Republica Moldova va avea o nouă Lege privind mass-media, care va înlocui reglementarea din 1994, adoptată într-o perioadă în care spațiul mediatic era dominat de publicații tipărite. Documentul a fost susținut în prima lectură cu votul majorității deputaților în ședința Parlamentului din 11 iunie, după ce a fost supus expertizei Comisiei de la Veneția. Mărul discordiei l-a constituit rolul Ministerului Culturii în gestionarea unui registru al instituțiilor media și acordarea de subvenții, opoziția acuzând că prin astfel de pârghii presa va deveni controlată politic. Autorii inițiativei au explicat că înscrierea în registru este benevolă, că ministerul nu poate interveni în deciziile editoriale și că subvențiile nu sunt condiționate de apartenența politică. Mai mulți deputați din opoziție au anunțat că vor veni cu amendamente la lectura a doua.
Deputata PSRM Adela Răileanu a recunoscut că Moldova are nevoie de o nouă lege a mass-media, însă a avertizat că modul în care sunt formulate unele prevederi creează premise pentru extinderea controlului administrativ asupra presei.
„Practic, un minister condus de un membru desemnat politic va decide cine este cuminte și merită subvenții și cine nu. Legile se adoptă pentru decenii înainte, iar orice mecanism care permite influență politică asupra mass-media trebuie privit cu maximă precauție”, a declarat Răileanu.
Deputata a mai avertizat că televiziunile și radiourile vor fi supuse unui control în două etape — atât din partea Consiliului Audiovizualului, cât și din partea Ministerului Culturii, creând un sistem cu două centre de influență, ambele subordonate majorității politice.
„Problema nu este că în aceste instituții nu ar exista profesioniști. Problema este că ambele instituții sunt subordonate unei majorități politice. Într-o democrație, presa trebuie protejată de acumularea excesivă a pârghiilor administrative în mâinile statului, indiferent cine se află la guvernare”, a declarat Răileanu.
Deputatul fracțiunii „Partidul Nostru”, Nicolae Margarint, a acuzat majoritatatea parlamentară că creează prin această lege pârghii permanente de control al presei, acoperindu-se cu standardele europene.
„În nici o țară europeană, guvernul nu ține și nu gestionează registre ale portalurilor de știri sau ale presei scrise și nu decide cine este suficient de conform sau nu pentru a fi recunoscut drept instituție media”, a declarat Margarint.
Deputatul a mai reamintit că în ultimii ani au fost închise peste 20 de posturi de televiziune și radio fără o hotărâre judecătorească definitivă, sub argumentul luptei împotriva manipulării, și a acuzat că aceeași guvernare dorește acum instrumente permanente de control al presei prin noua lege.
Deputatul blocului Alternativa, Gaik Vartanean, a anunțat că fracțiunea sa va depune amendamente pe cinci direcții și dacă acestea vor fi acceptate, va vota legea la lectura a doua. Principala sa obiecție vizează rolul Ministerului Culturii în gestionarea registrului furnizorilor de servicii media și legătura directă dintre înscrierea în registru și accesul la subvenții publice — deși înscrierea este declarată benevolă, articolul 7 prevede că fără aceasta nu există acces la Fondul de subvenționare, ceea ce, în condițiile unei piețe media mici, riscă să devină o licențiere indirectă prin bani.
„Întreaga arhitectură europeană se bazează pe regulatori independenți și avem deja unul — Consiliul Audiovizualului. De ce presa scrisă și cea online primesc pentru prima dată din 1994 un curator administrativ în persoana executivului? Suntem pentru o lege europeană a mass-mediei, dar European Media Freedom Act a fost creat pentru a proteja presa de guverne, nu pentru a o transforma sub controlul unui minister”, a declarat Vartanean.
Obiecțiile CNA
Centrul Național Anticorupție a formulat mai multe obiecții serioase la adresa proiectului, avertizând că acesta conține numeroase vulnerabilități care pot genera interpretări abuzive și riscuri de corupție.
Prima categorie de obiecții vizează noțiunile insuficient definite din proiect. CNA a semnalat că termeni-cheie precum „pluralism mediatic”, „influență determinantă”, „neutralitate editorială” și „conținut media relevant” nu au o definiție clară în text, ceea ce poate permite autorităților publice să îi interpreteze în mod tendențios.
O altă obiecție majoră vizează mecanismul de gestionare a registrului furnizorilor de servicii media. CNA a identificat o contradicție internă în proiect: pe de o parte, articolul 7 alineatul 6 prevede că, în cazul informațiilor incomplete, Ministerul Culturii solicită completarea acestora în termen de 5 zile, iar pe de altă parte, alineatul 10 prevede că informațiile incomplete pot constitui temei autonom de refuz al înscrierii în registru, fără a preciza raportul dintre cele două mecanisme. Această ambiguitate, avertizează CNA, creează premise pentru aplicarea abuzivă a normei „convenabile” într-o situație concretă, permițând agentului public să aleagă subiectiv între restituirea cererii pentru completare și refuzul înregistrării.
Obiecții serioase au fost formulate și cu privire la finanțarea publică a instituțiilor media. CNA a semnalat că proiectul prevede că statul poate finanța instituțiile media cu condiția respectării „neutralității editoriale”, fără însă a defini conținutul juridic al acestui concept. Potrivit CNA, această omisiune facilitează „evaluarea substanței editoriale prin criterii generale precum relevanța conținutului” și poate condiționa indirect accesul la finanțare publică de anumite criterii privind orientarea editorială a instituțiilor media, cu riscuri de trafic de influență și abuz de serviciu.
PAS: Nu vom permite influență politică asupra conținutului editorial
Liliana Nicolaescu-Onofrei a răspuns îngrijorărilor opoziției privind cenzura și controlul politic al presei, subliniind că proiectul nu creează niciun mecanism de control al conținutului editorial și nu atribuie instituțiilor publice competențe care să permită influențarea politicilor editoriale.
„În niciun caz, acest proiect nu creează context de cenzură, nu vorbește despre cenzură, nu creează mecanisme de control al conținutului editorial și nu atribuie instituțiilor publice niciun fel de competențe care să permită influențarea politicilor editoriale. Din punctul meu de vedere, nu există niciun element de îngrădire aici”, a declarat Nicolaescu-Onofrei.
Cât privește registrul gestionat de Ministerul Culturii, Liliana Nicolaescu-Onofrei, autoarea proiectului, a recunoscut în cadrul dezbaterilor că în practica europeană registrele de acest tip sunt gestionate de regulă de autorități de reglementare independente, nu de ministere subordonate guvernului, și a deschis posibilitatea transferării acestei atribuții.
„Atunci când discutam, noi am zis că, totuși, pentru moment, ar fi preferabilă varianta de menținere la Ministerul Culturii, ca entitate care este responsabilă de politici în domeniu. Dar dacă credeți că putem trece asta la instituțiile de autoreglementare, eu personal susțin asemenea idei”, a declarat Nicolaescu-Onofrei.
Liliana Nicolaescu-Onofrei a mai abordat și rolul Consiliului de Presă în noul cadru legislativ, răspunzând îngrijorărilor deputaților privind independența acestuia față de puterea politică. Autoarea proiectului a subliniat că Consiliul de Presă este o organizație neguvernamentală fondată de entități ale societății civile, cu o tradiție solidă de activitate independentă, și că nu există motive de îngrijorare privind independența sa.
„Eu personal și cred că și noi toți nu trebuie să avem niciun dubiu că acest Consiliu își va face foarte bine treaba. Sigur că ar fi frumos să avem ca în Suedia sau ca în alte țări toată breasla cu mii de ziariști acționând împreună, având un for național mai mare decât cel pe care îl avem noi. Dar dacă aveți propuneri cum putem securiza activitatea Consiliului de Presă, eu cred că sunt binevenite”, a declarat Nicolaescu-Onofrei.
Autoarea a precizat că proiectul a primit avizele Guvernului, Direcției Generale Juridice, Centrului Național Anticorupție și Centrului pentru Jurnalism Independent, iar recomandările acestora vor fi incorporate până la lectura a doua. Până în prezent, în text au fost integrate doar recomandările Comisiei de la Veneția, formulate în 2025.
Printre altele, noua lege stabilește un cadru juridic unitar aplicabil tuturor furnizorilor de servicii mass-media, indiferent de forma de distribuție, tipărită, online, radio sau televiziune, și urmărește alinierea legislației moldovenești la standardele europene, în special la Regulamentul (UE) 2024/1083 privind libertatea mass-mediei, cunoscut drept European Media Freedom Act.
Proiectul instituie un Registru al furnizorilor de servicii mass-media, gestionat de Ministerul Culturii, cu caracter benevol, însă relevant pentru accesarea fondurilor publice de subvenționare. Furnizorii înscriși vor trebui să publice informații despre structura proprietății și sursele de finanțare.
Proiectul consolidează totodată garanțiile privind independența editorială, recunoaște legal Consiliul de Presă ca mecanism de autoreglementare cu decizii consultative și etice, introduce norme privind evaluarea concentrărilor pe piața media și consolidează protecția surselor jurnalistice
Proiectul urmează să fie votat în lectura a doua.
Abonați-vă la canalul de Telegram NewsMaker în română. Relatăm despre cele mai importante știri din țară și de peste hotare.
Vreți să susțineți ceea ce facem?
Puteți contribui la realizarea jurnalismului calitativ. Pentru aceasta, puteți contribui printr-o donație unică prin sistemul E-commerce de la maib sau puteți întocmi un abonament lunar pe Patreon! În acest mod, puteți fi parte a schimbării în bine pentru Moldova. Datorită contribuției dvs, noi vom avea posibilitatea să transformăm în realitate și mai multe proiecte noi și importante și, ceea ce este la fel de important, să rămânem independenți. Indiferent de mărimea contribuției, veți primi un mic cadou. Accesați linkul pentru a fi complicele nostru. Nu este greu, ba chiar plăcut.
Susțineți NewsMaker!
