Opozantul din regiunea transnistreană Oleg Horjan a fost amenințat în repetate rânduri din cauza activității sale politice. În plus, presupușii tâlhari au lăsat lucruri de valoare, ce se aflau în casă la vedere, iar pe strada pe care locuia politicianul, în noaptea asasinării s-a deconectat pe o perioadă lungă de timp iluminatul stradal, pentru prima dată în ultimii ani. Aceste și alte detalii despre omor au fost oferite de către tatăl lui Oleg Horjan într-un interviu pentru NM.
Fiul dumneavoastră, Oleg Horjan, planifica să-și continue activitatea politică, după ce a fost eliberat din detenție. Poate că cineva a încercat să-i sugereze că nu ar fi trebuit să o facă?
Asta e și ideea. Fiul meu spunea că lupta cu regimul oligarhic din regiunea transnistreană este scopul vieții sale și că va merge până la capăt în pofida tuturor obstacolelor. Îi dădea drept exemplu pe Nelson Mandela, Che Guevara și alți luptători pentru drepturile omului. Noi, părinții, îl atenționam respectuos și atent despre eventuale consecințe. După eliberarea fiului din închisoare, a fost liniște completă, dar liniște e doar înaintea furtunii. Aceasta ne-a alarmat extrem de tare, dar și el înțelegea foarte bine ce se întâmplă, chiar dacă își păstra calmul.
Își liniștea familia. Le spunea că totul e sub control. Zicea: „Nu vă amestecați, dați-mi voie să-mi rezolv toate treburile și totul va fi bine în continuare ”.
Aș vrea să menționez că fiul meu era un patriot al Moldovei, chiar dacă trăia și lucra preponderent în Transnistria. Deținea doar cetățenia Republicii Moldova. El spunea așa: „Nu sunt împotriva Moldovei unificate. Dar atât timp cât vom sta spate la spate – unii privesc spre Vest, iar alții spre Est, nu ne va reuși nimic. Sunt de partea celor care privesc spre Est și mi-aș dori ca toată țara să se uite spre Est. Când ne vom uita toți în aceeași direcție, toate problemele vor fi soluționate și vom fi uniți”. Sunt cuvintele fiului meu. Pentru aceasta a luptat și a murit.
Ați observat schimbări în comportamentul lui în ultimul timp? Poate era neliniștit?
În ziua producerii crimei, am fost cu toată familia la el, deoarece tocmai sosise fratele lui din Polonia. Ne-am odihnit, am râs, am făcut fotografii. Am dormit pe patul din cabinetul lui, patul pe care câteva ore mai târziu a fost torturat. Era puțin neliniștit și toată lumea a observat acest fapt. Aveam impresia că își dorea să plecăm mai repede. El, într-adevăr, simțea ceva, dar ce anume nu știu. El era filat deja de mult timp.
La ce vă referiți?
Pe parcursul activității sale politice precedente, anumite forțe politice purtau prin Tiraspol un sicriu cu inscripția „Horjan”. Nimeni nu a fost pedepsit pentru această ispravă. Asta în primul rând.
I-a fost incendiată și ușa apartamentului în care se afla soția lui cu copilul lor mic. Asta în al doilea rând.
Au mai fost incidente similare în acea perioadă. Mi-a povestit odată că într-o dimineață a fost trezit de sunetul telefonului. Îi telefona Ziuganov. S-a întâmplat acum vreo 10 ani. Ziuganov l-a întrebat doar: „Ești viu? Slavă Domnului”. S-a adeverit că atunci serviciile speciale – se pare că era Direcția Principală de Informații a armatei rusești din Transnistria – practic în ultimele ore au descoperit planul de asasinare a lui. Cine putea fi organizatorul? Bineînțeles că nu simpli hoți sau tâlhari. Nu știu cine a fost, nu aș vrea să fac speculații. Dar fiul mi-a spus că cineva din reprezentanții puterii din Transnistria au fost telefonați de la Moscova și li s-a spus: „Încetați imediat”. Acest apel i-a salvat viața. Dar cazul așa și nu a fost investigat.
În al treilea rând: când fiul meu se afla în închisoare, la Hlinaia, a fost „comandat” omorul lui. Unui deținut care a săvârșit o crimă deosebit de gravă i s-a spus: „Sau îl omori, sau primești pedeapsa maximă”. El a refuzat și a fost condamnat la 25 de ani de pușcărie. Nu știu cum îl cheamă, dar cazul mi l-am povestit feciorul.
Din toate acestea reiese, în mod evident, că fiul meu era vânat de mult timp, doar că nu apărea nicio ocazie potrivită pentru a realiza în practică acest plan. Acum, acest omor a fost pregătit în cele mai mici detalii. Oamenilor le este frică să vorbească, dar câte ceva iese la iveală totuși. Unul dintre vecini a spus că lângă casa lui, o mașină de marca Mercedes a stat de gardă pe stradă timp de două luni. Iar în noaptea omorului – pentru prima dată în ultimii câțiva ani, potrivit soției unui alt vecin – de la ora 22.00 și până dimineața a fost deconectat iluminatul stradal.
Este un lucru întâmplător?
Eu consider că toate aceste detalii vorbesc despre o pregătire minuțioasă a crimei. Și nu poate fi vorba doar de niște tâlhari. Înclin să cred că chipiul cu urme de transpirație, care a fost găsit în casă, a fost lăsat special – pentru a induce în eroare ancheta.
Încă un moment. Am fost rugat să semnez o hârtie precum că eu, în calitate de pătimit, nu am nimic împotriva inspectării casei. Le-am spus că sunt de acord cu condiția că o comisie internațională de anchetă va avea acces la investigație. Au luat imediat hârtia și nu am mai semnat nimic. Mi-au spus că pot face totul și fără mine.
Mai este un șir întreg de factori pe care, deocamdată, nu ași vrea să-i enumăr. Eu, ca tată, am mai multe suspiciuni că ancheta nu va fi una obiectivă, că această crimă a fost pregătită, și cel mai probabil nu de către structuri criminale. Deși, nu exclud nici această versiune.
Am depus mărturii chiar în ziua omorului. Le-am spus: „Băieți, vă rog să examinați toate versiunile, chiar și cele de domeniul fantasticului. Suspectații pe toți. Începeți cu mine și cu toți ceilalți membri ai familiei. Pe toți, pentru că nimeni nu știe ce a fost asta. Dar se pare că autoritățile transnistrene au o altă părere în acest sens”.
Dar organele de anchetă de la Chișinău au luat legătura cu dvs? Cum apreciați munca acestora?
Nu pot spune că autoritățile moldovenești nu întreprind niciun fel de măsuri. Da, fiul meu nu este Ilașcu, de aceea este mai puțină gălăgie în acest dosar. Dar cunoașteți că marți a fost organizată o ședință specială a unei comisii parlamentare care a examinat acest caz. Organele de anchetă muncesc activ, procuratura, la fel. Nu am putea spune că nu se întreprind măsuri. Putem vorbi doar despre eficacitatea acestor măsuri, care se va vedea în viitor.
De exemplu, am fost înregistrat în acest dosar ca persoană vătămată în prima zi după producerea crimei, când era inspectată casa. Dar până în acest moment nu m-a chemat nimeni la audieri. Niciun fel de protocol, nicio hârtie nu am semnat până acum. Ceea ce mă miră.
Versiunea de bază a regiunii transnistrene – este jaful. Cât de consistentă este în opinia dvs?
Domnilor din comisia de anchetă, care insistați pe această versiune, de ce nu spuneți nimic despre posibilitatea extragerii din seiful fiului a unor documente? Doar cunoașteți foarte bine că în timpul investigației, ați găsit în seif un lingou. Un lingou micuț, de 100 de gr. Mai întâi mi-au spus că e aur, acum că cică e argint. Indiferent ce metal este, lingoul a rămas neatins.
Când este vorba de un jaf, se caută lucruri prețioase. Nu găsesc în seif, întorc casa cu picioarele în sus. Dar în toate camerele era o curățenie ideală, toate lucrurile erau la locurile lor. Vizavi de cabinet este situat dormitorul, unde la loc vizibil erau trei ceasuri de mână scumpe, dintre care unul, din aur. Nici nu au fost atinse.
În alt colț al dormitorului, într-o cutie mică, erau păstrate lucrurile personale din aur ale lui Oleg: o cruce, un lanț, un inel. Tot acolo sunt și acum. Oare putem vorbi de un jaf? Atacatorii, cel mai probabil, aveau nevoie de niște documente.
Știți ce se afla în seif?
De unde aș putea ști? Soția lui Oleg spunea că acesta nu păstra niciodată sume mari de bani acasă, dar nici nu avea așa bani. Atacatorii au lăsat demonstrativ pe jos o bancnotă de 200 de ruble. De ce nu ați luat-o dacă ași venit să furați? S-a efectuat o execuție publică demonstrativă, în care fiul meu a murit în chinuri groaznice.
Comitetul de investigații de la Tiraspol susține că rănile au fost provocate pentru a afla codul seifului. Posibil ca e așa. Știu ce caracter avea fiul meu. Nu ar fi spus pentru nimic în lume codul, dacă starea lui nu ar fi fost critică. Nu cunosc rezultatele investigației medico-legale, poate că i-au administrat vreo substanță pentru a afla ce îi interesa. Potrivit informației care o dețin, Oleg a fost lovit de 11 ori în cap cu un obiect contondent. Și de 16 ori, înjunghiat în regiunea gâtului.
El s-a apărat, iar mâinile – eu le-am văzut – erau vinete. Degetele perforate. A murit în chinuri. În concluzie se menționează că el a decedat nu din cauza rănilor, nu din cauza unui atac de cord. El a murit de durere. Adică a fost torturat. Hoții nu ar fi venit să tortureze.
Credeți că Andrei Duminică (Serbul) ar putea fi implicat în această crimă?
Nu, nu cred.
Îl cunoașteți?
Personal, nu. Dar am avut o discuție la această temă cu fiul meu. I-am spus: „Oleg, ești un politician competent și experimentat. De ce te legi cu deținuți?”. Iar el mi-a spus: „Tată, eu știu ce fac.
Acest tânăr nu se face vinovat de nimic. Dosarul i-a fost fabricat, la fel ca multor altora. A stat pentru prima dată după gratii din cauza unei greșeli comise în tinerețe, iar al doilea dosar a fost fabricat”. Fiul mi-a spus că Andrei l-a ajutat foarte mult în pușcărie, că îi este dator.
Dar nu voi exclude nici această versiune. Doar am spus: „Începeți cu mine”. Totul trebuie verificat. Dar versiunea că Andrei Duminică a fost turnătorul, este puțin probabilă. Nu aveau ce-i lua fiului meu. Da, nu era sărac, dar nici bogat și nici nu avea palate așa ca alți politicieni, businessmeni sau reprezentanți ai lumii criminale.
Într-un interviu, Ghenadii Ciorba a spus că au existat probleme cu înhumarea corpului neînsuflețit al lui Oleg Horjan. Este adevărat?
Sunt doar niște zvonuri. Nimeni nu ne-a interzis să-l înmormântăm. Am solicitat să-l înhumăm pe Aleea înmormântărilor de onoare. Am mers cu această cerere la Dolgopolov, președintele administrației orașului Tiraspol. El ne-a spus: „Înțelegeți foarte bine că nu pot lua această decizie. Duceți-vă la Krasnoselski”. La Krasnoselski a mers cel de-al doilea fiu al meu. Și ne-au permis să-l înmormântăm pe aleea veche. La Tiraspol sunt două alei de acest fel – veche și nouă. Cea veche ne place mai mult și îi suntem foarte recunoscători domnului Krasnoselski pentru această decizie.
Sperați că organele de anchetă de la Chișinău – sau cele din regiunea Transnistreană, sau ambele de comun – vor găsi ucigașii?
Știți, chiar sper.
Dar în Transnistria au fost multe omoruri la comandă, iar cei care le-au comis așa și nu au mai fost găsiți. Iar crimele au fost la fel de teribile. Semnătura e identică. De ce oamenii care îi încurcă pe cineva din Transnistria sunt uciși atât de crunt? Consider că sunt pur și simplu niște crime demonstrative, scopul cărora nu este doar de a anihila dușmanul, dar și de a speria populația.
Mesajul este următorul: „Nu vă faceți de cap, că o să pățiți la fel”
Speranța mea este una foarte infimă, deoarece atât timp cât ancheta nu se va efectua concomitent, iar Chișinăul și Tiraspolul va investiga acest omor separat și fără control internațional, fără prelucrarea tuturor versiunilor, inclusiv a celor care par lipsite de sens, sunt slabe șanse că vor reuși să încheie această investigație.
Подписывайтесь на наш Telegram-канал @newsmakerlive. Там оперативно появляется все, что важно знать прямо сейчас о Молдове и регионе.
Хотите поддержать то, что мы делаем?
Вы можете внести вклад в качественную журналистику, поддержав нас единоразово через систему E-commerce от банка maib или оформить ежемесячную подписку на Patreon! Так вы станете частью изменения Молдовы к лучшему. Благодаря вашей поддержке мы сможем реализовывать еще больше новых и важных проектов и оставаться независимыми. Независимо от того, как вы нас поддержите, вы получите небольшой подарок. Переходите по ссылке, чтобы стать нашим соучастником. Это не сложно и даже приятно.
Поддержи NewsMaker!If you have found a spelling error, please, notify us by selecting that text and pressing Ctrl+Enter.
