În supermarketurile din Moldova, produsele locale stau pe rafturi alături de cele de import. Pentru cumpărători, asta înseamnă mai multe opțiuni, iar pentru o parte dintre producători – o reamintire a cât de greu este să ajungă în rețelele comerciale și să facă față concurenței. Opoziția a propus în repetate rânduri ca magazinele să fie obligate să aloce jumătate din rafturi produselor locale. Autoritățile se opun: se tem de creșterea prețurilor și invocă obligațiile comerciale. În timp ce Moldova abia se pregătește să deschidă negocierile cu UE privind piața internă și competitivitatea, producătorii locali concurează deja cu mărfurile europene. NewsMaker a analizat de ce unii producători își vând cu succes produsele în UE, iar altora le este greu să concureze chiar și acasă – și dacă o cotă de 50% i-ar ajuta.
Dacă produsele proprii sunt suficiente, de ce este nevoie de import?
Potrivit balanțelor alimentare ale Biroului Național de Statistică, în 2025, nivelul de autoaprovizionare al Moldovei a fost de 198,5% pentru cereale și de 174,7% pentru fructe, pomușoare și nuci. În cazul legumelor, indicatorul a fost de 84,7%, pentru carne – de 76,1%, iar pentru lapte – de doar 57%. Astfel, producția de fructe și cereale depășește necesarul intern, în timp ce producția de lapte, carne și legume nu acoperă nevoile țării.
Chiar dacă într-un an se produc suficiente fructe, asta nu înseamnă că orice magazin poate cumpăra caise sau mere locale pe tot parcursul anului. Contează sezonul, recolta, soiurile căutate de cumpărători și capacitatea furnizorului de a livra constant aceeași marfă, după un grafic convenit. Într-un interviu pentru NM, șeful asociației Moldova Fruct, Iurie Fală, a dat exemplul anului 2025: după înghețurile de primăvară, au fost puține caise și piersici locale, iar rețelele comerciale le cumpărau din străinătate. Potrivit lui, furnizorii trebuie să sorteze fructele, să folosească ambalaje potrivite și să respecte cerințele rețelelor privind siguranța și aspectul produselor. Toate acestea necesită investiții.
Rețelele comerciale au, la rândul lor, condiții de achiziție de care depinde accesul produselor la raft. Însă statisticile generale privind producția nu arată ce furnizori locali au fost refuzați și din ce motive. Simpla prezență a unui produs de import în magazin nu ne spune dacă explicația ține de rețeaua comercială, de preț, de lipsa produselor locale sau de organizarea livrărilor.
De ce nu pot fi alocate pur și simplu jumătate din rafturi produselor locale?
O astfel de cerință a existat deja în lege: din 2021, magazinele trebuiau să aloce produselor alimentare locale cel puțin jumătate din rafturi. Ulterior, prevederea a fost anulată, deoarece contravenea obligațiilor asumate de Moldova prin acordul cu UE și regulilor Organizației Mondiale a Comerțului. În 2024, Parlamentul a respins propunerea socialiștilor de a reintroduce cota. Prim-ministrul Vasile Tofan a declarat în august 2026 că o cotă obligatorie poate duce la creșterea prețurilor. În opinia sa, producătorii trebuie sprijiniți prin finanțare, echipamente de ambalare și instruire.
Disputa privind cota a continuat și în 2026. Deputații „Democrației Acasă” au propus o nouă normă: cel puțin 50% produse din lanțuri scurte de aprovizionare, iar pentru mărfurile sezoniere și perisabile – 60%. Guvernul s-a pronunțat împotriva unei astfel de cote. În aprilie, Parlamentul a adoptat legea privind lanțurile scurte de aprovizionare, fără o pondere obligatorie a produselor locale pe rafturi. Legea va intra în vigoare în 2027.
Disputa pornește de la o dificultate reală: unui mic producător îi este greu să ajungă într-o rețea comercială în aceleași condiții ca un furnizor mare. Însă un loc pe raft garantat prin lege nu va crește recolta, nu va reduce costul de producție al laptelui și nu va asigura livrări regulate. În 2026, în Moldova a început testarea unor rafturi separate pentru micii producători locali, fără o cotă obligatorie pentru întregul sortiment. Acestea pot face produsele mai vizibile, dar este încă prea devreme pentru a spune în ce măsură vor crește vânzările.
Fructele: cine va cumpăra merele moldovenești?
Astăzi, 13 octombrie, Moldova urmează să deschidă negocierile cu UE pentru încă două grupuri de capitole – privind piața internă și competitivitatea. Pentru producătorii locali, concurența europeană este însă deja o realitate: regimul de liber schimb dintre Moldova și UE funcționează din 2014. În 2025, părțile au actualizat condițiile comerciale: UE a majorat cotele de import fără taxe vamale pentru merele, prunele, strugurii de masă și cireșele moldovenești, iar Moldova a extins accesul pe piața sa pentru unele produse din carne și lactate din UE.
Pentru pomicultori, piața europeană a devenit deja o alternativă la dependența anterioară de Rusia. Potrivit datelor Ministerului Agriculturii, livrările de mere moldovenești în UE au crescut de la 24,8 mii de tone în 2024 la 36,1 mii de tone în 2025. Și geografia s-a extins: Moldova Fruct anunță că merele moldovenești au fost vândute în 2025 în 45 de țări, față de 32 cu un an înainte. Totuși, exportul total de mere în aceeași perioadă a scăzut de la 130 de mii la 107 mii de tone. Piețele noi nu înseamnă că fiecare producător a început să vândă mai mult.
Directorul executiv al asociației „Forța Fermierilor”, Alexandr Slusari, consideră că fructele moldovenești reușesc să găsească nișe chiar și acolo unde activează concurenți europeni mari. „Datorită faptului că suntem mici, am început să ne găsim propriile nișe. De exemplu, merele noastre găseau cumpărători acolo unde volumele poloneze nu erau suficiente”, a povestit el pentru NM.
Slusari leagă rezultatul nu doar de căutarea cu succes a cumpărătorilor. Potrivit estimării sale, pomicultorii și viticultorii au beneficiat în ultimii 20 de ani de un sprijin financiar semnificativ – deși acesta nu este comparabil cu cel european. Pentru toate ramurile agriculturii, subliniază el, banii nu erau suficienți.
Însă exportul de succes și câștigul fermierului nu sunt același lucru. Slusari atrage atenția: fructele sunt deseori vândute în străinătate de traderi care nu le cultivă ei înșiși. De aceea, o parte din venitul obținut din intrarea pe o piață nouă rămâne la intermediari, nu la gospodării. Pentru culturile cerealiere și oleaginoase, potrivit estimării sale, această problemă este și mai acută.
Cerealele: se pot vinde. Dar se poate câștiga?
În 2025, semințelor și fructelor oleaginoase le-au revenit 15,5% din totalul exporturilor de mărfuri ale Moldovei, iar cerealelor și produselor din acestea – încă 8%. Însă volumele mari ale livrărilor, în sine, nu spun nimic despre veniturile gospodăriilor mici. Slusari consideră că întrebarea-cheie este ce anume vinde țara în străinătate.
„Vom exporta acolo materie primă sau vom exporta produse prelucrate, care au o valoare adăugată mare? În paradigma în care există acum agricultura noastră, din păcate, exportăm în mare parte materie primă”, spune el.
Potrivit lui Slusari, traderii mari au un acces mai mare la capital și infrastructură, iar fermierii mici și mijlocii suportă suplimentar pierderi din cauza secetelor. Piața europeană le oferă cumpărători, dar nu garantează că cea mai mare parte a valorii produsului finit va rămâne la cei care l-au cultivat. „Dacă nu o schimbăm, accesul la piețele europene nu va rezolva în mare parte problemele”, spune Slusari despre actualul model al agriculturii.
Laptele: concurență acasă și acces costisitor în UE
În sectorul lactatelor, motivul îngrijorării este altul. Potrivit datelor balanței alimentare a BNS, în 2025, producția a constituit 282,5 mii de tone, iar importul – 214,7 mii de tone de lapte și produse lactate, exprimate în echivalent lapte. Pe parcursul anului, producția a crescut cu 6%, importul – cu 15%, iar nivelul de autoaprovizionare a scăzut de la 59,5% la 57%. În același timp, întreprinderile moldovenești trebuie să concureze pe propria piață cu produse nu doar din UE, ci și din Ucraina și Belarus, precizează directoarea executivă a Asociației producătorilor de lapte, Carolina Linte.
„Principalul decalaj este costul mărfii. Acolo unde se produce mult, costul este mai mic. Piața Moldovei este foarte mică: cu cât o întreprindere produce mai puțin, cu atât costul produsului său este mai mare”, a explicat Linte pentru NM. Prețul, potrivit ei, este influențat și de costul energiei și de importul ambalajelor și al unor ingrediente.
Accesul pe piața europeană pentru sectorul lactatelor necesită și cheltuieli pentru respectarea cerințelor sanitare și veterinare: siguranța produselor trebuie controlată în toate etapele, de la fermă până la procesare, iar autorizația de export este acordată unor întreprinderi concrete. Linte consideră că amenințarea pentru producătorii nepregătiți este reală: „Desigur, amenință. Acolo toate cerințele sunt deja implementate, iar noi abia ne aflăm în perioada de tranziție”. Ea vede soluția în investiții și în calitatea produselor, datorită căreia o întreprindere mică își va putea găsi cumpărătorul.
Cine va plăti tranziția?
Ambii interlocutori ai NM sunt de acord: unui fermier nu i se poate cere pur și simplu să se adapteze dacă nu are bani pentru sortare, procesare, modernizarea fermelor și respectarea cerințelor de siguranță. Nevoile diferă însă de la un sector la altul. Pomicultorii au nevoie de tehnologii și ambalaje, producătorii de cereale – de posibilitatea de a obține venituri din procesare, iar crescătorii de animale – de modernizarea întregului lanț de producție.
Guvernul a aprobat programul de sprijin pentru agricultură pentru anii 2026–2030, care prevede finanțarea procesării, depozitării, irigațiilor, creșterii animalelor și fermelor mici. În perioada 1–30 octombrie 2026, AIPA primește cereri pentru două măsuri noi: pentru fermierii tineri și începători, precum și pentru gospodăriile mici și familiale. În ce măsură acest sprijin îi va ajuta anume pe cei cărora le este mai greu să concureze vor arăta numărul beneficiarilor și rezultatele programului.
Și temerile producătorilor au temei: pentru unii, piața europeană a deschis deja accesul la noi cumpărători, iar pentru alții, apropierea de UE înseamnă cheltuieli suplimentare și concurenți mai puternici. Concurența europeană îi înlătură pe producătorii locali sau îi obligă să se dezvolte? Răspunsul depinde de cine va plăti adaptarea și de câte resurse și cât timp vor exista pentru tranziție.
Citiți și:
Lecția Poloniei pentru Republica Moldova: Cum au trecut fermierii polonezi de la scepticism la prosperitate – AICI.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
