prevede alocări mai mari pentru apărare. Conflictul din Ucraina a schimbat însă modul în care este înțeleasă securitatea, în ansamblu. Moldova, așa cum a declarat președinta Maia Sandu la Conferința de Securitate de la München, se află „în prima linie a războiului hibrid cu Rusia”. Autoritățile vorbesc despre campanii informaționale orchestrate de Moscova și despre tentative de destabilizare a țării. În acest context, contracararea influenței ruse a devenit una dintre prioritățile majore ale PAS.
Ian Lisnevschi consideră, însă, că autoritățile au ales o strategie greșită. „99% dintre politicieni nu au nicio idee cum să lupte cu amenințările hibride. Inamicul vrea ca noi să facem cât mai multe greșeli. Cel mai vulnerabil punct în războiul hibrid este încrederea în guvernare. Aceasta trebuie restabilită folosind puterea blândă, nu metode dure, așa cum face actuala guvernare”, consideră expertul.
Tudor Mardei | NewsMaker
În cei patru ani de război din Ucraina, autoritățile de la Chișinău au suspendat retransmiterea a aproximativ zece posturi de televiziune afiliate oligarhilor Ilan Șor și Vladimir Plahotniuc, au blocat numeroase site-uri și canale de Telegram — atât rusești, cât și asociate lui Șor — și au înăsprit semnificativ sancțiunile pentru corupția electorală.
În ceea ce privește securitatea regională și mondială, după cum a menționat Lisnevschi, „avioanele și tancurile” nu mai funcționează, în locul lor sunt necesari „programatori, psihologi, diplomați și tehnologii”. „Securitatea mondială se formează și se va forma încă vreo 10 ani, iar Moldova va trebui să învețe să manevreze rapid. Noi nu avem posibilitatea să devenim puternici, dar putem deveni șireți”, a spus expertul.
Cum a devenit războiul un instrument politic
În patru ani de război, atât puterea, cât și opoziția au învățat să folosească războiul în propriile scopuri. Puterea folosește războiul ca instrument de justificare. „Orice lider politic poate construi o întreagă campanie pe fundalul unei crize. A folosi criza pentru a justifica lipsa de rezultate este o strategie foarte ușoară”, a menționat Lisnevschi.
Opoziția însă folosește războiul ca instrument de intimidare. Narațiunea „voi vreți să fie ca în Ucraina” se aude frecvent la acțiunile opoziției. Astfel, ei critică acțiunile puterii, numindu-le repetarea „scenariului ucrainean”. Această narațiune este alimentată activ și din Moscova. Purtătoarea de cuvânt a MAE-lui rus, Maria Zaharova, critică adesea Chișinăul pentru politica anti-rusească.
Asta le permite politicienilor să joace pe fricile alegătorilor, în cazul de față — pe frica de război. „Politicienii simt foarte bine sângele sau frica. La început a fost Covidul. Războiul a devenit etapa următoare. De îndată ce a început războiul, Covidul a dispărut. De el este mai ușor să te temi decât de un virus. Interesul față de război va scădea și atunci va fi găsit un alt pericol”, consideră expertul.
Cum a accelerat războiul integrarea europeană
După declanșarea războiului în Ucraina, Kievul a depus cererea de aderare la Uniunea Europeană. La scurt timp, exemplul său a fost urmat de Tbilisi și Chișinău. În doar câteva luni, atât Moldova, cât și Ucraina au obținut statutul de țări candidate la UE. În prezent, negocierile de aderare sunt oficial deschise, iar cele două state avansează „la pachet”. Până în 2022, ritmul integrării europene era considerabil mai lent. Acum însă autoritățile și-au fixat un obiectiv ambițios: obținerea statutului de stat membru cu drepturi depline al Uniunii Europene până la sfârșitul acestui deceniu.
În 2024, în Moldova a avut loc un referendum privind introducerea integrării europene în Constituție. „Pentru” au votat 50,35% dintre alegători. Integrarea europeană a fost proclamată drept obiectiv strategic și au fost introduse în Constituție identitatea europeană și ireversibilitatea parcursului european.
Cu toate acestea, rezultatele referendumului au fost sub așteptări. În pofida ritmului accelerat al integrării europene, nu există încă un consens larg în societate asupra acestui obiectiv. „Multe vor depinde de eficiența guvernării și de realizarea programului. Dacă locuitorii Moldovei vor simți îmbunătățirea nivelului de trai, atunci integrarea europeană va deveni cu adevărat ireversibilă la nivelul întregii societăți. Deocamdată este prea devreme să vorbim despre faptul că integrarea europeană are un caracter durabil și că pe această temă există unitate. Autoritățile trebuie să oprească corupția și să obțină creștere economică”, a spus doctorul în științe politice Anjela Colațchi.
Cum a schimbat războiul atitudinea față de Transnistria?
Accelerarea integrării europene presupune și avansarea soluționării diferendului transnistrean, considerat în continuare călcâiul lui Ahile al autorităților de la Chișinău. Războiul declanșat în Ucraina a blocat negocierile în formatul „5+2”, în condițiile în care doi dintre mediatorii implicați în acest mecanism se află în conflict armat. De la începutul războiului, discuțiile continuă la nivelul reprezentanților politici ai celor două părți, însă fără progrese semnificative.
În plus, războiul a plasat Tiraspolul într-o situație critică. După ce Ucraina a sistat tranzitul gazului rusesc pe teritoriul său, regiunea transnistreană a rămas fără gazul livrat gratuit, ceea ce a declanșat o criză energetică de durată. În prezent, republica nerecunoscută primește gaz printr-o schemă complicată și în volume mai reduse. În consecință, marile întreprinderi industriale funcționează la jumătate de capacitate, exporturile au scăzut considerabil, iar veniturile bugetare s-au redus brusc. Totodată, mecanismul actual de livrare a gazului, achitat de Rusia, rămâne instabil, ceea ce agravează și mai mult situația economică deja fragilă a regiunii.
În Moldova, judecând după toate, nu există un consens privind reglementarea transnistreană. Potrivit sondajului Idata, 38,7% se pronunță pentru reintegrarea deplină a regiunii, 16,5% — pentru acordarea Transnistriei a statutului de autonomie, 13,7% — pentru menținerea situației actuale. Totodată, doar 0,4% dintre respondenți consideră că reintegrarea Transnistriei trebuie să devină principala prioritate a guvernului.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
