Curtea Europeană a condamnat Republica Moldova pentru omisiunea de a desfășura o investigație eficientă în cauza unui minor agresat și abuzat sexual. Hotărârea a fost pronunțată pe 26 octombrie, în cauza AP versus Republica Moldova, informează Promo-LEX.

Curtea a obligat autoritățile Republicii Moldova să achite suma de 7 500 de Euro în calitate de prejudiciu moral și suma de 3 360 de Euro în calitate de costuri și cheltuieli, care urmează să fie achitate direct reprezentaților acesteia.

CEDO a concluzionat că urmărirea penală efectuată de autorități a fost ineficientă deoarece nu a fost amănunțită și nu a luat în considerare vulnerabilitatea particulară a reclamantului.

Avocata Asociației Promo-LEX, Nicoleta Hriplivîi Caminschi, menționează:

„Maltratarea unui copil, abuzul față de acesta va avea pe viitor repercusiuni foarte serioase atât asupra sănătății fizice, dar și psiho-emoționale. În 2010-2011, în Republica Moldova serviciile specializate de însoțire psihologică a copiilor victime a infracțiunilor nu erau dezvoltate practic deloc. Majoritatea audierilor se desfășoară în incinta sectoarelor de poliție, nu erau amenajate camere de audiere pentru copii. Din fericire, astăzi lucrurile sunt diferite de ceea ce a fost în 2010-2011, dar mai avem mult până ca protecția efectivă a drepturilor copiilor să fie o condiție indispensabilă în toate procesele legale”, a precizat avocata.

Cazul se referă la ineficiența investigațiilor efectuate de autoritățile Republicii Moldova cu privire la acuzațiile de abuz sexual. În 2006, reclamantul, care avea cinci ani la acel momentul, a fost supus unui abuz sexual de un băiat de 12 ani. În rezultatul examinării copilului minor P.A., Centrul Național pentru Prevenirea Abuzurilor față de Copii (CNPAC), a constatat că: „perturbările sferei afective, cognitive și comportamentale ale minorului sunt condiționate de evenimentele traumatice: abuz sexual consumat, abuz fizic și psihologic actual”.

Ulterior, după presupusele fapte, minorul i-a povestit mamei sale despre cele suferite. În 2010 și 2011, mama reclamantului a depus două plângeri la procuratură, solicitând o anchetă a faptelor denunțate.

Procuratura a refuzat pe motiv că nu ar exista dovezi care să confirme acuzațiile.