Doi cetățeni moldoveni condamnați la închisoare în Rusia au fost înrolați anul trecut de gruparea de mercenari Wagner și trimiși la război în Ucraina. Unul avea încă rude în țara atacată de ruși, celălalt a ajuns acolo în copilărie, la un orfelinat, după ce a dispărut de acasă împreună cu tatăl lui ucrainean. Când a început recrutarea, Ion* urma să fie eliberat într-un an, iar Vlad, în doi. Numele lor sunt scrise acum pe niște cruci din lemn într-un cimitir cu sute de morminte, amenajat de Wagner la marginea satului Bakinskaya din regiunea Krasnodar, Rusia, scrie Rise.md.
Fondatorul armatei private, Evgheni Prigojin, care a mărșăluit recent cu trupele sale spre Moscova într-o tentativă de lovitură de stat, a confirmat că cimitirul aparține companiei sale.
I-am identificat pe cei doi moldoveni cu ajutorul Reuters, după ce agenția a documentat mai mulți deținuți din Rusia înmormântați la Bakinskaya. Am confirmat informațiile cu documentele și răspunsurile primite de rude chiar de la organizația Wagner. Rudele sunt convinse că cei doi n-au ajuns la război de bunăvoie.
Datele de pe cruci arată că bărbații ar fi murit în perioada august-octombrie 2022, la apogeul bătăliei pentru Bahmut.
621 de cetățeni ai Republicii Moldova se află în prezent în Rusia după gratii.
După mai bine de un deceniu de când plecase de acasă, un moldovean închis în Rusia trimite o scrisoare familiei:
„Mama, eu nici nu știu cum să încep să scriu. Vă rog, iertați-mă dacă puteți. Eu nu sunt vinovat de ce s-a întâmplat. […] Ajutați-mă dacă puteți! Pe mine mă acuză de uciderea concubinei. Omor neintenționat. Închisoare 15 ani. Regim strict. Îmi trebuiesc bani pentru avocat – 30.000 ruble (cam 727 euro, la cursul de atunci)”.
Le scrie la început de 2012. Ion* avea atunci 41 de ani și se afla în închisoare de aproape două luni.
Era ultima dată când Ion, unul dintre cei doi moldoveni al cărui nume apare scris pe o cruce, își contacta rudele din Moldova.
Se făceau 12 ani de când familia nu-l mai văzuse. Mai auziseră despre el doar de câteva ori după ce plecase în 2000 la muncă în Rusia.
Au urmat ani în șir de tăcere în care mama lui își întreba un alt fiu dacă să dea de pomană pentru el: „Nici nu știu dacă îi viu, îi mort. Să dau de sufletul lui sau nu?”.
În scrisoarea care arăta după atâția ani că era viu, Ion le spunea că i-a dat avocatului toți banii pe care îi adunase în ultimii doi ani:
„Eu aici n-am de la cine să cer bani în datorie. De care știți, s-au întors cu spatele la mine. Mama, te rog, nu lăsați nici pe o minută! Vă rog frumos, ajutați-mă! Eu știu, vouă tot vi-i greu. Eu tot înțeleg, dar mie încă mai tare mi-i greu pe suflet”.
Ca să poată să-l ajute pe Ion cu suma cerută, fratele său, care lucra atunci în construcții la Moscova, cu 150-200 de dolari pe lună, avea nevoie de jumătate de an ca să strângă banii. „30 de mii, d’apoi ăștia îs bani. Atunci 30 de mii erau o mie de dolari”.
Iar mama lor abia reușea să supraviețuiască cu banii din pensie. Așa că fratele i-a răspuns tot într-o scrisoare că nu are de unde să-i trimită atâția bani, dar că trebuie lămurită situația. „După asta, n-am mai primit nici o scrisoare și n-am mai știut nimic de el”.
Tot în 2012, la patru luni după ce a trimis scrisoarea, Ion a fost condamnat definitiv la închisoare. Era acuzat că și-a lovit intenționat concubina cu pumnul, de cel puțin zece ori, în față, piept și stomac. El era beat, iar loviturile repetate încheiaseră o ceartă aprigă între ei. La scurt timp, femeia care avea hemoragie internă a decedat din cauza rănilor.
Ion a recunoscut că a lovit-o de câteva ori, dar, după părerea lui, această bătaie n-ar fi putut să-i provoace decesul. Versiunea pe care a prezentat-o în timpul urmăririi penale era că, după ce a băut mai multe pahare, s-a întins pe pat, iar concubina i-a cerut bani pentru băutură. Înfuriat, a lovit-o de mai multe ori cu pumnii, poate și cu picioarele, nu-și mai amintea exact, apoi a așezat-o pe pat. După un timp, aceasta a ieșit pe balcon, spunându-i că vrea să ia aer. Când Ion s-a trezit, a găsit-o în ușa balconului și a așezat-o pe pat, acoperind-o cu o pătură. Dimineața, când s-a apropiat din nou de ea, femeia era rece.
Expertiza medico-legală a demonstrat că există o legătură directă între răni și moartea femeii.
Poliția a confirmat apoi, inclusiv cu martori, că au fost mai multe conflicte în care Ion fusese violent de-a lungul celor doi ani în care trăiseră împreună. Concubina îl dăduse de mai multe ori afară din apartament și apelase la poliție după ajutor.
Examinarea psihiatrică a constatat că Ion nu prezenta semne de tulburare mintală. Nici când și-a bătut concubina nu se afla într-o astfel de stare, ci era doar beat, potrivit documentelor din dosarul penal. Nu existau nici semne de delir sau halucinații deoarece își amintea ce se întâmplase. Doar că judecătorul a punctat apoi că Ion și-a schimbat declarațiile astfel încât ele să fie în favoarea lui.
Pe scurt, acuzatul a spus în fața instanței că nu loviturile lui au cauzat moartea femeii și că, probabil, victima plecase de acasă cât timp el a dormit și fusese bătută mai grav de altcineva.
Și-a modificat propria mărturie din timpul urmăririi penale, când arătase la fața locului cum se întâmplaseră lucrurile. A avut și o explicație pentru schimbarea radicală a apărării. I-a spus judecătorului că vocea din înregistrarea video nu-i aparține și că i-au fost aplicate presiuni psihice și fizice de către angajații poliției.
În cele din urmă, instanța a stabilit că vinovăția lui Ion era clară, iar el a fost mereu interogat în prezența avocatului său, de asta presiunea psihică și fizică din partea poliției era exclusă.
Instanța a menționat că Ion nu mai fusese condamnat, dar și că a mai fost arestat cinci zile pentru că apăruse beat în spațiul public cu doar câteva luni înainte de a-și ucide concubina. Detalii, AICI.
A primit, în final, 9 ani de închisoare într-un penitenciar cu regim strict. Detalii, AICI.
COPILĂRIA LUI ION
Mama lui are acum aproape 80 de ani. Și-a pierdut vederea de patru ani, nu mai iese din casă și vorbește greu. De asta fratele cel mai mic al lui Ion a fost cel care ne-a povestit detalii din viața lui.
Își amintește desele conflicte dintre părinții lor care au lăsat urme în familie: „Tata a venit și a bătut-o pe mama și l-a furat [pe Ion]. Mama, cu dinții dezbătuți, așa scria pe la poliție și tot așa l-a găsit și l-a adus înapoi acasă. El (tata) l-a luat (pe Ion) ca să nu plătească alimente”.
Ion avea aproape 4 ani când a fost dus de tatăl lui la o casă de copii tocmai în Ucraina, adică țara în care avea să lupte decenii mai târziu ca soldat Wagner.
Mama l-a găsit la orfelinat cam după o lună.
Apoi după încă opt ani, ea a plecat împreună cu copiii ei pe urmele tatălui în Cita, o regiune din Siberia. Tatăl lor lucra deja acolo și voia să-și reîntregească familia, dar lucrurile n-au mers cum trebuie, își amintește acum fratele mai mic. Ne arată și una dintre puținele fotografii pe care le mai are cu Ion.
La doar câteva zile după ce îi cheamă la el, tatăl dispare.
Nu l-au mai găsit și au revenit în Moldova cu 100 de ruble împrumutați. I-a găsit însă tatăl peste o vreme în satul în care tot se străduiau să construiască o casă, undeva în nordul Moldovei, locul natal al mamei.
Iar violența a reapărut.
„S-a apropiat de mama și-i trage două palme. Mama a stat și s-a uitat la el: «- Pentru și? – La ce ai venit și ai lepădat acolo?
-Măi, tu ești nebun? Te-ai dus și m-ai dus cu trei copii și m-ai lepădat. Tu ai dispărut. Eu ce să fac cu 3 copii? Cine să-mi dea de mâncare?». Și el să sară la bătaie la mama. Dar și mama cum avea un cuțit de bucătărie i l-a și înfipt în burtă”.
Tatăl a scăpat cu viață, iar după alte scene de violență mama a rupt definitiv relația cu el. N-a trecut mult până când mama și-a luat cel mai mic copil de doi ani și a plecat să muncească în pădure la fratele ei în Chim, un sat din Republica Komi, nordul Rusiei – acolo unde lucrau și trăiau tăietorii de lemn din Moldova și alte republici în perioada sovietică.
Ion a rămas în grija bunicii sale acasă până a terminat „8 sau 9 clase”.
Nu a mai vrut să învețe. Voia să-și facă proprii bani și a mers la mama sa în Chim. Acolo mătura resturile rămase de sub mașina de tăiat lemn, umplând vagoane. Trudea de la 6 seara până la 6 dimineață.
„Și primea tare bine. Vreo 200 de ruble. Pe timpul cela erau bani, că mama lucra cu 65 de ruble uborșiță (din rusă – dereticătoare) la cămin”, spune fratele său.
În 1988, Ion a plecat la armată pentru doi ani în Rusia. Avea 18 ani. „El a slujit sub Moscova cum era înainte. Vara stăteau la Krâm (din rusă – Crimeea). Lucrau. Ș’apoi iarna îi duceau în Moscova la serviciul militar”, zice fratele său.
După armată, s-a însurat cu o femeie din același sat și au avut doi băieți. Au divorțat după șase ani. Ion începuse să consume alcool și să-și lovească soția: „El se ducea și-i mai dădea câte un toc de bătaie, că ea (fosta soție) [era] rea de gură. Și ea hop și la poliție și se ducea și-l punea pe 4-5 sutki (din rusă – n.r. nopți) la Rezina (în penitenciar)”.
Când a plecat în 2000 în Rusia, Ion avea deja 30 de ani, doi copii și un hectar de pământ de pe urma căruia reușea să plătească pensia alimentară.
Dar a stat doar câteva săptămâni acolo, timp în care a lucrat la căile ferate. Apoi a mers să-și ia rămas bun de la fratele său aflat și el la Moscova. „«-Gata, eu mă duc. – Unde te duci? -Mă duc la Sever (din rusă – la nord) unde am trăit. Zic: – Băi, tu ești nebun? Da’ el: – N-am ce pierde. Familie n-am, copii n-am. Eu îs singur și mă duc singur. Dacă e ceva, știi că eu îs acolo»”.
De atunci, cei doi frați nu s-au mai văzut.
Au trecut 23 de ani, iar numele lui Ion a fost scris pe o cruce într-un sat din Rusia.
PE DOUĂ FRONTURI
Ion ar fi trebuit să fie liber în 2021. Dar în 2019 a fost judecat din nou. Detalii, AICI. A fost acuzat că la o ședință disciplinară s-a certat cu un funcționar public care venise în vizită la penitenciar, pentru că nu fusese eliberat mai devreme din închisoare, iar apoi l-a amenințat cu bătaia pe un paznic care încercase să-l potolească.
Prin cumul de infracțiuni, Ion a primit o sentință suplimentară de 2 ani, 2 luni și 11 zile.
Așa că, în vara 2022, când Wagner, compania privată de mercenari din Rusia, a început recrutarea de prin închisori, Ion urma să mai petreacă după gratii încă un an. Ultimul său avocat a refuzat să ofere orice fel de comentarii despre Ion și dacă s-a înrolat de bunăvoie în Wagner.
Am discutat cu fratele și soția lui și le-am arătat ultima sentință de judecată care demonstra că Ion urma să mai petreacă peste doi ani după gratii. Când au aflat și că a fost angajat de Wagner, s-a făcut liniște.
Tăcerea a fost întreruptă de soție, cumnata lui Ion:
– De acolo (din Wagner) înapoi nu te întorci?
– Nu!, i-a răspuns soțul.
– Unde o să fie dar?
– Ori îl ucid haholii (ucrainenii), ori îl ucid rușii. Acolo nu poți fugi. Wagner e făcut de-un zek (din rusă – deținut). De-un prieten de-al lui Putin. Un pușcăriaș. Tot internetul vuiește cu Wagner-ul ista. Și acolo i-or spus: „Dacă nu vrei să stai acolo, haidem acolo la ucis. Totuna ești, o bucată de carne, nu ești nimeni”. Ca să nu stea în patru pereți, să stea acolo, să ucidă oameni…
L-am identificat pe Ion în baza numelui și datelor scrise pe cruce, a sentințelor de judecată care demonstrau că era moldovean și a rudelor sale care confirmă trecutul lui.
Dar după zeci de postări văzute în timpul documentării pe canalele de Telegram cu oameni desfigurați și arși în război, care făceau uneori imposibilă identificarea, am vrut să ne asigurăm și din alte surse oficiale că Ion nu se mai află după gratii și că a luptat într-adevăr pentru gruparea Wagner.
Cu ajutorul fratelui său am trimis solicitări la penitenciarul unde Ion a fost ultima dată și la alte instituții din Rusia. Am întrebat astfel dacă el se mai află după gratii sau dacă a fost înrolat și trimis la război.
Administrația Penitenciarului din regiunea unde Ion se afla ultima dată a precizat că el nu se mai află în închisoare și nu își ispășește pedeapsa, dar că alte informații personale nu ne pot fi oferite întrucât fostul deținut nu și-a dat acordul pentru asta.
În schimb, Administrația Penitenciarelor din Rusia a confirmat că Ion a fost eliberat din închisoare în luna iulie 2022, printr-un ordin de amnistiere al președintelui Vladimir Putin. Detalii, AICI.
Traseul deținuților care au fost amnistiați de președinte înainte să ajungă pe front în Ucraina a fost confirmat, în mai multe interviuri, de foști condamnați ruși, recrutați de Wagner, care au reușit să fugă din taberele de pregătire ale grupării.
Așa am ajuns la Wagner.
Citește mai departe pe RISE.MD.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
