În 2019, salariile din dreapta Nistrului au fost cu 50% mai mari față de malul opus. Informațiile au fost publicate de expertul economic Veaceslav Ioniță, astăzi, 9 ianuarie, pe blogul său. Acesta a precizat că cele mai dramatice schimbări în remunerarea muncii în regiunea transnistreană s-au petrecut în ultimii patru ani. Astfel, în 2015 salariul mediu din stânga Nistrului era cu 40% mai mare decât în partea dreaptă a Nistrului.
Potrivit lui Ioniță, pe parcursul a 20 de ani, cu mici excepții, salariul mediu pe ambele maluri ale Nistrului era la același nivel. Totul a început să schimbe după anul 2013, când autoritățile locale din regiunea transnistreană au decis menținerea artificială a cursului valutar. Pe de o parte, acest lucru a îmbunătățit condițiile salariale ale angajaților, unde salariul a crescut mult mai rapid decât în dreapta Nistrului. Însă menținerea artificială a cursului valutar în regiune s-a realizat din contul epuizării rezervelor valutare, care la începutul anului 2016 au atins o valoare negativă. Din 2016 banca centrală din regiunea transnistreană nu mai publică datele privind rezervele valutare, doar informează că ele continuă sa fi negative.
Potrivit expertului, menținerea artificială a cursului valutar a lovit dur asupra exporturilor, care în cinci ani s-au redus cu 1/3 de, la 700 de milioane de dolari în 2012 – la 530 de milioane de dolari în 2016. În această perioadă am asistat nu doar la reducerea exporturilor, dar și la scoaterea de capital din regiunea transnistreană. Menținerea artificială a cursului valutar și salariile majorate din regiune au fost plătite din contul exportatorilor, ceea ce i-a forțat pe mulți să scoată capitalul.
În 2016, după ce banca centrală din stânga Nistrului a epuizat toate rezervele valutare, a fost nevoită să deprecieze rubla transnistreană, care în doi ani s-a depreciat cu 70% față de leul moldovenesc. Această depreciere dramatică a lovit puternic asupra bunăstării populației și a salariului, care recalculat în lei a înregistrat o reducere de 50% în doar doi ani. Însă această măsură nu a fost suficientă, din acest motiv banca centrală transnistreană a fost nevoită să înăsprească politica valutară din regiune, obligând agenții economici să vândă o parte din veniturile valutare.
În anul 2019, în lipsa rezervelor valutare, banca centrală de la Tiraspol a luat iarăși o decizie riscantă de a menține cursul valutar. Pe de o parte această decizie a îmbunătățit situația cu remunerarea muncii din regiune, care după doi ani de cădere dramatică a înregistrat o creștere în 2019. Pe de altă parte, această creștere a salariului cade pe umerii exportatorilor, care și așa nu și-au revenit încă după precedenta menținere artificială a cursului valutar.
Expertul opinează că, de fapt, pretinsele autorități din stânga Nistrului sunt într-o situație destul de complicată: au un „pacient” – economia locală într-o stare gravă, iar singurele nstrumente de intervenție sunt ciocanul într-o mână și toporul în alta. Dilema este care din aceste două instrumente să le utilizezi pentru a ridica pacientul în picioare.
„Cel mai probabil, în 2020 banca centrală din regiunea transnistreană va fi nevoită să permită deprecierea ușoară a rublei locale, cu nu mai puțin cu 10-15%. Lecția din stânga Nistrului este simplă: populismul nu ține mult, iar într-un final pentru populismul autorităților plătesc oamenii cu veniturile lor”, mai punctează economistul.
