Republica Moldova a mai pierdut un dosar la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CtEDO). Este vorba despre cauza Petrenco și alți 6 reclamanți versus Republica Moldova, informează Promo-LEX pe 14 septembrie. Curtea a dispus ca Guvernul Republicii Moldova să achite reclamanților suma de 63750 Euro în calitate de prejudiciu moral pentru violările comise, dar și suma de 4000 euro, în calitate de costuri și cheltuieli de reprezentare și asistență juridică în fața CtEDO.
Reținerea și arestarea ilegală. Încălcarea dreptului la libertatea întrunirilor
Cauza se referă la reținerea, arestarea și detenția reclamanților în baza unor acuzații de tulburări în masă ca urmare a unei demonstrații pe care aceștia au organizat-o în fața sediului Procuraturii Generale în septembrie 2015. Toți reclamanții au fost deținuți timp de patru luni și jumătate în Penitenciarul nr. 13 și aproximativ pentru aceeași perioadă de timp s-au aflat în arest la domiciliu. În perioada în care aceștia se aflau în arest la domiciliu, reclamanții au fost forțați să poarte brățări electronice, pe care trebuiau să le încarce la fiecare cinci ore.
Plângerea reclamanților adresată CtEDO
Reclamanții s-au plâns CtEDO cu privire la următoarele violări ale Convenției:
Primul reclamant s-a plâns cu referire la condițiile detenției sale în penitenciarul nr. 13. Detenția reclamantului în Penitenciarul nr. 13 a reprezentat un tratament inuman și degradant, încălcându-se Articolul 3 din Convenție, dar și Articolul 8 din Convenție.
Toți reclamanții se plâng, în temeiul articolului 5 § 1 al Convenției, că privarea de libertate nu se baza pe o suspiciune rezonabilă că aceștia au comis o infracțiune și că detenția acestora a fost arbitrară și ilegală. Ei, de asemenea se plâng în temeiul articolului 5 §§ 3 și 4 că privarea lor de libertate nu a fost bazată pe motive relevante și suficiente și că instanțele naționale nu și-au motivat suficient hotărârile judecătorești cu privire la aplicarea și prelungirea măsurilor preventive.
Toți reclamanții, cu excepția primului reclamant, s-au plâns în temeiul articolului 8 al Convenției că forțarea lor de a purta brățări electronice a constituit o acțiune ilegală și a reprezentat o intervenția disproporționată în dreptul lor la respectarea vieții private.
Toți, cu excepția primului reclamant, s-au plâns în temeiul articolului 11 al Convenției că dreptul reclamanților la întrunire pașnică a fost încălcat prin aplicarea în calitate de măsură preventivă a interdicțiilor de a merge în locuri unde se petrec acțiuni de proteste în masă.
Primul reclamant se plânge, în temeiul articolului 13 din Convenție, că el nu a avut o cale de atac eficientă împotriva încălcării drepturilor sale garantate de articolul 3 al Convenției.
Cu excepția primului și a celui de-al patrulea reclamant, reclamanții se plâng conform articolului 13, că aceștia nu a avut o cale de atac eficientă împotriva încălcării articolului 11 din Convenție (cu privire la interdicția stabilită de instanța de judecată de a participa la întruniri publice).
Constatările CtEDO
Art. 5.1, art. 5.3, art. 5.4 – acuzațiile de participare în dezordini în masă nu se bazau pe suspiciuni rezonabile
Curtea a considerat că detenția reclamanților a intrat în domeniul de aplicare al articolului 5 § 1 litera (c) din convenție, deoarece a fost impusă în scopul aducerii lor în fața autorității legale competente în caz de suspiciune de a fi comis o infracțiune.
Curtea constată în continuare că reclamanții au fost arestați și acuzați de infracțiunea de participare la tulburări de masă, infracțiune care, conform textului articolului 285 din Codul penal, este descrisă ca fiind implicată în „violență împotriva persoanelor, pogromuri, incendiere, deteriorarea bunurilor, utilizarea armelor de foc sau a altor obiecte utilizate ca arme și rezistență violentă sau armată reprezentanților autorităților ”(a se vedea paragraful 22 de din hotărâre).
După examinarea videoclipurilor demonstrației din 6 septembrie 2015 incluse în dosarul cauzei (a se vedea descrierea detaliată a acestora la paragrafele 7- 10 din hotărâre), Curtea constată că acuzațiile privind comportamentul violent al reclamanților sunt total incompatibile cu filmările conținute în acele videoclipuri. Potrivit înregistrărilor video în cauză, a căror autenticitate nu a fost contestată de guvern, întrunirea în general și a reclamanților în special a fost pașnică pe toată durata acestia. Este adevărat că poliția a folosit forța pentru a-i împinge pe protestatari departe de intrarea în clădire, dar aceștia din urmă nu au prezentat nicio rezistență violentă sau armată și s-au lăsat îndepărtați de intrarea în clădire în 2-3 minute (a se vedea paragrafele 7-8 din hotărâre).
Curtea constată că judecătorul Svetlana Balmuș de la Curtea de Apel s-a expus în opinia sa separată că întrunirea a fost pașnică (a se vedea paragraful 16 din hotărâre). De asemenea, ia act de constatarea Curții Supreme de Justiție în Decizia sa din 11 februarie 2020 în sensul că, la condamnarea reclamanților, instanțele inferioare s-au bazat exclusiv pe prezentarea faptelor făcute de acuzare și că nu au acordat atenție probatoriului din cauza penală și probatoriului apărării (a se vedea paragraful 18 din hotărâre).
În astfel de circumstanțe, Curtea nu poate să nu constate că acuzația de participare la tulburări de masă împotriva reclamanților nu s-a bazat pe o „suspiciune rezonabilă” și, prin urmare, nu poate fi considerată „legală” și este arbitrară în sensul articolului 5 § 1 din Convenție (a se vedea Brega împotriva Moldovei, nr. 52100/08, § 38, 20 aprilie 2010). Prin urmare, a existat o încălcare a articolului 5 § 1 din Convenție.
Art. 11 – Încălcarea libertății de întruniri. Interdicția ilegală aplicată reclamanților cu privire la participarea la întrunirile publice
Curtea este de acord că interdicția impusă reclamanților de a participa la întruniri publice s-a echivalat cu o „ingerință a [unei] autorități publice” în dreptul reclamanților la libertatea de întrunire în temeiul primului paragraf din Articolul 11. O astfel de ingerință va atrage după sine o încălcare a articolului 11, cu excepția cazului în care este „prescris de lege”, are un scop sau scopuri care sunt legitime în conformitate cu alineatul (2) al acelui articol și este „necesar într-o societate democratică” pentru a atinge acest scop sau scopuri .
În ceea ce privește legalitatea ingerinței de mai sus, niciun element din prezenta cauză nu permite Curții să considere că a existat un temei juridic pentru limitarea dreptului reclamanților la libertatea de întrunire. Curtea stabilește că într-adevăr, articolul 191 din Codul de procedură penală (a se vedea paragraful 23 din hotărire) nu prevede o astfel de măsură procesuală și Guvernul nu a indicat alte dispoziții legale interne care să permită impunerea unei astfel de măsuri unei persoane eliberate și care este în așteptarea procesului. Astfel, Curtea concluzionează că ingerința în cauză nu era legală în temeiul dreptului intern.
Prejudicii morale
Curtea a dispus ca Guvernul Republicii Moldova să achite reclamanților suma de 63750 Euro în calitate de prejudiciu moral pentru violările comise, dar și suma de 4000 euro, în calitate de costuri și cheltuieli de reprezentare și asistență juridică în fața CtEDO.
Comentariile avocaților Asociației Promo-LEX
Potrivit avocatului Asociației Promo-LEX, Director al Programului Drepturile Omului, Vadim Vieru, „Această cauză scoate în evidență probleme sistemice legate de legalitatea și temeinicia aplicării și prelungirii măsurilor preventive de arest, precum și limitarea dreptului la libertatea de întrunire prin aplicarea în calitate de măsură provizorie a interdicției de a merge în locuri unde se petrec acțiuni de proteste în masă. Curtea constată lipsa bănuielii rezonabile cu privire la comiterea infracțiunii și aprecierea arbitrară a probelor de către instanța de judecată, prin reproducerea exclusivă a poziției acuzării”.
Potrivit avocatei Asociației Promo-LEX, Nicoleta Hriplivii, ”Într-un stat în care Guvernul limitează pluralismul de opinii, libertatea de exprimare sau de întrunire, democrația este în pericol. În acea perioada, societatea a fost martor la degradarea democrației în Republica Moldova, unde libertatea de exprimare, dreptul la siguranța și libertatea persoanelor, au fost cel mai des încălcate drepturi. Toate hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului indică unde a greșit Statul și aceste încălcări ale drepturilor omului pe viitor nu ar trebui să se mai repete.”
