Campionii anonimi. Despre sportul de performanță în Moldova, bani „cerșiți” pentru competiții și drapelul altei țări

Cum e să ai o colecție de 50, 60 sau chiar 120 de cupe și medalii obținute la competiții naționale și internaționale de kickboxing, la doar 12 sau 15-17 ani? Ce emoții ai când urci pe podiumul unui campionat european sau mondial, asculți imnul țării și vezi arborat tricolorul? Cum te simți atunci când, după un regim spartan și sute antrenamente ești, în sfârșit, invitat să participi la competiții internaționale, unde ai ocazia să-ți reprezinți cu demnitate țara, însă realizezi că nu poți merge, pentru că părinții nu își permit costurile unei asemenea călătorii? NM a aflat răspunsurile la aceste întrebări de la sportivii Clubului de Arte marțiale din cadrul Liceului Teoretic cu Profil Sportiv nr. 2 din Chișinău și de la antrenorului lor, Radu Pahom.

Prin greutăți, spre podium

Jagodina (Serbia), Karlovac (Croația), Budapesta (Ungaria) – sunt doar câteva orașe în care, din decembrie 2020 până în septembrie 2021, a răsunat imnul Republicii Moldova și a fost arborat tricolorul. Și toate acestea, datorită unui grup de elevi de la Liceul Teoretic cu Profil Sportiv nr. 2 din Chișinău, care au cucerit medalii la campionatele de kickboxing, organizate în orașele respective. Acești elevi sunt campioni naționali, europeni și mondiali la kickboxing. Într-o zi, mulți vor scrie că sunt mândri că țara noastră a crescut asemenea campioni. Într-o zi… Însă până atunci, acești băieți și fete merg zilnic la antrenamente, muncesc foarte mult și se pregătesc de alte campionate, la fel de importante.

Radu Pahom este de 7 ani antrenor de arte marțiale la Liceul Sportiv nr. 2. În prezent, antrenează patru grupe de elevi de diferite vârste, adunați din diferite clase – de la prichindei din clasele primare, până la cei care la primăvară vor susține examenele de bacalaureat. Sunt 80 de copii și Radu vorbește cu mare drag despre fiecare dintre ei. Despre discipolii săi care au devenit campioni povestește cu un entuziasm aparte.

„Avem un grup special din care fac parte care se fac remarcați la competițiile naționale și cele internaționale. Inițial, în acest grup erau 10 elevi, acum s-a completat cu încă 4 sportivi. Printre aceștia – frații Eduardo și Leonardo Cincilei, Evelina Bojoc, Patric Petranici, Ivan Raischi, Ioan Casco, frații Alexandru și Artemon Cucoș. Ei muncesc mai mult decât le cer, sunt serioși, perseverenți și de aceea au rezultate foarte bune”, povestește Radu.

Antrenorul îl evidențiază pe Eduardo Cincilei, despre care spune că este foarte talentat și vine cu cel puțin o medalie de aur de la orice competiție internațională, altfel spus – numărul 1. De exemplu, de la Cupa Lumii la Kickboxing WAKO 2021, eveniment care s-a desfășurat la Budapesta și la care au participat peste 3000 de sportivi din 45 de țări, inclusiv 50 de sportivi din Moldova (cei mai mulți – 11 – fiind de la Liceul Sportiv nr. 2), Eduardo a venit acasă cu 3 medalii de aur.

„Eduardo e campion peste tot”, subliniază Radu.

 

Banii, bată-i vina!

Ne spune cu tristețe că, din păcate, au fost situații în care el și discipolii săi nu au putut onora invitațiile la anumite competiții internaționale. De vină sunt, desigur, banii.

„Primim invitații mereu, dar nu putem ajunge la multe dintre aceste competiții din cauza problemelor financiare. De exemplu, ne-am dorit să ajungem la o competiție în Irlanda, dar atunci aveam nevoie de peste o mie de euro pentru fiecare sportiv”, menționează antrenorul.

Precizează că o parte din cheltuieli sunt acoperite din bugetul liceului – cum a fost în cazul campionatului din Croația. Totuși, costurile reale sunt cu mult mai mari, iar fiecare participare este o provocare atât pentru antrenor, cât și pentru părinți.

Un nou vis pentru sportivii de la Clubul de arte marțiale al Liceului Sportiv, dar și pentru părinți și antrenor, este Campionatul European de Kickboxing, care se va desfășura în perioada 5-12 noiembrie 2021, în Muntenegru. Șapte sportivi urmează să participe la acest campionat, pentru care s-au pregătit asiduu de foarte mult timp și la care își doresc nespus de mult să ajungă. Șansa lor de a-și vedea visul împlinit depinde de părinți și antrenor. Toți s-au implicat pentru a găsi banii necesari, pentru că e nevoie de aproape 900 de euro pentru fiecare sportiv, o sumă pe care nu oricine și-o poate permite.

„Bugetul liceului pentru participarea sportivilor la diferite competiții este mic. Când am fost la campionatul din Croația, liceul ne-a acoperit cheltuielile. Dar noi nu putem să mergem la o singură competiție pe an”, explică Radu Pahom.

„Fiecare părinte își analizează posibilitățile, iar între timp, eu merg și cerșesc”

Nu a avut altă soluție, așa că a anunțat părinții despre competiție și despre cheltuielile necesare. Totuși, se bazează și pe Primăria capitalei, întrucât Pretura sectorului Ciocana a promis că îi va sprijini de această dată.

„Fiecare părinte își analizează posibilitățile, iar între timp, eu merg și cerșesc, apelez, explic care este situația”, mai spune antrenorul.

Candidați în „Maeștri ai Sportului”

5 sportivi din cadrul Clubului de arte marțiale al Liceului Sportiv s-au învrednicit anul acesta de titlul de Candidat în Maeștri ai Sportului. Sunt multiplii campioni naționali și internaționali la Kickboxing – Evelina Bojoc, Eduardo și Leonardo Cincilei, Vlad Babenco și Patric Petranici. „Este o încurajare deosebită pentru ei, un statut, o copertă, o emblemă. Sportivii au muncit foarte mult pentru acest titlu, au luptat în adevăratul sens al cuvântului, urcând pe podiumurile de onoare la toate competițiile la care au participat. Urmează titlurile de Maestru al Sportului, Maestru Internațional al Sportului și sunt sigur că le vor obține”, subliniază antrenorul Radu Pahom.

Sport de performanță pe timp de pandemie

L-am întrebat pe Radu cum s-au descurcat pe timp de pandemie, având în vedere că antrenamentele de kickboxing presupun un contact apropiat între adversari și antrenor. S-au gândit micii campioni să abandoneze sportul?

„Pandemia ne-a afectat foarte tare. Nu am fost pregătiți. Nu am avut antrenamente cu prezență fizică, nu au fost competiții. Dar elevii nu și-au pierdut interesul, pentru că ei nu vin aici doar pentru că nu au ce face acasă. Sunt interesați, le place, aceasta este cea mai mare pasiune a lor. Am făcut antrenamente online, dar am avut și antrenamente individuale pe teren. Am organizat antrenamente cu câte un sportiv, unu la unu. Măcar așa. Aveam opt copii și câte o oră pentru fiecare. Ieșeam din casă dimineața și ajungeam seara rupt de oboseală. Dar am făcut toate acestea pentru ei – trebuia să ne menținem în formă”, povestește antrenorul.

Sportivii-voluntari

Deși au un program foarte încărcat, campionii de la Liceul Sportiv au reușit până acum să se implice și în numeroase acțiuni de voluntariat, ghidați și încurajați de antrenorul lor: „Eu sunt o persoană muncitoare, mereu dispus să acord ajutor. Niciodată nu am evitat provocările și situațiile dificile. Fac tot posibilul să fiu un exemplu pentru discipolii mei, să le transmit și lor aceste calități – este foarte bine să fii harnic”, spune Radu.

Anul trecut, înainte de Crăciun, Radu Pahom a propus să se colecteze cadouri pentru familiile defavorizate. A anunțat copiii, părinții. Sala de antrenamente era plină cu de toate. S-au colectat produse alimentare, jucării, haine, cărți. Acestea au fost repartizate prin pungi, s-au mai cumpărat și legume. Sportivii au mers în satul Vatici din raionul Orhei. „Am vorbit cu persoana responsabilă de la primărie ca să aflăm care sunt familiile nevoiașe. Am organizat o adevărată caravană de mașini, cu părinții și copiii. Ne opream la poartă, cu doamna care cunoștea familiile, înmânam pungile cu daruri, le uram sărbători fericite”, își amintește Radu.

O altă acțiune memorabilă a fost organizată cu ocazia zilei de 8 martie. Antrenorul le-a propus discipolilor săi „să renunțe la o pizza”, iar din banii de buzunar au cumpărat lalele. Sportivii au mers pe aleea de la Ciocana și au felicitat femeile pe care le-au întâlnit. „La început, elevii nu înțelegeau cum va fi această acțiune și care va fi impactul, dar, până la urmă, au fost foarte emoționați. Doamnele și domnișoarele le zâmbeau, le mulțumeau. Am înmânat flori chiar și doamnelor care erau la volan și se opreau la semafor sau la trecerea de pietoni. A fost extraordinar”, povestește antrenorul entuziasmat.

Discipolii lui Radu Pahom au participat și la câteva acțiuni de salubrizare organizate în capitală. În luna aprilie 2020, după ce au participat la lucrările de curățare a râului Bâc, sportivii au lansat un mesaj către „toate persoanele lipsite de bunul simț și de educație: nu mai aruncați gunoaiele în locuri publice, pe malul râurilor sau în alte locuri! FIȚI OAMENI!”

 

Nu sunt întâmpinați ca și campionii „cei mari”

Revenirea în țară este încă un subiect dureros pentru campioni și antrenor. Întrucât nu au posibilitatea să plece cu avionul la competițiile organizate peste hotare, nimeni nu-i întâmpină la aeroport cu flori și cu mesaje de felicitare.

Ei nu apar la televizor, despre ei nu scriu politicienii pe rețelele sociale. Micii campioni pleacă și revin acasă cu un microbuz. Obosiți, dar fericiți, pentru că munca le-a fost remunerată cu medalii și cupe. Părinții sunt cei mai fideli susținători. Cu toate acestea, atât antrenorul, cât și elevii au recunoscut că s-ar bucura dacă pe lângă familie, ar simți susținerea și altor conaționali. Sunt prea modești ca să spună că și-ar dori să iasă cumva din anonimat, că le-ar plăcea să fie întâmpinați la fel ca și campionii „cei mari”.

Dacă ar fi să plec din Moldova…

Îl întreb pe Radu Pahom despre planurile de viitor ale discipolilor săi, dacă elevii își doresc să plece din Moldova după finalizarea studiilor.

Antrenorul răspunde că elevii nu abordează acest subiect: „Probabil, din respect față de mine. Iar dacă eu încep cumva să vorbesc despre asta, ei îmi spun că nu vor pleca de la mine niciodată. Dar fiecare trebuie să aleagă ce e mai bine pentru sine. Dacă vreunul dintre ei va dori să plece peste hotare, eu îl voi susține. Dar poate că într-o zi, statul se va întoarce cu fața spre noi…”.

La rândul lor, deși povestesc cu entuziasm despre medaliile și cupele adunate, despre luptele pe care nu le vor uita niciodată, despre antrenamentele în carantină, dar și despre ceea ce-și doresc să facă după ce vor absolvi liceul, elevii ezită când vine vorba de plecare.

 

Evelina Bojoc, 15 ani

Am în colecție 75 de medalii și 14 cupe. Toate sunt foarte importante pentru mine, pentru că îmi văd progresul și munca pe care am depus-o, dar și rezultatele eforturilor antrenorului și ale părinților. Participarea mea la Cupa mondială de kickboxing din Ungaria a fost o experiență de neuitat. Am avut emoții mari, dar și o susținere enormă din partea colegilor din echipă și a întregii familii, care mă susținea de acasă. Nu m-am gândit niciodată să abandonez acest sport, pentru că m-a captivat de mică – vedeam luptele celor mai mari și îmi doream să ajung și eu o luptătoare de performanță.

Antrenamentele în pandemie au fost foarte dificile, pentru că ne-a lipsit sparringul, dar și comunicarea cu antrenorul și colegii mei. De câte ori venim de la competițiile de peste hotare, suntem întâmpinați cu mari emoții de părinții care au rămas acasă, cu dulciuri și flori. Ei sunt cei pe care îmi doresc să-i văd mereu în echipa de susținători.

După absolvirea liceului, voi alege Academia de Poliție sau Academia Militară, dar voi continua și sportul de performanță. Și nu aș vrea să plec în altă țară, pentru că îmi iubesc patria!

 

Ioan Casco, 12 ani

 

Este al șaselea an de când practică acest sport. A venit în sala de antrenamente când era în clasa întâi. Are în colecția sa 41 de medalii (25 de aur, 10 de argint și 6 de bronz). Printre cele mai importante competiții la care a participat și de la care a venit cu medalii sunt Cupa lumii la Kickboxing 2021 din Ungaria (locul 2), Cupa Europei la Kickboxing 2021 din Croația (locul 3), Jocurile Balcanice la Kickboxing 2021 din Serbia (locul 1, Titlul Best bighter), Cupa Europei Lupta Voievod 2019 (locul 1), Cupa Europei la Taekwando 2018 (locul 1), Wizzard Open Ring Kiev Ucraina 2019 (locul 1), Campionatul RM la Muai-Thai 2019 (locul 1). Din toate luptele, Ioan nu va uita finala Campionatului Republicii Moldova la Kickboxing K-1 2018. Atunci a luptat cu un adversar „mai experimentat și mult mai înalt și mai greu”, iar victoria l-a făcut să creadă în propriile forțe și i-a deschis ușa spre „Sportgrupa” – grupul sportivilor de performanță din cadrul clubului de arte marțiale.

Ioan susține că acest sport a fost și este unul dintre cele mai importante lucruri din viața sa și niciodată nu s-a gândit să-l abandoneze. Carantina a fost singurul moment în care antrenenamentele i s-au părut plictisitoare: „Mi-au lipsit mult sparringurile și comunicarea cu prietenii din “Sportgrupă”, iar cel mai dezămagitor a fost lipsa competițiilor”.

L-am întrebat ce va face după absolvirea liceului. „Am să plec la facultate. Voi continua antrenamentele, ca să pot ajunge la Jocurile Olimpice și să ocup acolo locul 1. Mi-ar plăcea să împart din experiența obținută cu următoarele generații de sportivi”, spune băiatul.

Îmi mai spune că nu este tentat să plece din țară: „Îmi iubesc mult familia și țara în care trăiesc. Sunt mândru să-i duc faima cu victorii la competițiile internaționale”.

Patric Petranici, 16 ani

Practic acest sport al 9-lea an. În prezent, sunt numărul 1 în Moldova. De vreo 5 ani, nu am avut nicio pierdere în categoria mea. Am câștigat medalii la toate campionatele europene și mondiale la care am participat. Am fost în Croația, Serbia, Ucraina. Toate campionatele au fost de neuitat, pentru că atunci când sunt cu echipa, e mereu ceva interesant și deosebit. Cel mai dificil a fost la campionatul mondial de la Budapesta. Dar niciodată nu mi-a venit gândul să las sportul. Aș pleca peste hotare doar pentru a acumula experiență.

 

Ivan Raischi, 15 ani

Sunt în al 4-lea an de antrenamente. Am participat la mai multe campionate și cupe naționale și internaționale. În 2019, în Ucraina, am ocupat locul 2. Am fost nominalizat la titlul de cel mai bun sportiv. După aceasta, am fost în Croația, la Cupa Mondială, unde am câștigat locul I. Cea mai recentă competiție la care am participat a fost Cupa din Ungaria. Ceva nu a mers și m-am clasat pe locul 3. Am fost învins de un sportiv din Israel. Cred că am pierdut din cauza că „am aruncat” prea multe kilograme, ca să mă încadrez în categoria mea. Dar au fost și niște emoții.

Ne-am gândit împreună cu părinții să plecăm peste hotare, după clasa a 9-a, dar mai așteptăm, ca să absolvesc clasa a 12-a. Atunci vom vedea. Voi avea 18 ani și se vor desfășura și Jocurile Olimpice. Vreau să-mi încerc norocul și acolo.

 

Vlad Babencu, 17 ani

Practic acest sport de 6 ani. Am fost în Croația, unde am luat locul 3 și titlul de cel mai bun luptător. În iunie, am avut o luptă semi-profesionistă. Cu regret, nu am putut participa la Campionatul Mondial din Budapesta din cauza că nu am fost la antrenamente. Îmi place foarte mult acest sport și nu vreau să-l abandonez. După clasa a 12-a, cred că voi rămâne în sport, să fiu sportiv de performanță, ca să ajung pe cât mai multe podiumuri.

 

Alexandrina Marușceac, 15 ani

Este al 6-lea an de când practic acest sport. De mult nu am mai numărat medaliile adunate, dar cred că-s 23. Le-am obținut la competiții naționale și internaționale. Nu voi uita niciodată competiția din Ungaria și campionatul din Ivano-Frankovsk, Ucraina. Am avut 3 lupte în 3 categorii diferite. Atunci nu am câștigat, dar de o luptă îmi voi aminti mereu. Am pierdut-o, pentru că a fost greșeala mea. Am avut o pauză de un an și ceva.

A fost și carantina. Și-a spus cuvântul și faptul că a fost și o pauză din cauza unei fracturi la o mână. În schimb, am obținut o experiență deosebită. Despre antrenamentele în perioada carantinei pot spune că a fost dificil, trist. S-au anulat foarte multe competiții importante și aceasta înseamnă experiență ratată.

De când am început să practic acest sport, au fost momente în care m-am gândit că nu e de mine, dar acum nu-mi imaginez că aș putea trăi fără el, fără antrenamente. Acum sunt în clasa a 9-a. Sper că orarul pe care îl voi avea începând cu anul viitor îmi va permite să pot veni la antrenamente, pentru că nu vreau să abandonez acest sport. Atâta timp cât voi învăța în Moldova, voi reprezenta țara mea la diferite competiții. Cu timpul, voi vedea, dar nu cred că voi pleca.

Artiom și Alexandru Cucoș, 14 ani și 12 ani

Au venit împreună în sala de sport și se antrenează deja de 2 ani. Artemon a participat la două competiții, unde s-a clasat pe locul 1. În Ungaria, s-a ales cu locul 4. Alexandru a participat la o singură competiție, la cea din Ungaria. S-a clasat și el pe locul 4. Nici chiar în pandemie, nu au avut gândul de a se lăsa de sport. Peste ani, își doresc să practice acest sport și să devină campioni.

Eduardo și Leonardo Cincilei, 15 și 16 ani

Frații Eduardo și Leonardo Cincilei au împreună peste 120 de medalii și cupe. Primul care a mers la sală a fost Eduardo, când era în clasa 1. Leonardo a început să practice arte marțiale când avea 9 ani și era în clasa a 2-a, cu o experiență de 2 ani în secția de gimnastică. „Am văzut cum merge Eduardo în sală și mi-a plăcut, am mers și eu”, spune Leonardo.

Frații Cincilei susțin că ei sunt cei care au decis să practice acest sport și că nu i-a influențat tata (sportiv și el). Leonardo avea deja experiența antrenamentelor în sală, Eduardo – nu, dar nu s-a speriat, pentru că luptele nu au fost chiar din prima zi. Au început cu gimnastica și pregătirea fizică.

„Mi-a fost foarte greu la prima competiție, pentru că nu am avut cu cine „mă bate” în sala de antrenamente și am luptat atunci cu un adversar mai mare și mai greu decât mine. Am pierdut, dar a fost o experiență bună”, își amintește Eduardo. „Plângeam, dar tot mă băteam și am ocupat locul 2”, spune Leonardo, amintindu-și de prima sa luptă în ring.

Îi întreb care este cea mai memorabilă competiție. Eduardo îmi povestește despre finala de la campionatul din Ungaria, din anul 2016: „A fost o luptă foarte grea, adversarul avea aceeași tehnică ca și mine, se baza mai mult pe picioare, dar l-am bătut”. Moldova a fost reprezentată la acel campionat de 63 de sportivi și Eduardo Cincilei a fost cel care a venit acasă cu cele mai multe medalii: una de aur și două de bronz.

Cândva, cei doi frați își doreau să devină campioni europeni și să meargă la mare. Visul lor s-a împlinit. Acum își doresc să ajungă la Jocurile Olimpice și să devină campioni.

Leonardo Cincilei/arhivă personală

Eduardo Cincilei/arhivă personală

Cum e să fii tatăl a doi campioni

Oleg Cincilei este tatăl celor doi campioni de la Liceul Sportiv, Eduardo și Leonardo. Fiind și el sportiv, își însoțește fiii la toate competițiile, împarte cu ei emoțiile și speranțele. Povestește cu multă lumină în ochi cum e să fii tatăl a doi sportivi, care sunt și campioni.

„În primul rând, este o mândrie deosebită. În rest, e foarte multă muncă, inclusiv din partea părinților. Acum, că sunt mari, nu mai trebuie să fie convinși să facă anumite lucruri, să se antreneze. De susținere fizică aveau nevoie când erau mici. Eu trebuia să-i motivez prin exemplul propriu, să mă anternez alături de ei. Pentru că pregătirea fizică a unui sportiv, mai ales a unui începător, depinde de susținerea părinților, iar tehnica – de sprijinul și eforturile antrenorului. Acum, băieții trebuie deja să fie susținuți moral, ca să meargă pe o cale bună”, a menționat Oleg Cincilei.

Au fost momente când lăsau mâinile în jos? Răspunde că orice sportiv trece prin astfel de stări la un moment dat: „Nu mi-au spus niciodată că s-au săturat ori s-au plictisit, dar astfel de lucruri se observă în comportamentul lor. Nu trebuie să lași mâinile în jos. Ca să devii un luptător bun, trebuie să știi să lupți, să poți să lupți, să-ți poți învinge emoțiile, pentru că cel mai adesea, pierzi din cauza lor. Trebuie să știi unde să te abții și unde să înaintezi”.

„Cândva, eu am ajuns la o etapă în care nu am mai avut posibilitatea să merg mai departe. Este etapa la care acum au ajuns băieții mei. De aceea acum, eu lupt în rând cu ei, ca să ajungem acolo unde îmi doresc și eu, dar și ei: la Jocurile Olimpice”, mai spune tatăl celor doi campioni.

Recunoaște că au fost foarte multe cazuri în care băieții nu au ajuns la competiții internaționale din cauza problemelor financiare, în timp ce alți sportivi din clubul de arte marțiale au participat. Iar acum, ca să ajungă la campionatul din Muntenegru, este nevoie de 2200 de euro.

„Sunt bani pe care nu-i am, dar trebuie să-i găsesc. Dacă nu ai bani, nu-ți poți promova copilul acolo unde își dorește și unde ar trebui să ajungă. Dacă nu-i voi putea ajuta acum, la o etapă când au atâta experiență și performanțe, mă voi simți vinovat că nu am găsit acești bani. Am muncit împreună atât de mult în acești ani și acum, când trebuie să apară roadele, nu sunt posibilități”, spune Oleg Cincilei.

„Vor ridica drapelul altei țări”

În lipsa promovării, sportivii rămân doar cu visuri, iar unii pleacă din țară în căutarea unui viitor mai bun. Este dureroasă și lipsa de interes din partea publicului.

„Nu avem grupuri de susținători, admiratori. Aceasta nu este dorința noastră, a părinților, dar a sportivilor. Pentru ei, ar fi o recunoaștere a succeselor lor, o dovadă că merită să fie aplaudați, văzuți aici și în lume. Astfel, ei ar fi motivați să lucreze mai mult, să se antreneze mai bine, să obțină rezultate și mai bune”, explică bărbatul.

Dacă ar avea posibilitatea să plece peste hotare… „De ce nu? Aș pleca pentru viitorul copiilor mei, dacă voi vedea că acolo vor avea un viitor mai bun. Și vor ridica drapelul altei țări. Însă dacă vor fi susținuți acasă și își vor vedea viitorul aici, înseamnă că vor lupta aici și vor promova imaginea Moldovei”, subliniează tatăl campionilor.

Apropo, în familia Cincilei mai crește un sportiv începător. Este Roberto, are mai puțin de patru ani, dar sunt deja câteva săptămâni de când merge în sala de antrenamente, „la domnul Radu”, într-un grup cu copii de 4-6 ani. Este cel mai mic, dar se visează deja pe podium.

„Îl văd și pe el pe podium, alături de frații săi. Ei îl vor ajuta să se antreneze așa cum i-am ajutat eu”, își exprimă speranța Oleg Cincilei.

P.S. În ziua publicării acestui material, antrenorul Radu Pahom ne-a anunțat, foarte emoționat, că cei 7 sportivi vor merge, totuși, la Campionatul din Muntenegru. Părinții au acoperit circa 40% din cheltuieli, iar restul banilor necesari au fost alocați din bugetul Liceului Teoretic cu Profil Sportiv nr. 2 și de un agent aconomic. Astfel, pe 4 noiembrie, aceștia vor porni la drum. Iar pe 14 noiembrie, vor reveni la Chișinău. Cu siguranță, cu medalii și cupe. Pentru că aceasta le este dorința, dar și tradiția Clubului de Arte marțiale.