Uniunea Europeană trece prin schimbări. Consolidarea partidelor de dreapta transformă peisajul politic al Europei, iar populiștii câștigă tot mai multă influență. Vor reuși politicienii moldoveni să profite de acest val? Și poate Moldova să adere la Uniunea Europeană aflată în plină schimbare, urmând „vechea metodă”? — a analizat NM.
Europa schimbărilor
În ultimul an și jumătate, atât în Europa, cât și în Statele Unite, scena politică a fost marcată de un amplu ciclu electoral. Un exemplu recent este cel din Polonia, unde pe 25 mai 2025 s-au încheiat alegerile prezidențiale, câștigate de candidatul conservator Karol Nawrocki, reprezentant al partidului „Lege și Dreptate” (PiS), care l-a învins pe primarul Varșoviei, Rafał Trzaskowski – un susținător al cooperării strânse cu Bruxelles.
Totuși, principalul punct de atracție au fost alegerile prezidențiale din SUA, desfășurate pe 5 noiembrie 2024. Atunci, Donald Trump a revenit la Casa Albă și a schimbat imediat direcția politicii externe, practic scoțând Rusia din izolarea internațională și intensificând criticile la adresa Uniunii Europene.
Trump a găsit numeroși susținători printre populiștii de dreapta europeni. Un exemplu elocvent este liderul Partidului pentru Libertate din Țările de Jos, Geert Wilders, cunoscut pentru retorica anti-imigrație și euroscepticismul său. El este numit „Trump-ul olandez” din cauza viziunilor politice și a aspectului exterior. În pofida victoriei la alegerile din noiembrie 2023, Partidul pentru Libertate nu a reușit să formeze de unul singur guvernul.
Partidele de dreapta, în ascensiune
În Germania, la alegerile parlamentare din 23 februarie 2025, formațiunea de extremă dreapta „Alternativa pentru Germania” (AfD) a obținut locul al doilea, fiind sprijinită activ de echipa lui Trump. Vicepreședintele SUA, J. D. Vance, s-a întâlnit personal cu lidera AfD, Alice Weidel, iar Elon Musk a avut o discuție publică cu ea de o oră și jumătate – timp în care și-a exprimat sprijinul. În luna mai, AfD a fost declarată organizație extremistă, deși până la interzicerea oficială a partidului nu s-a ajuns încă.
Populismul de dreapta a intrat rapid în mainstream, schimbând semnificativ politica europeană. În Ungaria și Slovacia, dreapta a preluat complet puterea, iar în Țările de Jos, Germania, Franța, Belgia și Austria influența sa a crescut considerabil.
În România vecină, radicalii de dreapta se definesc drept suveraniști. Partidul AUR („Alianța pentru Unirea Românilor”) a obținut locul al doilea la alegerile parlamentare din 1 decembrie 2024. Liderul formațiunii, George Simion, a acumulat peste 40% din voturi în primul tur al alegerilor prezidențiale, însă în turul al doilea a fost învins de pro-europeanul Nicușor Dan.
În pofida înfrângerii, creșterea popularității extremei drepte în Europa este evidentă. Aceștia susțin o politică eurosceptică și izolaționistă, ceea ce poate schimba serios cursul de politică externă al UE.
Dreapta și „fețele” ei diferite
Totuși, unitate printre extrema dreaptă nu există, remarcă sociologul Alexandr Macuhin. „Între populismul lui Simion, Nawrocki sau Orbán există o mare diferență. Simion joacă pe sentimentul de nedreptate: «Suntem în UE, dar ei [Bruxelles, Berlin, Paris] nu ne respectă». Nawrocki se sprijină pe un partid puternic [„Lege și dreptate”] cu propriul electorat de bază și cu cerințe clare ale alegătorilor: «de ce, în condițiile creșterii economice și a vorbelor că economia poloneză este locomotiva Europei, noi totuși trăim mai prost decât locuitorii din Frankfurt sau Marsilia?» Orbán însă este mai liber de ideologie și spune orice, dacă asta este util regimului său”, a declarat expertul.
Nu există unitate între radicalii de dreapta nici în atitudinea lor față de Rusia. Extrema dreaptă este adesea asociată cu simpatii față de Rusia și euroscepticism. Dar, de exemplu, partidul național-conservator polonez PiS are o poziție ferm antirusească, sprijină Ucraina și pledează pentru extinderea UE spre Est.
„Aici sunt și factori istorici, și amenințarea directă din partea Moscovei”, explică politologul Mihai Isac. „De aceea și PiS, și majoritatea societății poloneze sunt unite în susținerea Ucrainei și NATO. Iar Polonia încă din vremea lui Kaczyński a fost avocatul extinderii UE spre Est și un susținător activ al Chișinăului în confruntarea cu influența rusă”. Exemplul polonez, potrivit expertului, arată că populismul nu este monolit și poate fi combinat cu puternice atitudini antirusești.
Populismul nu e pentru Moldova?
Schimbările politice din Europa ating și Moldova, consideră analistul Dionis Cenușă. Moldova, spune el, participă la procesul de extindere a UE, iar conflictele dintre Bruxelles și suveraniști pot crea dificultăți. În plus, popularitatea AUR în România deja influențează Moldova, mai ales în contextul viitoarelor alegeri parlamentare.
Alexandr Macuhin este convins că populismul moldovenesc nu va fi eficient, iar încercările de a copia „trumpismul” sunt absurde: „Trumpismul este imposibil de repetat în afara SUA. Partidele moldovenești deseori sunt lipsite de o ideologie clară și doar preiau trenduri la modă. Sloganul «Să facem Moldova măreață din nou» cu siguranță cineva îl va ridica, dar sens acolo nu va fi”.
De remarcat că liderul socialiștilor, Igor Dodon, încă la începutul verii a propus redenumirea Partidului Socialiștilor în „Partidul Suveraniștilor”, exprimându-și simpatia față de Trump. Redenumirea nu a avut loc, dar socialiștii s-au unit într-un bloc cu alte partide pro-ruse, pe care l-au numit „Blocul Patriotic”, punând, din nou, accent pe suveranitate.
Între timp, Vasile Costiuc, aflat la Washington împreună cu George Simion, a anunțat crearea unei noi „forțe patriotice”, care va lupta împotriva „globaliștilor și sataniștilor” din actuala putere de la Chișinău. O retorică bine cunoscută a suveraniștilor. Totuși, mai târziu, partidul lui Simion s-a înregistrat pentru a participa la campania electorală de unul singur, fără largi alianțe și blocuri.
Dionis Cenușă presupune că și Blocul „Alternativa” ar putea încerca să joace pe terenul conservator și să se transforme într-un partid suveranist. Acest lucru, spune el, va depinde dacă vor ajunge sau nu la guvernare după alegerile parlamentare.
Mihai Isac consideră, pe de altă parte, că populismul de dreapta european, în Moldova, poate lua cele mai diverse forme — de la populism pro-rus până la unioniști radicali: „Ambele direcții deocamdată rămân la periferie, dar au potențial de creștere în cazul înrăutățirii situației social-economice”. În Moldova, la fel ca și în România, nivelul de dezamăgire și neîncredere față de instituțiile statului este ridicat, iar acest lucru îi face pe oameni receptivi la mesajele populiste.
Integrarea într-o Uniune Europeană aflată în schimbare
Dar dacă Uniunea Europeană se transformă din interior, va putea oare Moldova să adere urmând „vechea strategie”? Dionis Cenușă consideră că țara trebuie să-și consolideze democrația, instituțiile și să evite derapajele autoritare: „Autoritățile trebuie să asigure alegeri democratice, libere și corecte. Integrarea în UE trebuie să fie lipsită de politizare și corupție. Doar atunci cetățenii vor resimți beneficiile”.
Mihai Isac sugerează adaptarea tacticii la noile realități: „Trebuie explicat oamenilor că UE se schimbă, dar valorile fundamentale – statul de drept și libertățile – rămân actuale. Chișinăul ar trebui să dezvolte legături strânse cu nucleul proeuropean al UE și să găsească puncte de contact cu statele unde populiștii se află la putere, inclusiv pentru a le reduce rezistența față de extinderea Uniunii”.
Atât la Chișinău, cât și la Bruxelles, se vorbește deja despre necesitatea ca Moldova să adere la UE în mandatul actualei Comisii Europene – adică până în 2029 – pentru că nimeni nu poate oferi astăzi prognoze precise despre cum va arăta politica europeană și ce componență va avea următoarea Comisie. Există riscul ca la putere să vină euroscepticii. Vicepremiera pentru integrare europeană, Cristina Gherasimov, a avertizat deja: „Fereastra de oportunitate pentru integrarea europeană a Moldovei se poate închide foarte curând”.
Totuși, și o eventuală „aderare rapidă” a Moldovei la UE comportă riscuri. „O integrare bazată doar pe considerente geopolitice, fără respectarea criteriilor de la Copenhaga, fără reforme serioase în justiție, administrație și lupta anticorupție, poate submina încrederea în procesul de extindere și le-ar oferi muniție populiștilor europeni, care deja acuză Bruxelles-ul de standarde duble și extindere pripită”, consideră Mihai Isac.
La rândul său, Alexandr Macuhin susține că aderarea Moldovei la UE depinde de cine va fi la putere în statele membre. După încheierea negocierilor, tratatul de aderare trebuie ratificat de fiecare țară. „Trebuie de înțeles unde sunt punctele sensibile ale Europei și cum pot fi purtate negocieri cu fiecare stat. Accelerarea integrării europene este posibilă, dar nu va rezolva toate problemele. Este nevoie de o diplomație inteligentă și de o strategie externă atent elaborată”, a rezumat expertul.
Articolul a fost publicat în cadrul proiectului Piața Europeană, realizat cu sprijinul Centrului Mieroszewski.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
