Videoclipurile jignitoare, imaginile deepfake și postările umilitoare distribuite pe TikTok și Telegram au devenit o nouă manifestare a unei probleme vechi — bullyingul școlar. În Republica Moldova, subiectul a ajuns în centrul atenției după ce Ministerul Educației a avertizat asupra răspândirii pe rețelele sociale a unui conținut ilegal și degradant care îi vizează pe elevi și profesori. NewsMaker a analizat unde este granița dintre o simplă ceartă și hărțuire, de ce bullyingul nu se oprește după ore și ce trebuie să facă adulții pentru a combate acest fenomen.
Nu sunt „neînțelegeri între copii”. Cum recunoști bullyingul
Psihologul și fondatoarea organizației Stop Bullying, Maria Bondari, spune că, odată cu creșterea nivelului de informare despre violență și bullying, au apărut două probleme opuse. Pe de o parte, bullying este numit uneori orice conflict dintre copii, iar pe de altă parte, adevărata hărțuire este prezentată drept „neînțelegeri între copii”, „o etapă normală a maturizării” și o situație cu care copiii ar putea, chipurile, să se descurce singuri.
„Veți găsi numeroase definiții ale bullyingului, însă eu consider că cea mai clară este următoarea: bullyingul este o manifestare intenționată a violenței în cadrul unui colectiv, care are scopul de a provoca durere, disconfort, de a umili demnitatea unei alte persoane sau a unui grup de persoane, din partea unei persoane sau a unui grup de persoane”, explică ea.
Potrivit psihologului, un conflict obișnuit și bullyingul se deosebesc prin câteva caracteristici: intenționalitate, durată, dezechilibru de putere și repetitivitate. Nu este vorba despre o ceartă întâmplătoare, ci despre o formă repetată de violență, în care același copil sau același grup de copii umilește în mod sistematic un alt copil, iar victima nu se poate apăra — pentru că se teme, a încercat deja să se opună, dar situația s-a agravat, nu găsește sprijin sau nu are încredere în propriile forțe.
Faptul că problema bullyingului nu se limitează la câteva cazuri răsunătoare este demonstrat și de rezultatele sondajului național „Barometrul situației din învățământul gimnazial și liceal”, realizat în 110 școli din 71 de localități ale țării. Potrivit studiului, aproape jumătate dintre elevi s-au confruntat cu bullyingul: 46% au declarat că au fost victime ale zvonurilor, 43% au spus că au fost luați în râs de colegii de clasă, 26% au fost loviți sau îmbrânciți, 25% s-au confruntat cu deteriorarea sau furtul bunurilor personale, 18% au primit amenințări, iar 6% au dat bani la școală din cauza amenințărilor.
Pe internet, elevii au fost cel mai des jigniți și ridiculizați — astfel de cazuri au fost menționate de 34–35% dintre respondenți. În același timp, doar 40% dintre elevi și părinți consideră că mecanismele școlare de raportare a cazurilor de violență și de intervenție funcționează eficient. În rândul profesorilor, această opinie este împărtășită de 64%, iar în rândul directorilor — de 73%.
După ore, hărțuirea nu se termină
Ministerul Educației și-a exprimat în luna mai îngrijorarea față de răspândirea în mediul online a unui conținut denigrator, indecent și ilegal, îndreptat împotriva profesorilor și elevilor. Potrivit instituției, sesizările au venit din mai multe regiuni ale țării, inclusiv din Chișinău, Taraclia și Găgăuzia, iar cazurile sunt asociate cel mai frecvent cu TikTok și Telegram.
Ministerul a comunicat că imaginile profesorilor sunt folosite fără consimțământul acestora și sunt însoțite de mesaje jignitoare sau de manipulări digitale, inclusiv prin utilizarea tehnologiei deepfake. Instituția a mai declarat că au fost constatate cazuri de utilizare ilegală a datelor cu caracter personal ale copiilor, precum și situații în care sunt ceruți bani pentru ștergerea materialelor compromițătoare.
În răspunsul oferit NM, Inspectoratul General al Poliției a comunicat că, de la începutul anului 2026, Inspectoratul Național de Investigații a înregistrat șapte cazuri legate de hărțuirea online și de răspândirea unui conținut denigrator, indecent sau ilegal. Poliția a precizat că printre aceste cazuri s-au numărat și situații în care ținta unor asemenea acțiuni au fost cadrele didactice, însă plângeri privind șantajul online sau solicitarea de bani în schimbul eliminării materialelor compromițătoare nu au fost deocamdată înregistrate.
Maria Bondari a explicat că, în mediul școlar, cyberbullyingul devine adesea nu un fenomen separat, ci o continuare a bullyingului școlar. „O persoană care este supusă hărțuirii la școală, ajungând acasă, nu are posibilitatea să răsufle ușurată, să-și recapete puterile pentru ziua următoare, deoarece hărțuirea nu încetează odată cu încheierea zilei de studii, ci continuă mai departe, doar într-o altă formă”, a adăugat ea.
Totodată, remarcă psihologul, cyberbullyingul face uneori vizibilă violența care a rămas mult timp în interiorul școlii. Adesea, anume fotografiile sau videoclipurile apărute pe internet ajută la înțelegerea faptului că un copil este hărțuit, după care încep să fie întreprinse acțiuni pentru protejarea acestuia.
De ce copiii îi hărțuiesc pe alții
Maria Bondari împarte factorii care favorizează apariția bullyingului în patru categorii: personali, familiali, situaționali și sociali. Un rol important îl au caracterul copilului, temperamentul, reacțiile emoționale, abilitățile de comunicare, rezultatele școlare, aspectul fizic și starea de sănătate. La fel de important este și mediul familial: cât de atenți și implicați sunt părinții, dacă există sprijin acasă, cât de apropiate sunt relațiile dintre membrii familiei și dacă copilul a fost expus la violență în propriul cămin.
Nu mai puțină importanță are și școala însăși. Climatul social și psihologic, stresul provocat de învățătură, relațiile cu colegii și profesorii, nivelul de control din partea adulților — toate acestea pot influența riscul apariției hărțuirii. Sunt importanți și factorii situaționali: cel mai des, bullyingul are loc acolo unde nu sunt adulți, de exemplu pe coridoare, în toalete, în cantină, în vestiare sau în alte locuri mai retrase.
Unul dintre motivele hărțuirii, potrivit specialistului, este afirmarea de sine și demonstrarea puterii, în special atunci când există martori. Totodată, un copil care a fost el însuși victimă a violenței sau a hărțuirii poate deveni, în timp, agresor într-un alt mediu — la antrenamente, într-un cerc de activități, în curte, iar mai târziu și în viața de adult. „Aceasta este una dintre consecințe — atât pe termen scurt, cât și pe termen lung — pentru ținta bullyingului. Este o tendință firească spre dreptate și răsplătirea după merite”, spune Maria Bondari.
Ce fac profesorii, dacă sunt hărțuiți
În declarația Ministerului Educației s-a menționat separat că și cadrele didactice devin ținte ale hărțuirii online. Maria Bondari a fost de acord că, în anumite cazuri, agresivitatea unui elev față de un profesor poate fi legată de umilințele suferite din partea adulților, însă subliniază că nu fiecare copil care a fost jignit de adulți începe să manifeste agresivitate față de alți adulți.
„Sunt convinsă că asemenea cazuri au existat. Dacă un copil este supus violenței și umilirii, aceasta generează o energie incredibil de puternică: furie, supărare, ură, mânie, sentimentul de nedreptate, care își va găsi neapărat o cale de ieșire. Este ca aburul care iese dintr-un ceainic aflat în fierbere — nu îl poți ține înăuntru doar prin forța voinței”, a explicat ea.
Profesorilor care se confruntă cu agresivitatea elevilor, specialistul le recomandă să nu răspundă în același mod, deoarece violența generează violență. Potrivit ei, este important să își păstreze calmul, să vorbească scurt și clar, să nu intre în dispute și să nu ridice tonul, iar dacă situația amenință siguranța fizică, să părăsească încăperea și să solicite ajutor.
Maria Bondari a subliniat că orice formă de violență necesită o reacție imediată. În practica sa de consiliere a cadrelor didactice, ea s-a confruntat cu situații în care profesorii își explicau inacțiunea prin imposibilitatea de a întrerupe lecția: există programa școlară, iar materia trebuie parcursă la timp. „Atât timp cât gândim în acest fel, că parcurgerea la timp a programei este mai importantă decât oprirea violenței, vom bate pasul pe loc încă mult timp”, consideră psihologul.
De ce copiii tac, iar școala „nu observă”
Una dintre principalele probleme, potrivit Mariei Bondari, este că elevii deseori nu le povestesc adulților despre hărțuire. Ei se tem că, după ce vor cere ajutor, situația va deveni și mai gravă, au mai cerut sprijin și nu l-au primit, nu știu cui anume se pot adresa în școală sau consideră că tocmai adulții sunt sursa violenței.
Și în relația cu părinții situația poate fi complicată. Copilul poate auzi: „descurcă-te singur”, „schimbă-te tu și problema se va rezolva”, „nu e mare lucru”, „nu atrage atenția”. Uneori părintele însuși nu știe ce să facă, iar alteori copilul tace pentru că nu vrea să-și îngrijoreze apropiații. „Aceasta este o problemă mare, deoarece mai mult de jumătate dintre copii nu se decid niciodată să spună cuiva despre situația în care se află”, spune ea.
Anume de aceea, consideră specialistul, școala trebuie să fie primul loc în care hărțuirea este observată și oprită. Părintele nu vede interacțiunea zilnică a copilului cu colegii de clasă, în timp ce școala o vede, însă în practică deseori nu intervine.
„Una dintre obligațiile școlii este să asigure siguranța elevilor în timpul procesului de învățământ. Însă despre acest lucru se uită și se pune pe primul loc programa, notele, olimpiadele și concertele. Uneori putem auzi că profesorii nu observă bullyingul din cauza lipsei de informare. Dar oare sunt necesare cunoștințe academice speciale pentru a observa poreclele jignitoare, îmbrâncelile sau izolarea unor elevi?”, spune psihologul.
Consecințele bullyingului îi afectează nu doar pe copiii care sunt hărțuiți, ci pe toți participanții la această situație — victima, autorul hărțuirii și martorii. Acestea se pot manifesta imediat sau după o anumită perioadă de timp: de la anxietate, stres, frică, rușine, sentiment de vinovăție, lipsă de încredere în sine și izolare socială până la absenteism, scăderea rezultatelor școlare și probleme de sănătate fizică — răceli frecvente, dureri de cap, greață sau tulburări ale tractului gastrointestinal.
În cazurile grave, hărțuirea poate duce la comportamente de autovătămare, manifestări depresive, gânduri suicidare și tentative de suicid.
„Este important să ne amintim un lucru simplu: atât timp cât tăcem și ne prefacem că nu se întâmplă nimic sau ignorăm situațiile de violență pentru că nu ne-au afectat pe noi, nu este departe ziua când ne vor afecta. Pentru că tăcerea dă undă verde răspândirii și amplificării violenței”, spune specialistul.
Ce trebuie să facă școala
Dacă un caz de bullying ajunge la cunoștința școlii, primul lucru care trebuie făcut este să nu fie ignorat, consideră psihologul. Potrivit acesteia, este necesară implicarea unor specialiști competenți și imparțiali, precum și intervenția atât în cazul copilului care a fost victima hărțuirii, cât și al celui care a agresat. De asemenea, este important să se lucreze cu întregul colectiv în care s-a produs situația.
O atenție deosebită trebuie acordată martorilor. „Majoritatea tăcută este capabilă să oprească hărțuirea, însă de multe ori nu o face din diferite motive: teama de a ajunge în locul celui care este hărțuit, lipsa încrederii în propriile forțe, rușinea, sentimentul de vinovăție și altele”, explică Maria Bondari.
Totodată, sarcina școlii nu trebuie să se reducă doar la identificarea vinovatului și la sancționarea acestuia. Este important să fie ajutați toți participanții la situație și să nu fie puse etichete nici victimei, nici copilului care i-a hărțuit pe alții. „Dacă vorbim despre țintă și despre autor, atunci în ambele cazuri este nevoie de prudență, grijă, lipsă de judecăți de valoare, respect, atenție și absența dorinței de a stigmatiza. Iar principalul lucru este că sarcina nu constă în găsirea vinovatului și pedepsirea lui, ci în ajutorarea tuturor”, spune psihologul.
Maria Bondari consideră că, într-o situație de bullying, școala, părinții și copiii trebuie să fie de aceeași parte. În caz contrar începe o „tragere de funie”, în care nu câștigă nimeni. Dacă școala încearcă să „muşamalizeze” situația, există un risc mare ca hărțuirea să se repete. Însă dacă angajații școlii vor demonstra prin propriul exemplu respect și vor reacționa rapid la manifestările de lipsă de respect, o astfel de școală are mai multe șanse să evite repetarea unor asemenea cazuri.
Ce să-i spui copilului — și ce nu trebuie să-i spui
Specialista le recomandă părinților să fie atenți la schimbările din comportamentul copilului, dacă acesta nu povestește nimic. Semne îngrijorătoare pot fi starea de spirit deprimată, iritabilitatea, tendința de a se izola, lipsa dorinței de a comunica cu colegii și de a merge la școală, starea proastă de sănătate, scăderea rezultatelor școlare, absențele nemotivate, lucrurile deteriorate sau afirmațiile despre propria lipsă de valoare.
„Niciodată și în nicio circumstanță nu îi spuneți unui copil care trece prin bullying că este vina lui. Mai bine explicați-i că responsabilitatea aparține celui care comite violența. Spuneți-i că sunteți de partea lui, că vedeți cât de greu îi este, că vreți să-l ajutați și că sunteți gata să-i fiți alături. Spuneți-i că vă pare rău că i s-a întâmplat acest lucru, dar că acum nu mai este singur. Adesea, tocmai astfel de cuvinte simple le oferă copiilor încredere și puterea de a merge mai departe cu această durere. Și apelați la psihologi — nu este un motiv de rușine”, spune Maria Bondari.
Dacă însă se constată că însuși copilul participă la hărțuire, este important ca părinții să nu acționeze sub influența emoțiilor. Potrivit Mariei Bondari, bullyingul este un comportament, iar comportamentul poate fi corectat dacă este înțeleasă cauza lui.
„Bullyingul nu apare din senin. Aici este important să vă păstrați calmul și, aflându-vă sub influența emoțiilor, să nu deveniți chiar dumneavoastră o persoană care se aseamănă cu agresorul”, spune specialista.
Dacă este vorba despre hărțuire online, este important să nu ștergeți urmele, ci să păstrați dovezile. În răspunsul oferit pentru NM, poliția a recomandat să fie salvate capturile de ecran, linkurile și conversațiile, iar în cazurile de hărțuire, denigrare, șantaj sau răspândire a conținutului ilegal — să fie apelat numărul 112.
De ce simplele lecții despre bullying nu sunt suficiente
Maria Bondari spune că, în calitate de părinte, nu s-a confruntat cu situații în care școala să o informeze despre cazuri de bullying. Deși în instituțiile de învățământ sunt organizate activități dedicate prevenirii violenței, acestea sunt adesea formale și insuficiente, mai ales atunci când persoana care le desfășoară nu stăpânește bine subiectul sau nu crede cu adevărat în mesajul pe care îl transmite. În opinia psihologului, problema este amplificată și de faptul că unii adulți normalizează ei înșiși comportamentele violente, atunci când țipă la copii, îi jignesc sau nu consideră astfel de gesturi drept inacceptabile.
„Consider că elevii nu au nevoie de lecții suplimentare plictisitoare sau de activități în cadrul cărora aud an de an același lucru. Este mult mai eficient atunci când profesorul de istorie întrerupe lecția observând că cineva este jignit. Când profesorul de geografie, în mod convențional, se adresează respectuos tuturor elevilor, indiferent de statutul sau rezultatele lor școlare. Când profesorul de literatură discută cu demnitate și implicare o operă literară în care există loc pentru fiecare opinie. Când angajatul cantinei roagă politicos elevii să-și strângă vesela, iar paznicul nu își permite să alunge copiii de pe coridor. Copiii cresc în mediul pe care îl formăm noi, adulții. Nu putem cere de la ei politețe și iubire atunci când noi înșine nu le oferim aceste lucruri”, spune specialista.
Întrebată dacă școala poate deveni un spațiu complet sigur, în condițiile în care în colectivele de copii apar oricum ierarhii, lideri, copii izolați și grupuri de influență, Maria Bondar a răspuns scurt: „Categoric, nu”, a concluzionat psihologul.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
