„Au venit „ăștia” de pe la Chișinău și au plantat trei hectare de lavandă”. Istoria Alei Sîncu, care cultivă lavandă mai aromată decât cea din Provence

În nordul Moldovei, la hotarul dintre raioanele Dondușeni și Ocnița, în satul Cernoleuca, familia Sîncu a plantat, acum șase ani, trei hectare de lavandă. NM a aflat povestea Alei Sîncu, care a demisionat din funcția de director adjunct al fabricii Ionel și s-a întors în satul natal pentru a cultiva lavandă.

Drumul spre Cernoleuca este unul lung –  satul se află la 230 de kilometri de Chișinău și la 15 km de cel mai apropiat centru raional, Dondușeni. Cursele de autobuz spre sat sunt extrem de rare. Există, totuși, o altă opțiune – să luați un autobuz spre satul vecin Climăuți, care se află la doar patru kilometri distanță, și de acolo să ajungeți la destinație cu mașini de ocazie.

Dar cu siguranță merită să veniți până aici – unde printre dealuri și câmpuri, departe de traseele raionale, antreprenorul Ala Sîncu cultivă lavandă, iar uleiul obținut din aceasta îl vinde în Moldova și România. Când am convenit să facem un interviu cu ea, ne-a propus să ne întâlnim în centrul satului, dar, auzind refuzul nostru, nu a insistat, doar ne-a preîntâmpinat că va fi în câmp.

Dacă în câmp, atunci în câmp

Cernoleuca este un sat mic, dar bine îngrijit. Singurul drum asfaltat care duce spre indicatorul Levantica s-a sfârșit deja pe Google Maps, dar continuă să șerpuiască printre plantațiile de dud abandonate. Iar în zare, ca un far – doar un punct roșu pe un fundal verde.

„Cum putem ajunge la câmpul de lavandă?”, întreb cu ezitare o femeie în vârstă care este ocupată cu culesul dudelor răscoapte. După ce am primit o explicație, continui să mă uit pe hartă. Câteva minute mai târziu, o boare de vânt aduce un miros îmbătător de lavandă – nu mai am nevoie de telefon, ghidul meu este acum – mirosul.

Aici, între un câmp de paie și un câmp de floarea-soarelui de un verde luxuriant, crește în rânduri bine îngrijite levănțica. Iar într-o colibă ​​mică, dosită de razele fierbinți ale soarelui, mă întâmpină fostul inginer și fostul director adjunct al fabricii Ionel, iar acum antreprenoare Ala Sîncu.

„Satul are mai mare nevoie de mine decât  fabrica”

O femeie zâmbitoare și caldă ne spune din start că a copilărit în Cernoleuca. Își amintește cum, împreună cu alți copii, păștea vitele și strângea dude, își petrecea vacanțele într-o tabără de copii situată lângă un lac din sat. După ce a absolvit școala, Ala Sîncu a plecat din satul natal la Chișinău și cu siguranță nu avea de gând să se întoarcă vreodată.

„Viața mea s-a schimbat odată cu decesul părinților. Aici a rămas casa în care mi-am petrecut copilăria și trei hectare de pământ (terenul le-a revenit după desființarea colhozurilor- NM). Terenul îl ofeream în arendă, dar la un moment dat arendașul ne-a avertizat că nu va mai putea avea grijă de pământ. Și mi-am dat seama că nu pot să-l las de izbeliște sau să vând pământul – aceste locuri înseamnă prea mult pentru mine, iar satul are mai mare nevoie de mine decât fabrica. Așa că, împreună cu familia, am decis să punem pe roate propria afacere”, își amintește femeia.

În 2017, familia Sîncu a înființat o gospodărie agricolă, iar în luna decembrie a aceluiași an, a achiziționat și a plantat 45.000 de tufe de lavandă.

„Eu și fiica mea iubim florile și am citit mult despre ele. Dacă am fi urmat schema standard: un an semănăm grâu, al doilea – porumb, cred că nu aș fi obținut satisfacția pe care o primesc acum ”, spune Ala Sîncu și recunoaște că a avut un obiectiv clar de la bun început – de a face ulei natural de lavandă și de a-l vinde în străinătate.

Atunci nimeni nici nu se putea gândi că se pot câștiga bani din ședințe foto, organizate pe câmpurile de lavandă, și, prin urmare, faptul că câmpul de lavandă este departe de autostradă și de sat nu îi deranja.

„Au venit „ăștia” de pe la Chișinău și au plantat trei hectare de lavandă”

Deja în 2020, când familia Sîncu a început să obțină profit, chiar dacă unul nu prea consistent, cultivarea lavandei a devenit o adevărată afacere. Ala spune că, după ce a plecat de la serviciu și și-a cheltuit toate economiile pentru a cumpăra tufe de lavandă, s-a confruntat rapid cu o criză de bani.

„Primii doi ani de la plantare, lavanda doar crește și nu aduce niciun profit. În această perioadă, doar am investit și am cheltuit toate economiile. Am fost nevoiți să mergem de două ori la muncă în Marea Britanie pentru a aduna niște bani. Ne-am întors să plivim lavanda de buruieni: când tufele sunt mici, sunt multe buruieni. Și ne-am întors în Marea Britanie”, își amintește femeia.

Sătenii, care și-o amintesc pa Ala adolescentă, au fost sceptici față de ideile ei și bârfeau pe la spate: „Au venit „ăștia” de pe la Chișinău și au plantat trei hectare de lavandă. Și ce vor face cu ea?”

„Nu pot spune că râdeau de noi, deși poate că cineva a și râs. Ei și-au schimbat părerea după ce au văzut că participăm la multe târguri – și nu doar în Moldova, dar și în România, și chiar și în Franța”, își amintește ea.

În timp ce ne taie un buchet de lavandă pe care ni-l oferă în dar, Ala își amintește cum pentru prima dată, la doi ani după plantarea tufelor, a invitat consătenii la culesul florilor. Era extrem de îngrijorată, deoarece trebuia să le arate cum să taie levănțica.

 

„M-am gândit că mă vor condamna: ia te uita, o orășeancă, nici măcar nu știe să țină bine secera, dar ne învață pe noi. Dar apoi mi-am luat inima în dinți, m-am organizat – și totul a mers.”

Cu toate acestea, prima și mult așteptata recoltă de lavandă le-a creat probleme.

„În primul an, am avut foarte puțin ulei, dar nu planificam să-l vindem. Ne gândeam în felul următor: termenul de valabilitate al uleiului de lavandă este de trei ani, vom colecta tot ce putem produce în doi ani și apoi îl vom vinde în străinătate. Dar a început pandemia – granițele au fost închise și nu doar că nu am putut vinde nimic, ci nici măcar nu am putut merge nicăieri. Și am început să ne gândim cum să ne vindem produsele în Moldova”, își amintește femeia.

De la Hîncești, până la Ocnița

Primele târguri, la care a participat familia Sîncu, au fost organizate la Chișinău. Ala a expus în cadrul acestora trei produse: apă de lavandă, ulei și buchete de levănțică. Produsele ei s-au bucurat de o mare popularitate, iar antreprenoarea și-sa vândut toată marfa.

„Atunci am realizat că produsele noastre pot fi vândute în Moldova, dar trebuia să fim mai activi și să participăm la târguri organizate în toată țara, nu doar la Chișinău. De atunci am vizitat toate expozițiile – de la Hîncești, la Ocnița. Din târg în târg, clienții ne dictau cumva direcția, ne spuneau ce așteptări au de la noi. Cineva a întrebat odată de ce nu avem sare pentru baie. Și am decis că ar trebui să facem un produs nou și l-am făcut. Acum îmbogățim sarea de mare, pe care o comandăm din Italia, cu ulei de lavandă, iar pentru a-i oferi culoarea potrivită folosim colorant alimentar”, spune femeia.

Și sarea de lavandă a început să se vândă bine. Mai întâi – câte un borcan, apoi reveneau și mai cumpărau încă două, trei – pentru copii și prieteni. Și acest fapt, spune Ala, te motivează să mergi mai departe.

Ala vorbește despre sarea cu ulei de lavandă cu un regret vizibil. Uleiul esențial de lavandă este păstrat în sticlă, așa că sarea îmbogățită cu ulei a fost și ea inițial ambalată în borcane de sticlă. Dar clienților nu le-a plăcut: borcanul se poate sparge, în plus, este mai dificil să-l trimiți cu un colet. Ala a încercat mai întâi să le explice că acest lucru este necesar  pentru a păstra aroma, apoi a renunțat și a înlocuit ambalajul, dar calitatea produsului final a avut de suferit. Cu toate acestea, Ala își propune să revină parțial la recipientul vechi: va vinde sare atât în ​​ambalaj de sticlă, cât și de plastic.

„Dacă vinzi materie primă, nu câștigi nimic”

Ala este sigură că nu contează ce cultivi, contează doar produsul final.

„Valoarea plantațiilor ecologice, unde nu sunt folosite substanțe chimice pentru cultivare, este doar în creștere. Din vânzarea materiei prime nu poți obține profit – ai doar cheltuieli. Dar dacă un antreprenor este gata să investească în produsul final și să se dezvolte, atunci poți obține venituri chiar și de pe suprafețe mici”, spune femeia.

Ea ne-a povestit că anul trecut a fost abordată de antreprenori care s-au oferit să culeagă lavanda de pe plantația lor – după ce a achitat creditul, familia Sîncu a rămas fără bani și nu putea recolta. Potrivit Alei, așa se întâmplă aproape întotdeauna: antreprenorii își vând materia primă la un preț de nimic. Totodată, ea menționează că recoltarea lavandei este cea mai dificilă perioadă a anului.

Câțiva ani la rând, au căutat în sat oameni care să culeagă levănțica cu mâna – aproape 80 de oameni lucrau în același timp în câmp. Dar cu fiecare an devine tot mai dificil să găsești forță de muncă.

„Anii trecuți, fiecare zi de recoltare o începeam cu căutarea muncitorilor – cei care munceau în prima zi, a doua zi nu mai veneau. Și așa – toate cele cinci sau șase zile, cât durează culegerea materiei prime. Este foarte greu. Prin urmare, chiar dacă calitatea uleiului esențial atunci când lavanda este recoltată manual este considerabil mai mare decât atunci când este recoltată cu mașina, anul trecut am fost nevoiți să cosim levănțica cu o combină. Iar anul acesta, am participat la un proiect datorită căruia am cumpărat trei trimmere speciale pentru colectarea materiei prime ”, spune femeia.

La întrebarea dacă gospodăria agricolă a beneficiat de ajutor din partea  statului, la fel ca alți fermieri, femeia a răspuns negativ. Și a adăugat: „Este important să-ți placă ceea ce faci, iar rezultatul final, în ciuda dificultăților, este cea mai bună motivație.”

„Acum este cea mai importantă perioadă”

În timp ce Ala, așezată în colibă, ne povestește despre flori, din câmp se aude bâzâitul liniștitor al albinelor. Nu mai sunt atât de multe ca acum o săptămână, ne spune femeia. Atunci, chiar lângă plantație, erau 80 de știubeie cu familii de albine aduse din raionul Drochia. Acum albinele și-au terminat misiunea, levănțica este coaptă în proporție de 80% , ceea ce înseamnă că este timpul să fie recoltată.

Recoltarea – este cea mai dificilă parte a procesului, de care depinde nu doar calitatea, dar și volumul de ulei, iar Ala poate vorbi despre asta la nesfârșit.

„Uleiul din lavandă este concentrat în flori, dar numai atunci când soarele este foarte puternic. Dacă este înnorat sau plouă, lavanda nu poate fi colectată deoarece uleiul va rămâne la baza tufișului (pentru producția de ulei, este tăiată doar floarea). Prin urmare, colectarea este o perioadă foarte dificilă. În primul rând, este cald și se lucrează foarte greu, iar în al doilea rând, munca trebuie organizată în așa fel încât să nu se piardă materia primă, să ajungi cu ea la utilajul de distilare. Mai există o problemă legată de transportare: atunci când tulpinile sunt umede și lipite una de alta, florile încep rapid să putrezească și calitatea uleiului scade. Dar, în general, avem un lot bun – apa după ploaie se scurge, iar soarele este puternic ”, continuă femeia.

Este nevoie de o materie primă curată pentru a obține ulei de înaltă calitate. Uleiul obținut din lavandă cu buruieni va fi de proastă calitate, iar o crenguță de pelin care a intrat în distilator poate schimba mirosul întregului lot de ulei.

Familia Sîncu își duce levănțica la Rîșcani, unde funcționează o filială a fabricii franceze Mane – Moldsalvia, unde din materia primă colectată se face ulei și apă de lavandă. Toate acestea se întâmplă noaptea, iar dimineața – din nou în câmp. Și așa – în fiecare zi de recoltare. Anul acesta, însă distilarea (procesul de obținere a uleiului esențial din materia primă – NM) s-a scumpit mai bine de două ori: de la 1.700 la 3.600 de lei pentru o tonă de materie primă. Iar procurarea propriului aparat de distilare, având în vedere volumul mic de producție, nu-și are rostul deoarece este prea costisitor, dar și inutil. Banii nu vor putea fi recuperați nici în 10-15 ani.

Cu toate acestea, notează femeia, mulți oameni din Moldova și România produc uleiul în condiții de casă. Dar o astfel de producție, potrivit ei, este „comparabilă cu producerea țuicii” – rămân o mulțime de impurități în ulei, iar calitatea acestuia este foarte scăzută.

„Nu vă pierdeți identitatea”

În ciuda faptului că familia Sîncu este deja una cunoscută în Moldova, planurile lor de a ajunge pe piața europeană au rămas în vigoare. Prin urmare, familia participă anual la expoziții în Brașov, Cluj-Napoca și alte orașe din România, dar, după cum recunoaște Ala, „pentru ca oamenii să-și amintească de companie și de calitatea mărfurilor acesteia, este nevoie să participi între cinci și șapte ani la diferite târguri”. Una sau două expoziții nu te ajută cu nimic.

„Am fost prima dată la târgul de la Brașov acum câțiva ani. Atunci românii ne-au spus: dacă intrați în UE, nu vă pierdeți identitatea. Sunteți  unici, iar produsele voastre sunt incomparabile. Anul acesta, am văzut cum o firmă românească a cumpărat la Cluj toate produsele aduse la târg de o mică gospodărie moldoveneasca – prune în ciocolată, prune uscate. Ulterior, au ambalat fiecare prună și au vândut-o cu doi lei românești. Noi nu avem asta. Vindem la kilogram, volume mari. Atunci mi-am dat seama că, poate, vom ajunge și noi în curând la concluzia că volumul ar trebui să fie mai mic, pentru că marja este mai mare la un volum mai mic”, a rezumat Ala.

Anul trecut, Ala a participat și la primul forum moldo-francez, organizat la Nisa.

„Din păcate, francezii vor să obțină foarte ușor rezultate. Ne-au propus să le vindem materia primă – lavanda proaspătă. Le-am spus că îi respect foarte mult, dar nu vom face asta. Trebuie să producem produsul final”, își împărtășește impresiile antreprenorul, precizând că nu i-au fost făcute alte propuneri în Franța.

Apropo, despre Franța și Provence, pe care mulți le asociază cu lavanda. Potrivit Alei, în Franța crește un alt soi de lavandă denumit „lavandin” (plantă obținută prin încrucișarea lavandei cu frunze late și cu frunze înguste – NM).

„Am văzut produsele lor.  Se deosebesc după miros de ale noastre – sortul lor de lavandă are mult camfor. Ne-au dăruit chiar și un tufiș de lavandă. Florile sunt sub forma unui spic. Sunt foarte bune în buchete și compoziții, dar nu și pentru producerea uleiului. Chiar dacă din materia primă de lavandină se obține mult mai mult ulei esențial decât din lavandă, calitatea acestuia este vizibil mai proastă ”, spune Ala.

Lavanda, care crește în Moldova, inclusiv cea de la Cernoleuca, este un soi creat în 1990 special pentru zona noastră.

„Nu vă fie teamă – plantați ierburi medicinale”

Chiar dacă se află departe de centru, au deseori oaspeți de la Chișinău, ne povestește Ala. De exemplu, anul trecut a venit un grup de femei care la fel își doreau să devină antreprenori. Erau curioase să afle orice detaliu:  cum se cultivă lavanda, cu ce dificultăți se confruntă fermierii și așa mai departe.

„Le-am spus că dacă au unul-trei hectare de pământ, atunci există o singură soluție – produsul final. Le-am spus: nu vă fie frică – sădiți plante medicinale. Cu timpul, valoarea plantațiilor ecologice doar va crește”, își amintește femeia și ne spune că oaspeții au fost surprinși de faptul că ea își vinde produsele chiar aici, în câmp.

Anul trecut, familia Sîncu a organizat un festival al lavandei, la care au participat mulți vizitatori.

„Oaspeților le-a plăcut foarte mult evenimentul, iar noi am fost mulțumiți de cum a decurs totul. Și vânzările au fost bune! A fost un adevărat eveniment și cu siguranță vom organiza festivalul și anul viitor”, spune antreprenoarea.

Pe lângă festival, anul viitor familia Sîncu planifică să construiască mai multe cabane în care vizitatorii se vor putea relaxa în timp ce se bucură de priveliște și de parfumul lavandei.

„A venit timpul să ofer”

În timp ce ne plimbăm de-a lungul lanului, Ala ne povestește despre viața la care a renunțat acum șase ani.

„Dacă aș fi rămas la Chișinău, poate că aș fi câștigat mai mult, dar acum a venit timpul să ofer. Aici am obținut adevărata libertate. În 30 de ani am învățat multe, dar numai față în față cu natura mă simt liberă și deschisă, aici am mai multă satisfacție decât de la orice altă meserie. Probabil că trebuie să fii un pic nebun ca să renunți la un loc de muncă bun, mai ales înainte de pensie. Dar cred că levănțica nu ne va lăsa să îmbătrânim prea repede și sper că într-o zi copiii noștri vor continua ceea ce facem”, își împărtășește impresiile femeia, precizând că fiica cea mică deja îi ajută cu afacerea: răspunde la mesaje și gestionează pagina de Instagram și o susține pe mama în toate experimentele ei.

În timp ce vorbeam cu Ala, în câmp au venit foștii ei consăteni, cărora le este dor de locurile natale. Cu siguranță, le-a dus dorul și renumitul pictor Igor Vieru, care s-a născut în Cernoleuca în 1923.

---

Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.

---

---

Vreți să susțineți ceea ce facem?

Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.

Susțineți NewsMaker!

---