Interviul jurnalistului rus Iurii Dudi cu președinta Republicii Moldova Maia Sandu a acumulat peste 3,2 mln de vizualizări în primele 24 de ore de la publicare și peste 51 de mii de comentarii doar pe YouTube. Ulterior, Dudi a publicat pe Telegram o serie de screenshoturi cu comentariile lăsate de ucraineni care l-au impresionat. „Recunoștință mare tuturor oamenilor din Moldova”, „Sunt incredibil de recunoscătoare pentru ajutorul care ni l-ați acordat la începutul războiului”, „Întotdeauna o să vă întindem o mână de ajutor” – sunt doar câteva dintre ele.
Pe 7 mai, pe canalul de YouTube al renumitului jurnalist rus Iurii Dudi a fost publicat un interviu de două ore cu președinta Maia Sandu. În timpul discuției au fost abordate mai multe subiecte, printre care, politică, invazia rusă din Ucraina, pașaportul românesc al șefei statului, motiv pentru care este adesea criticată de autoritățile de la Kremlin, ce muzică ascultă.
Până acum, interviul a adunat peste 3,2 milioane de vizualizări și aproape 51 000 de comentarii. Multe dintre aceste comentarii au fost scrise de ucraineni, care și-au exprimat recunoștința față de Republica Moldova și moldoveni pentru ajutorul acordat în contextul invaziei ruse din Ucraina.
Asupra acestui lucru a atras atenția și Iurii Dudi. Jurnalistul a publicat pe canalul său de Telegram câteva capturi de ecran cu astfel de comentarii.
„Cumătra mea, cu familia sa, au luat-o pe fiica mea și au ieșit pe 4 martie 2022, când în oraș a răsunat prima sirenă… a fost foarte înfricoșător… Eu nu am putut părăsi țara pentru că au rămas tata și părinții soțului. Au trebuit să stea la graniță mai mult de 24 de ore, se gândeau să se întoarcă: cozi mari, frig. Cum au trecut frontiera, la o stație de alimentare, localnicii le-au spus unde putea merge și să locuiască pentru o vreme. I-au hrănit gratuit, locuiși cât doriți. Fiica a întrebat: de ce aveți o atitudine atât de bună? Au răspuns: pentru că noi suntem următorii. Recunoștință mare tuturor oamenilor din Moldova care au primit rudele mele și pe toți ucrainenii în timpul războiului”
„Oho! Ăsta da interviu! Oamenii din Moldova, eu sunt din Ucraina. Vreau să vă spun că vă sunt incredibil de recunoscătoare țării voastre pentru ajutorul pe care ni l-ați acordat la începutul războiului. Îmi aduc aminte rândurile de la Palanca și toată bunătatea cu care m-au întâlnit toți în Moldova. Mulțmesc țării voastre, am ajuns să o iubesc din toată inima!”
„Noi am fugit din Odesa prin Moldova și atunci, în tot acest iad, m-am maturizat – există oameni atât de generoși, empatici și buni. După atmosfera generală din aer, se observa că multora din Chișinău le era, de asemenea, frică că pot fi următorii. Nu am putut rezista și de asta am plecat mai departe să-mi caut locul, dar le sunt foarte recunoscătoare moldovenilor. Oamenii ne-au pus la dispoziție locuințele lor, ne-au cumpărat mâncare, s-au interesat dacă avem boli cronice, ca să ne poată acorda ajutorul necesar și medicamente. În același timp, oamenii sunt foarte tacticoși și toți au înțeles că sunt traumați și avem nevoie de liniște. Niciodată nu o să uit asta și întotdeauna voi fi recunoscătoare”
„Eu cu fiica și feciorul de un an în brațe am trecut frontiera cu Moldova pe 25 februarie. Probabil nu este posibil de descris în cuvinte toată strășnicia din interiorul meu. Am trecut granița foarte mult, în pofida faptului că angajații punctului de trecere a frontierei lucrau până la epuizare, fiecare încerca să ajute măcar cu ceva. Am trecut în sfârșit granița, ne-am apropiat de drum, iar acolo era un rând uriaș format din mașini și oameni care ne așteptau pe noi, ucrainenii, oameni absolut necunoscuți, ca să ne ajute.
Cât voi trăi, niciodată nu o să uit și nici copiilor mei nu le voi da voie să-l uite pe Iura, datorită lui nu mi-am ieșit din minți, familia lui extraoridinară, care ne-au adăpostit, Purcari Wines, corturile desfășurate pe tot drumul, unde se servea ceai fierbinte și tartine. Viorica, sunteți în inima mea pentru totdeauna; сele mai bune plăcinte moldovenești, vin minunat și un Chișinau frumos noaptea. Și cel mai important – bunătatea. În acel moment, când se părea că întreaga lume se rupe în bucăți, anume bunătatea dvs mi-a reîntors încrederea în oameni. Să dea Domnul ca toți locuitorii Moldovei să nu cunoască niciodată necazul, sunteți o țară minunată”
„Familia mea este din Harkov. Actualmente locuim în Chișinău. Sunt recunoscătoare fiecărui moldovean, mă închin cu recunoștință fiecărui specialist (logoped, psiholog, psihiatru) la care am fost nevoiți să ne adresăm cu fiul meu de trei ani. Doresc pace Moldovei!”
„Mi-am adus soția la frontiera cu Moldova. După ce au trecut-o, i-au hrănit, încălzit și le-au dat ceai cald. Apoi, niște tiner la volanul unui Mercedes Vito au mai adunat astfel de oameni și i-au dus gratis la Chișinău, la 200 km distanță de la frontieră. S-a întâmplat aproape de ora două noaptea, de aceea tinerii mi-au dus familia la un hotel, unde cumătra noastră îi aștepta. Peste o săptămână trebuiau să plece în Polonia. Eu mă ocup cu baloanele cu helium și am o colegă în Chișinău care se ocupă cu același lucru. Am luat legătura cu ea. Ea a ajutat cu achiziționarea biletelor pentru autobuzul necesar, iar în ziua plecării a venit cu mașina și mi-a dus familia la gară. Plecăciuni tuturor și numai bunătate”
„Familia mea (mama și fiul de 3 ani) a ajuns în 12 ore de la Kiev în Moldova. Când am trecut granița, am putut să respirăm liber. Nu m-am așteptat să văd ce am văzut la grăniță. Cum ne-au întâmpinat oamenii, s-au apropiat, ne-au întrebat cum suntem, își făceau griji unde vom înnopta. În timp ce căutam un hotel, care nu se afla în aria de 50 km (totul era ocupat), un tânăr s-a apropia de mama mea și ne-a întrebat unde vom înnopta, s-a interesat câți suntem. Le-a sunat părinților aproape de ora două noaptea. I-a întrebat dacă ne vor primi. Părinții au fost de acord și am mers încă aproximativ o oră. În toiul nopții ne-a întâlnit o familie minunată, care ne-a oferit un loc unde să înnoptăm, posibilitatea să ne spălăm. Dimineața ne-au hrănit, au fost foarte buni cu fiul meu. Pur și simplu oameni, care își trăiau viețile și primeau regulat ucraineni. Niciodată nu o să vă uităm și întotdeauna o să vă întindem o mână de ajutor”
„Pe 2 martie am trecut frontiera cu Moldova. Am stat șase ore într-un rând uriaș. Cozi de mașini și copii care plângeau. Am văzut bărbați care fugeau cu copii în brațe până la graniță, iar de acolo pleca singur, acoperindu-și fața cu mâinile. După ce am trecut frontiera și am ajuns în Moldova, primul lucru pe care l-am văzut au fost corturi pentru noi și foarte mulți voluntari. Băieți și fete tinere ne întâlneau noapte, în luna martie, în frig. Acum scriu și plâng. Ne-au servit cu ceai și tartine, copiilor le ofereau dulciuri, jucării, nouă ne-au oferit un loc unde să înnoptăm. Ne îmbrățișau. Am înnoptat la oameni străini, unde erau deja oamenii noștri, iar stăpânii casei au dormit pe podea! Pe podeaua din coridor, iar nouă ne-au dat paturile lor. Apoi am petrecut trei zile într-un apartament din centrul Chișinăului. Pur și simplu ne-au dat cheile și ne-au spus: „Locuiți cât aveți nevoie”. Doamne, tin minte totul și sunt recunoscătoare. Niciodată nu voi uita bunătatea oamenilor, acestor voluntari.Dumnezeu să vă păstreze, oameni buni. Cu recunoștință pentru Moldova și poporul său. Vă mulțumesc”
„Vreau să mulțumesc Moldovei și tuturor cetățenilor acestei țări pentru sprijin. Când orășeul meu ucrainean a fost bombardat foarte tare, soțul a plecat în armată, iar eu am rămas singură cu copilul, aproape fără să ieșim. A fost foarte înfricoșător! Economii foarte puține, panică. Dar când am văzut că copilului i-au apărut fire de păr gri, am decis să plecăm în Cehia, la prietena mea, cu tranzit prin Moldova. Cum am ajuns pe teritoriul Moldovei, am simțit un sprijin uriaș. Ne-au hrănit, ne-au dat de băut, ne-au încălzit. Oameni simpli ne dădeau chiar și bani, cu cuvintele: „Veți avea nevoie”. Am înnoptat și am plecat mai departe. Eram în stare de șoc și nici măcar nu le-am reținut numele. Dar sunteți mereu în inimile noastre! Fie ca la voi niciodată să nu fie război. Vă doresc tuturor sănătate, bunăstare și îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru că sunteți! Sunteți atât de minunați! Mulțumesc! (Scriu și plâng)”
„Noi cu familia am locuit în Moldova din martie 2022 până la eliberarea Hersonului. Oameni atât de buni nu mai există nicăieri! Scriu și plâng, vă mulțumesc, suntem datori față de oameni cu inimi atât de bune”
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
