În Republica Moldova, anual sunt înregistrate sute de cazuri de suicid, însă amploarea reală a fenomenului rămâne în mare parte necunoscută. Specialiștii avertizează că numărul real ar putea fi de câteva ori mai mare, iar multe persoane aflate în criză nu ajung niciodată în sistemul de sprijin. NewsMaker explică cum sunt ajutați oamenii în astfel de situații, de ce mecanismele existente nu funcționează întotdeauna la timp și ce schimbări sunt necesare.
Cifrele care nu arată totul
Potrivit datelor Agenției Naționale pentru Sănătate Publică (ANSP), oferite pentru NM, în 2025, în Republica Moldova au fost înregistrate 258 de cazuri de suicid. Datele evidențiază un decalaj pronunțat de gen: majoritatea covârșitoare a cazurilor vizează bărbații – 210.
Cele mai multe suiciduri sunt comise de persoane cu vârsta de peste 35 de ani (202 cazuri), însă au fost raportate și șapte cazuri în rândul minorilor. Distribuția geografică arată o concentrare mai mare în mediul rural – 198 de cazuri în raioane, comparativ cu 60 în municipii. Potrivit șefului agenției, Nicolae Jelamschi, aceste cifre reflectă o vulnerabilitate mai ridicată în zonele mai puțin urbanizate.
Suicidologul și fondatoarea serviciului de suport emoțional pentruviata.md, Liuba Ceban, făcând trimitere la estimările Organizația Mondială a Sănătății (OMS), a declarat pentru NM că amploarea reală a fenomenului este, în majoritatea țărilor, considerabil mai mare decât indică datele oficiale. Potrivit ei, numărul real al suicidurilor ar putea fi de câteva ori mai mare, iar cel al tentativelor – chiar de zeci de ori.
„OMS consideră că cifra reală este, de obicei, cu plus-minus de cinci ori mai mare. Dacă vorbim despre tentative, acestea pot fi aproximativ de 20 de ori mai multe. Noi am calculat că, de fapt, în fiecare oră în țară cineva încearcă să își pună capăt vieții. Acestea sunt estimări bazate pe date internaționale, nu pe statistica moldovenească. Situația reală din Moldova nimeni nu o cunoaște exact. Ar fi bine ca statul să înceapă să studieze această problemă, să existe anumite instituții care să analizeze ce se întâmplă, în general, în acest domeniu la noi în țară”, a menționat Liuba Ceban.
Asupra problemelor legate de colectarea datelor statistice a atras atenția, în discuția cu NM, și medicul psihiatru-psihoterapeut Alexandru Ciobanu. „Sunt documentate doar suicidurile, iar tentativele – nu întotdeauna. Dacă o persoană a luat pastile, medicul poate indica «intoxicație cu medicamente», și un astfel de caz nu va ajunge în statistică. Aceasta este una dintre verigile slabe ale sistemului: lipsește o categorie separată pentru tentativele de suicid, în schimb sunt utilizate formulări precum «autovătămare» sau «intoxicație». De aceea, colectarea unei astfel de statistici este foarte dificilă”, a explicat el.
Cine este mai vulnerabil
Specialiștii menționează că suicidabilitatea nu poate fi redusă la un singur grup de risc. Potrivit Liubei Ceban, spre deosebire, de exemplu, de riscul de infarct, care poate fi determinat pe baza unor parametri fizici concreți, în acest caz este vorba despre starea internă a persoanei. Ea a explicat că astfel de gânduri apar, de regulă, în urma unei combinații de factori – o boală gravă, probleme în relații sau la locul de muncă, dificultăți financiare ori crize de viață.
O problemă serioasă rămâne accesul inegal la ajutor în regiunile mai puțin urbanizate. Dacă în oraș se poate ajunge la instituțiile medicale cu transportul public sau pe jos, în mediul rural distanța până la spital poate fi de zeci de kilometri.
„Un adolescent, de exemplu, poate pur și simplu să nu ajungă – fie nu are bani, fie nu există transport. El se poate adresa medicului de familie, care va acorda primul ajutor. Medicul de familie, la rândul său, poate lua legătura cu psihiatrul centrului comunitar [de sănătate mintală] și să clarifice cum să acționeze și cum să programeze pacientul. Dar, în general, accesul la ajutor în orașe rămâne mai ridicat”, a explicat Alexandru Ciobanu.
Avocatul Poporului Ceslav Panico a atras atenția asupra lipsei programelor de intervenție în penitenciare, în special pentru persoanele care ajung pentru prima dată în sistemul penitenciar și se confruntă cu un mediu neobișnuit. Potrivit datelor Oficiului Avocatului Poporului, în 2025, în penitenciare au fost înregistrate opt tentative de suicid.
Printre alte grupuri vulnerabile, care necesită o atenție sporită, ombudsmanul a menționat foștii deținuți, persoanele cu dependență de droguri, vârstnicii rămași fără sprijin financiar, psihologic și social, precum și reprezentanții comunității LGBT, ai minorităților etnice și victimele violenței domestice.
Cum face față sistemul
Alexandru Ciobanu consideră că sistemul de asistență din Republica Moldova este, în general, bine pus la punct. Potrivit specialistului, tratamentul depresiei poate preveni majoritatea cazurilor de suicid.
În cazul depresiei, el recomandă, în primul rând, adresarea la medicul de familie, care poate propune completarea unor chestionare de screening – PHQ-9 și GAD-7. Aceste teste pot fi completate și individual, ajutând la identificarea unui nivel crescut de anxietate sau a semnelor de depresie. În formele ușoare sau moderate, medicul de familie poate iniția tratamentul, iar în cazurile mai complexe pacientul este, de regulă, direcționat către centrul comunitar de sănătate mintală. Accesul la aceste centre este posibil și în mod direct, ele fiind disponibile în fiecare raion al țării.
Specialistul a explicat că medicii identifică, în primul rând, cauzele – de exemplu, depresia severă sau o tulburare psihotică. „Tratamentul include, de regulă, antidepresive, uneori neuroleptice, iar în caz de anxietate accentuată – medicamente anxiolitice. Psihiatria modernă dispune de medicamente eficiente, cu efecte adverse minime”, a menționat Ciobanu, adăugând că în Moldova tratamentul se face conform protocoalelor europene, utilizând medicamente din aceeași generație.
Totuși, mecanismele existente pot să nu acopere o parte dintre persoanele aflate în criză. Este vorba nu doar despre accesul la ajutor, ci și despre modul în care este construit sistemul în ansamblu. În special, în Moldova nu există încă o linie telefonică specializată pentru prevenirea suicidului, un mecanism bine pus la punct de identificare timpurie a acestor cazuri, o colaborare eficientă între diferitele servicii, precum și o pregătire suficientă a specialiștilor pentru lucrul cu persoanele aflate în criză.
Victimele nu au cu cine vorbi?
Suicidologul Liuba Ceban precizează că în Moldova încă nu există o linie telefonică specializată pentru prevenirea suicidului, deși aceasta este una dintre recomandările Organizația Mondială a Sănătății (OMS). Potrivit ei, o astfel de linie nu trebuie neapărat să fie de stat, iar în unele țări există mai multe – pentru diferite grupuri de persoane cu probleme diferite. Totodată, menționează ea, în Moldova există linii „de substituție”, însă acestea nu sunt specializate, iar un serviciu separat de suport pentru persoanele aflate în criză suicidară nu există.
„Oamenii cărora le este greu sufletește nu au unde să se adreseze, nu au un serviciu specializat de urgență. Acesta este un mare minus pentru noi, pentru societate. Din această cauză sunt suprasolicitate și alte servicii, de exemplu 112. Se ajunge la situația în care oamenii cărora le este foarte rău și nu au cu cine vorbi rămân fără protecție”, a explicat Liuba Ciobanu, adăugând că o astfel de linie ar trebui să funcționeze non-stop, astfel încât oamenii să poată primi sprijin inclusiv pe timpul nopții.
Riscul nu este identificat la timp
Ombudsmanul Ceslav Panico, făcând trimitere la un studiu încă nepublicat despre sănătatea mintală, menționează că riscurile nu sunt întotdeauna identificate la timp. Potrivit lui, problema este legată inclusiv de coordonarea insuficientă între instituții și de lipsa unei abordări sistemice. Aceasta vizează și anumite domenii – de exemplu, cazurile din Armata Națională.
„În primul rând, trebuie creat un sistem mai dezvoltat de identificare a riscurilor în diferite domenii. Este vorba despre persoane cu dependențe, victime ale violenței domestice, tineri din armată, persoane cu tulburări mintale. Specialiștii trebuie să aibă mai multe instrumente și posibilități pentru identificarea riscurilor – inclusiv profesorii din școli – pentru a direcționa mai rapid oamenii către profesioniști pentru evaluare și acordarea ajutorului. În același timp, nu ar trebui înăsprită legislația în ceea ce privește răspunderea penală a specialiștilor, altfel aceștia vor evita astfel de cazuri și vor refuza să le gestioneze, ceea ce va crea riscuri suplimentare”, consideră Ceslav Panico.
Ajutor fără empatie
Suicidologul Liuba Ceban apreciază pozitiv activitatea serviciilor de urgență. Potrivit ei, ambulanța, în general, reacționează eficient la cazurile legate de criza suicidară. În astfel de situații este implicată și poliția. Totuși, potrivit ei, aici apar dificultăți, deoarece nu toți specialiștii știu să construiască corect comunicarea cu o persoană aflată în criză și să evite formulările care îi pot agrava starea.
O problemă separată ține de asistența staționară. Deși astfel de servicii sunt disponibile în Moldova, nivelul lor de specializare și abordarea față de pacienți pot varia semnificativ. „Este foarte greu când oamenii, după o tentativă de suicid, ajung în spitalul lor regional. Am auzit de mai multe ori istorii despre faptul că specialiștii nu știu întotdeauna să comunice corect cu ei. Abordarea poate fi dură – se aud fraze de tipul «ce ai făcut» sau «te prostești», care sunt inadmisibile într-o astfel de situație”, spune Liuba Ceban.
Suicidologul a indicat, de asemenea, necesitatea creării unui program național specializat de prevenire a suicidului. Potrivit ei, în prezent unele elemente sunt deja incluse în programul de sănătate mintală, însă acesta abordează doar parțial această temă. Liuba Ceban a explicat că, în țările în care problema este abordată sistemic și se urmărește reducerea numărului de suiciduri, astfel de măsuri sunt, de regulă, incluse într-un program național separat, care este îmbunătățit treptat.
Important! În cazul în care detaliile expuse în material vă provoacă neliniște sau aveți nevoie de ajutor și susținere, puteți apela la specialiștii de la „Linia Verde Prevenire Suicid”. Chat-ul anonim de pe este disponibil LIVE în zilele de luni și joi, între orele 20:00–22:00. În celelalte zile, puteți expedia un mesaj la adresa [email protected]. Mai multe detalii la numărul de telefon: 060 806 623.
Persoanele LGBTQ+ și queer pot solicita sprijin și consiliere și la Centrul de Informații GENDERDOC-M. Contacte: Tel.: (+373 22) 288 861 / 288 863, e-mail: [email protected].
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
